STUDII APLICATE
Desigur, prin studiile sale, Marțian Negrea, era cumva, pregătit pentru lucrări cu caracter religios. El s-a întâlnit cu muzica religioasă încă din copilărie, ascultând și participând la slujbele de la biserica din sat, satul Vorumloc, azi Valea Viilor, județul Sibiu. Apoi la Liceul de limba maghiară din Odorheiu, unde a primit lecții pentru două instrumente: vioara și orga, acest din urmă ansamblu instrumental fiind folosit cu predilecție în timpul oficierii slujbelor, îndeosebi în bisericile și catedralele catolice. La Seminarul Andreian din Sibiu, care avea și profil teologic, tânărul viitor muzician se va fi apropiat mult de cunoașterea și spiritul muzicii religioase. Cu siguranță el își va fi adâncit această cunoaștere în timpul studiilor de la Viena unde s-a aflat sub îndrumarea lui Eusebie Mandicevschi, el însuși compozitor de muzică religioasă. Celebrul compozitor și muzicolog bucovinean, devenit vienez prin adopție, mentor al câtorva generații de studenți, printre care și patru viitori compozitori români, Ion Scărlătescu, Ciprian Porumbescu, Emil Dinu- Riegler și Marțian Negrea, avea în palmaresul său componistic extrem de divers și 12 liturghii, acestea fiind printre cele mai apreciate lucrări ale sale. Marțian Negrea nu va fi fost străin de aceste compoziții ale mentorului său din perioada vieneză.
CĂRȚI RARE
Interesul muzicianului ardelean pentru muzica religioasă s-a manifestat nu numai prin compozițiile sale cât și prin lecturile sale. În biblioteca sa de la Cluj existau numeroase lucrări, unele foarte rare, care indicau profunzimea preocupărilor sale pentru muzica sacră, îndeosebi pentru muzica bizantină. Câteva indicii în această privință ne oferă distinsul muzicolog, Prof. dr. Vasile Vasile. Într-un studiu consacrat activității lui Marțian Negrea ca profesor la Conservatorul din Cluj, domnia sa ne relevă un moment – credem – dureros din viața muzicianului ardelean, dar deosebit de revelator privind profunzimea interesului său pentru muzica sacră. Din cauza unor lipsuri materiale grave, determinate de criza economică din anii 1929-1930, Marțian Negrea rămăsese fără catedră. Era într-o situație materială ”atât de proastă” încât a trebuit să-și vândă cărțile din bibliotecă, scrie profesorul Vasile Vasile. Erau cărți rare și nu le putea vinde la…tarabă! Și poate, în adâncul sufletului său, Marțian Negrea va fi nutrit speranța că încredințând aceste cărți unui confrate le va putea recupera sau, măcar, va avea acces la ele. Astfel, el considera că aceste cărți le putea oferi doar unui cunoscător, doar unui împătimit de studiul muzicii religioase. Iar unul dintre aceștia era – în acei ani – distinsul muzicolog George Breazul. Într-o scrisoare trimisă lui George Breazul în 23 aprilie 1929, Marțian Negrea nu se plângea de condițiile sale materiale ci de faptul că era nevoit să se despartă de cărțile sale dragi. El scria confratelui său: trebuie ”să mă despart și de cărțile acestea care îmi sunt atât de dragi”. Distinsul muzician explica decizia sa de a încredința cărțile sale lui George Breazul – și nu altcuiva – deoarece acesta era – în acei ani – singurul muzicolog din România care era preocupat de studiul muzicii vechi, îndeosebi muzica bizantină. Decizia lui Marțian Negrea de a încredința aceste cărți unui specialist era pe deplin justificată, întrucât pe lista cu ofertele sale se aflau cărți cu adevărat rare. Să citim: ”ANASTASIMATARUL lui Macarie”, tipărit la Viena în 1823, ”IRMOLOGHIONUL”, aparținând aceluiași Macarie (un reformator al muzicii psaltice din țara noastră) tipărit la Viena în același an. De asemenea, ”ANTOLOGHIONUL” de la Neamț, tipărit în 1840, apoi, ”NOUL ANASTASIMATAR”, tipărit în 1854, și ”ANTIFONARUL” din 1853” (Cf. Vasile Vasile, Activitatea lui Marțian Negrea ca profesor la Conservatorul din Cluj, p. 102, https://edituramediamusica.ro/Microsoft Word L M XXVIII-1 din 27 dec.2013 SM. 5.01.2014.doc)
DIRIJOR LA CATEDRALA CATOLICĂ
Nu știm cum au evoluat lucrurile. Dacă acele cărți rare vor fi ajuns în biblioteca lui George Breazul, dacă posesorul lor, compozitorul Marțian Negrea, se va mai fi întâlnit vreodată cu ele sau, dacă, în cele din urmă, va fi găsit alte mijloace de trai pentru a păstra mai departe aceste valori în biblioteca sa. Dar, titlurile lucrărilor pe care le avea în bibliotecă, indică profunzimea interesului său pentru istoria muzicii religioase. Astfel, înțelegem că palmaresul său în domeniul creației religioase avea la bază și o solidă cunoaștere a literaturii de specialitate. Să precizăm că interesul său pentru muzica sacră a fost nutrit și de contactul direct cu creații cu caracter religios. La Cluj, în anii săi cei tineri, Marțian Negrea își va completa cunoașterea teoretică a muzicii cu caracter religios și printr-o activitate practică susținută ca dirijor la Catedrala ”Sf. Mihail din Cluj. Spre bucuria comunității greco-catolice din Cluj, el va fi dirijorul unor concerte vocal-simfonice de mare anvergură spirituală și artistică. Aici Marțian Negrea va dirija Misse, Oratorii, Recviemuri și celebra Stabat Mater de Pergolesi. (cf. Nicoleta Ioniță, In memoriam Marțian Negrea, SibiuNews, 29 ianuarie 2014). Toate acestea au nutrit preocuparea sa pentru creația muzicală cu caracter religios. Am putea spune că scrierea unor lucrări cu caracter religios a fost pentru Marțian Negrea o temă-filon. Ea s-a aflat mereu în mintea și sufletul său.
CREAȚII TIMPURII
Exegeții operei și vieții lui Marțian Negrea s-au aplecat cu atenție asupra acestei componente a creației muzicianului ardelean. Astfel cercetarea minuțioasă a creației sale religioase a permis formularea unor concluzii științifice, pertinente. Muzicologul Vasile Vasile, autor al unei ample monografii consacrate lui Marțian Negrea (vezi pe larg: Prof. dr. Vasile Vasile, Marțian Negrea, reprezentant de seamă al muzicii românești și al spiritualității ortodoxe, Editura Andreiană, Sibiu, 2021), consideră că lucrările cu caracter religios elaborate de Marțian Negrea ”pot fi împărțite în două mari categorii: prelucrări ale unor melodii cu tematică religioasă, de tipul colindelor” și lucrări ”de melos bisericesc propriu-zis” .( (Prof. dr. Vasile Vasile, Creația religioasă a lui Marțian Negrea, Telegraful român, Vineri, 11 decembrie 2020; https.www.telegrafulroman.blogspot.com/2020/12/creatia-religioasa-a-lui-martian-negrea). În palmaresul componistic al muzicianului ardelean, muzica religioasă s-a înscris cu lucrări elaborate de timpuriu. În 1916, Marțian Negrea dă la iveală prima sa compoziție cu caracter religios, ”Corul bărbătesc cu solo de bariton”, pe versuri de I. Pârvulescu. În timpul studiilor de la Viena (1918- 1921) sub impactul profesorilor săi, și îndeosebi al marelui muzician și profesor, Eusebie Mandicevschi, muzicianul ardelean compune o varietate de genuri ale muzicii religioase: canoane, preludii, corale și fugi (1919). Apoi, în anul 1921 el compune corul-rugăciune intitulat: ”Rugămu-ne-ndurărilor”, pe versuri de Mihai Eminescu. Această compoziție este considerată ca fiind ”o replică” pe care tânărul student ardelean, Marțian Negrea, o dădea creației omonime a profesorului și mentorului său vienez, Eusebie Mandicevschi. (Cf. Prof. dr. Vasile Vasile, Marțian Negrea, reprezentant de seamă al muzicii românești., op. cit. p. 291). În 1937 Marțian Negrea compune ”Psalmul 123” – motet pentru cor mixt. Un an mai târziu, în 1938 el va compune Colinda passacaglie ”Ferice de El(u)”, lucrare onorată de Academia Română, în 1940, cu prestigiosul premiu pentru muzica religioasă, premiul ”Robert Cremer”. Dar, numeroase lucrări cu caracter religios au rămas în manuscris. Ele sunt în arhiva personală a compozitorului aflată – încă – în custodia Doamnei Maria Miruna Negrea. Distinsul muzicolog Vasile Vasile care a avut acces la această arhivă a găsit acolo mai multe lucrări – unele nefinalizate. Printre acestea lucrarea nefinită ”Cântarea Sf. Ambrozie” pentru orchestră și cor la unison. De asemenea, muzica pentru ”Serviciul religios al Te-Deum-ului românesc”, un cor mixt a capella, ”bazat – scrie profesorul Vasile Vasile – pe melodii tradiționale bisericești aparținând lui Anton Pann, Macarie Ieromonahul, Dimitrie Suceveanu” și ”dominată de cunoscuta cântare tradițională a serviciului religios, ”Mântuiește Doamne, poporul tău” (cf. Prof. dr. Vasile Vasile, Creația religioasă a lui Marțian Negrea, loc. cit.)
CODEX CAIONI – SURSĂ DE INSPIRAȚIE
Cercetarea impresionantei enciclopedii muzicale din Transilvania secolului XVII, realizată de Ioan Caioni, cunoscută azi sub denumirea dată de Marțian Negrea – Codex Caioni – a prilejuit muzicianului ardelean cunoașterea unor melodii românești inclusiv a unor colinde existente în spațiul muzical transilvan din acel timp îndepărtat, și prea puțin cunoscut publicului contemporan. Profesorul Vasile Vasile consideră că unul dintre aceste colinde, intitulat: ”Cantio jucunda de nuptiis Canae Galilleae”, ar fi putut constitui pentru muzicianul ardelean un model, o sursă inspiratoare ”pentru armonizarea unor colinde și cântece de stea” existente în repertoriul colindelor românești. Încercările lui Marțian Negrea pentru armonizarea câtorva colinde românești, precum ”Ian te scoală, gazdă”, ”Zăurel de ziuă”, ”Colo-n sus”, ”O ce veste minunată”, ”Astăzi proorociile”, în spiritul acestei creații aflate în Codex Caioni, au rămas – precizează profesorul Vasile Vasile – ”încă în manuscrise” .(cf. Prof. Dr. Vasile Vasile, Creația religioasă a lui Marțian Negrea, loc. cit.). Unele dintre melodiile cu tematică religioasă au fost integrate de Marțian Negrea în creații ample destinate unui public mai larg – publicul sălilor de concert. Astfel, ”Troparul Nașterii Domnului” și colinda ”Ian-te scoală”, au fost integrate în splendidul tablou ”Crăciun trist”, din suita ”Povești din Grui”. Această creație este o operă extrem de valoroasă în palmaresul componistic al lui Marțian Negrea. Dincolo de mesajul său social ea este considerată de specialiști ca fiind ”o adevărată replică ardelenească” dată de compozitorul ardelean unor compoziții celebre românești precum ”Săteasca” lui George Enescu sau suitei ”Priveliști moldovenești” de Mihai Jora. (ibidem. Prof. Dr. Vasile Vasile, Creația religioasă a lui Marțian Negrea, loc. cit.)
ÎN ”IEPOCA” ATEO-COMUNISTĂ
Creația religioasă a lui Marțian Negrea a fost prea puțin cunoscută în timpul vieții sale. După cum am consemnat în rândurile de mai sus – și, cu siguranță, aceste precizări nu sunt exhaustive – numeroase lucrări elaborate de compozitor au rămas în manuscris sau, nefinalizate, autorul fiind descurajat de climatul existent în epocă, ostil creației religioase. ”Despre muzica religioasă a lui Marțian Negrea – scrie profesorul Vasile Vasile – nu s-a putut vorbi în ”iepoca” ateo-comunistă”. (subl. ns.) Domnia sa consideră că acest lucru a avut un impact negativ asupra impulsului creator al muzicianului, asupra cunoașterii creației sale de către publicul larg și, de asemenea, asupra recunoașterii valorii creației sale de către forurile științifice dedicate muzicii religioase. ”Interzicerea interpretării și comentării pieselor cu conținut religios – apreciază profesorul Vasile Vasile – este principalul motiv al necunoașterii acestei categorii de creații, iar condamnarea lor (de către cerberii cenzurii comuniste – n. ns.) a rupt firul unei estetici și al unei statistici care se conjugă cu teologia, cu cultura populară”. (subl. ns.) (ibidem, Prof. dr. Vasile Vasile, Creația religioasă a lui Marțian Negrea, loc. cit.) Cenzura exercitată de culturnicii și politrucii comuniști din România asupra muzicii religioase s-a reflectat și în lucrările cu caracter științific, bibliografiile consacrate acestui gen fiind sărăcite de prezența compozitorilor români dedicați acestui segment al creației muzicale. Iar Marțian Negrea este unul dintre ei. Astfel, în lucrările bibliografice de referință, numele muzicianului ardelean lipsește cu desăvârșire. (ibid. Prof. dr. Vasile Vasile, Creația religioasă a lui Marțian Negrea, loc. cit.).
DAR ȘI DUPĂ CĂDEREA EI
Din nefericire nici după căderea sistemului comunist din România situația nu a fost mai bună. Autor al unei ample monografii consacrată muzicianului ardelean, fapt care i-a permis accesul la surse documentare inedite, inclusiv cercetarea arhivei personale a lui Marțian Negrea (aflată – încă – în custodia Doamnei Maria Miruna Negrea), distinsul muzicolog Vasile Vasile constată că după căderea sistemului comunist din România creația religioasă a lui Marțian Negrea n-a cunoscut revirimentul necesar. În cele trei decenii post-comuniste – scrie domnia sa – cea mai mare parte a creației religioase a lui Marțian Negrea a rămas necunoscută. În arhiva familie există numeroase lucrări ale muzicianului ardelean care-și așteaptă împlinirea: lansarea lor în bisericile și catedralele ortodoxe din România spre bucuria credincioșilor și împlinirea visului creatorului lor. Cu toate acestea, în pofida climatului ostil, al lipsei de interes față de creația religioasă manifestată de către culturnicii și politrucii comuniști, Marțian Negrea nu a abandonat unul dintre cele mai mari proiecte ale sale: compunerea muzicii pentru un Recveim. A fost proiectul său de suflet și, mai mult decât atât. A fost proiectul său prin care a dorit să-și dovedească sie-și dar și confraților săi, ba chiar culturnicilor și politrucilor înfipți în structurile puterii comuniste, că domnia sa, fiul de țărani din Vorumlocul Sibiului, știa să-și împlinească visul. Știa să treacă prin vremi! Cum? Ce l-a încurajat? Ce l-a susținut? Ce i-a dat puterea necesară? Citiți următorul episod din mini serialul nostru intitulat: MARȚIAN NEGREA – sub vremi (20). Cu dârzenie – prin vremi. Nimic nu l-a oprit. Citiți!
