Cu această nedumerire în minte citesc mai departe! În fine, urmează un text, Slavă Cerului, admis. Citesc cu atenție și înțeleg de ce. Pentru că, acest text, scoate în față, ca să zic așa, impactul, în România, al unui document elaborat în laboratoarele secrete ale Moscovei. Este vorba despre Rezoluția Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice în domeniul creației muzicale din februarie 1948. Acest document, care statua dogmele esteticii marxist leniniste, ale realismului socialist, era destinat breslei compozitorilor sovietici. Dar, el trebuia să fie cunoscut, însușit și aplicat, și de compozitorii din statele-satelit, intrate în sfera de influență a Moscovei după al doilea război mondial. Acest document, Rezoluția PC(b) din URSS, a devenit și în România, ”cartea de căpătâi” a politrucilor și culturnicilor comuniști ce diriguiau creația muzicală românească. Iar Matei Socor, a fost unul dintre aceștia.
ROLUL LUI
În calitatea sa de președinte al Uniunii Compozitorilor, după Conferința pe țară a Compozitorilor din România, din octombrie 1949, Matei Socor a fost promotorul aplicării acestui document, al preluării ad-litteram a dogmelor lui. Aplicând prevederile acestui document el a inițiat o acțiune deschisă, susținută consecvent, cu o îndârjire fanatică în Conferințele și Plenarele compozitorilor români, în discursuri prezentate de el dar și de acoliții săi, în studii și articole publicate în reviste de specialitate, în presa cotidiană și săptămânală, împotriva creației muzicale românești, a valorilor ei tradiționale. Aplicând prevederile acestui document Matei Socor a pus ”la zid” elita compozitorilor români ai momentului: Mihail Jora, Mihail Andricu, Theodor Rogalski, Constantin Silvestri și alții. Pe ei – și creația lor – care era, acum, calificată, de el și susținătorii săi, ca fiind formalistă, impresionistă, atonalistă, cosmopolită, și deci decadentă, etc., etc., Aplicând prevederile acestui document (și ale altora elaborate în birourile secrete moscovite) Matei Socor a promovat în breasla compozitorilor români, dogmele realismului socialist, a încurajat și susținut (inclusiv material) creația muzicală cu mesaj proletcultist, asigurând celor ce scriau ode, cantate, imnuri și marșuri, sprijin pecuniar și posibilități (nesperate) de promovare în spațiul public românesc, aceste lucrări fiind admise, editate și lansate cu o promptitudine fără greș. Din nefericire, au fost mulți compozitori care au dat curs acestor tentații, care au susținut acest curent, care, așa cum se spune, au făcut ”pactul cu diavolul”. Aplicând prevederile acestui document, Matei Socor, a pătruns adânc în structura de program a instituțiilor muzicale românești, Filarmonici, orchestre simfonice, formațiuni corale. În concordanță cu atribuțiile derivate din funcția sa de președinte al Uniunii Compozitorilor dar și cu sprijinul concret al politrucilor și culturnicilor comuniști aflați la guvernare, el a dat noi orientări repertoriului muzical lansat în spațiul public românesc, repertoriu ce se distanța vertiginos de valorile creației muzicale europene, apropiindu-se, până la sufocare, de creația muzicală răsăriteană, în speță, rusă și sovietică.
CENZORUL ANONIM
Am recurs la această, să-i spunem ”paranteză”, deoarece ea explică de ce textul următor a fost admis, de ce cenzorul anonim, ”făcătorul” de biografii, nu s-a atins de el, de ce n-a ”mișcat” nici-o virgulă. Deci, să citim. Să citim și să înțelegem: ”În calitatea (sa) de dirijor Matei Socor a militat pentru reîmprospătarea repertoriului nostru simfonic, introducând în programele sale, îndeosebi creațiile compozitorilor sovietici, precum și nouile (sic!) opere ale compozitorilor români, inspirate din realitățile luptei pentru construirea socialismului și pentru apărarea păcii. El a contribuit astfel la combaterea tendințelor formaliste atât prin creația sa, cât și prin munca de interpret”. Și mai departe: ”Președinte al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor din RPR, Președinte al Comitetului de Radio și activist în câmpul creației noastre muzicale noui (sic!) Matei Socor a fost distins pentru activitatea sa rodnică și multilaterală cu ”Ordinul Muncii” și ”Steaua Republicii”. Din documentul studiat de noi, constatăm că acest text a fost admis. Dar, surpriză, cenzorul anonim, își pune din nou la treabă ”plaivazul” său neîndurător. El taie rândurile ce urmează, sărăcind, astfel, lista meritelor lui Matei Socor: ”El a fost distins cu premiul de Stat și cu titlul de Laureat al Premiului de Stat pe anul 1949, pentru poemul ”Mama” și pentru romanța ”Colo-n zare”. (titlul corect este ”Colo noaptea-n zare” – n. ns). (ibid. loc. cit. p. 52) Pare de neînțeles. Din nou, ne aflăm în fața unui paradox. Romanța ”Colo noaptea-n zare” a fost dedicată de Matei Socor lui Stalin și ea se înscrie în lista creațiilor sale (numeroase) cu mesaj proletcultist și pro sovietic. Poemul vocal simfonic ”Mama”, așa cum de altfel se menționează și în textul dactilografiat, a fost distins cu Premiul de Stat pe anul 1949! Dar, cenzorul anonim are alte idei. El, taie! Taie și adaugă – după bunul său plac, după capul lui îmbibat de dogmele esteticii marxist leniniste întocmite în laboratoarele moscovite, de imperativele cultului personalității lui Stalin – și nu numai. Cu un creion negru, cu vârful tocit, el scrie în coada textului dactilografiat. Să citim textul olograf: ”Matei Socor este un pasionat compozitor de cântece – genul muzical cel mai direct legat (de) lupta de zi cu zi a poporului muncitor. O remarcabilă popularitate și-au câștigat cântecul pentru voce și taraf, în stil popular, închinat tovarășului Stalin precum și cântecul ”Steagul Partidului” pe versuri de Mihai Beniuc scris în cinstea celei de a 30-a aniversări a Partidului Muncitoresc Român”. (ibid. loc. cit. p. 53) Și punct final. Comparați – textul șters cu cel adăogat. Înțelegeți ceva? Eu, nu!
SUB VREMI
Aici se încheie intervențiile ”făcătorului” de biografii. Aici se încheie demersul, consecvent și subiectiv, al cenzorului anonim de a face o biografie. O biografie din care a șters, cu bună știință, segmente de viață, precum perioada studiilor muzicale de la Leipzig, opere componistice, importante, revelatoare pentru drumul pe care pornise în tinerețe compozitorul, apoi, evenimente care-l trimiseseră în avangarda taberei comuniste, în detenție, în lupta politică dusă după instalarea puterii comuniste la guvernarea României, dar și compoziții muzicale care-l plasau în tabăra susținătorilor cultului personalității și al creațiilor cu mesaj proletcultist. Citind acest document, cu ștersăturile și adăogirile suferite pe parcurs, ajungem la o concluzie, una singură: iată, așa se construia o biografie, așa se amputau segmente dintr-o viață. Așa era schilodit – trecutul dar chiar și prezentul unui om. ”Plaivazul” nemilos, al ”făcătorului” de biografii, al cenzorului comunist, ce rămânea anonim, intra adânc în viața personajului ajuns în perimetrul său vigilent și subiectiv, obedient imperativelor politice și ideologice. Căci – și el, ”făcătorul” de biografii, era sub vremi! În final, mă sâcâie o întrebare: cui îi era destinat acest text – nesemnat și nedatat – care se voia a fi expresia unei biografii? A unei vieți! Unde trebuia el să ajungă? În ce Cancelarie din imensa clădire a Comitetului Central? În mapa cu documente secrete pusă cu grijă, la ore târzii, pe masa vreunui lider comunist? Pentru cine fuseseră operate tăieturile dar și adăogirile ”făcătorului” de biografii, astfel ca purtătorul acestei biografii să fie ”pe linie”, chiar dacă, în decursul acestei operații, ”pacientului” i se tăiase câte ceva: ani de studiu în străinătate, lucrări componistice în concordanță cu curentele muzicale din acei ani, momente dramatice din activitatea sa procomunistă, compoziții cu mesaj proletcultist, etc., etc. Documentul citit de noi în Dosarul menționat mai sus, nu ne dă niciun indiciu. ”Andrisantul” necunoscut – cum ar spune ”nenea Iancu”! ”Andrisantul” – da! Dar Documentul a rămas. Și el – ”dă samă” peste timp.
Dar, operațiunea ”făcătorului” de biografii consacrată lui Matei Socor, nu se oprește aici. Citiți episodul următor în care vom avea prilejul să întâlnim un alt ”făcător” de biografii. Unul tânăr. Pe cât de tânăr pe atât de ambițios și eficient pentru obiectivul asumat: o biografie în trendul zilei, o biografie după placul liderilor comuniști, conform dogmelor inițiate, împrumutate și impuse de ei în spațiul public românesc. Citiți episodul următor, episodul 5, al mini serialului nostru intitulat: SUB CENZURA COMUNISTĂ. Matei Socor – ca o statuie fără cap.(5) Citiți.
