COPOSU N-A FOST SINGUR
În episoadele anterioare v-am prezentat pe larg impresiile distinsului demnitar român, Corneliu Coposu, de la întâlnirea sa cu soldații Armatei Roșii la bariera Colentina, unde, fusese trimis de premierul de atunci al guvernului României, Generalul Constantin Sănătescu, să facă ”oficiile de gazdă”. Dar, Corneliu Coposu nu a fost singurul ”observator” al sosirii soldaților ruși în București în august 1944. Dacă el i-a văzut la ”barieră”, la intrarea lor în oraș, un alt observator i-a văzut ceva mai încolo, în trecerea lor pe un mare bulevard al Capitalei României: Bulevardul Carol. Era scriitorul Mihail Sebastian. Dar, deși cei doi ”observatori” erau atât de diferiți – prin formația lor intelectuală și rolul lor în ”viața cetății”, în spațiul public românesc – uimirile și dezamăgirile lor despre soldații Armatei Roșii aveau să fie aproape identice!
UIMIRI ȘI DEZAMĂGIRI SIMILARE
Căci și Mihail Sebastian se miră când vede soldați ruși în haine ponosite, în uniforme decolorate și prăfuite și în ”motorizate” vechi (mașini, tancuri, camioane) ce scârțâie din toate….șuruburile! Și pentru el – ceea ce se perindă prin fața ferestrei sale – naște întrebări, dezamăgiri și concluzii privind mitul Armatei Roșii. Scriitorul le va consemna ”la cald” în Jurnalul său. Scrise sub ”presiunea clipei” ele pulsează de sinceritate și adevăr. Impresiile, opiniile lui Mihail Sebastian nu s-au sedimentat – în timp – nu sunt amintiri evocate peste ani – precum cele ale lui Corneliu Coposu, ci ”însemnări imediate” – la zi – scrise sub presiunea clipei. Și – nota bene – ele n-au fost atinse de morbul propagandei comuniste, al pro – sovietismului și proletcultismului. Și nici de subiectivismul – firesc – al unui intelectual rafinat trecut prin ororile închisorilor comuniste precum era Corneliu Coposu. Să precizăm că însemnările lui Mihail Sebastian au fost cunoscute în România după aproape trei sferturi de veac de la scrierea lor. Abia după căderea sistemului comunist Jurnalul său a văzut lumina tiparului în România. Prima ediție, în 1996, la Editura Humanitas, urmată de a doua ediție, în aceeași Editură, în 2016.
COMPORTAMENTUL LOR
În episoadele care urmează vom afla cum a receptat scriitorul Mihail Sebastian trecerea soldaților Armatei Roșii în august 1944. Vom afla impresiile sale privind aspectul soldaților ruși, dezamăgirile sale când a văzut că soldații unei armate glorioase, eliberatoare, învingătoare, bla., bla., bla., intrau în Capitala unei țări în haine ponosite, în uniforme decolorate și în ”motorizate” – tancuri, camioane, automobile – învechite, prăfuite încât era de mirare cum de mai funcționau. Dar, nu numai trecerea soldaților ruși prin Capitala României, nu numai aspectul lor și condiția ”motorizatelor” în care erau îmbarcați au stârnit uimirea marelui scriitor român ci și comportamentul ulterior al acestor soldați. Un comportament care-i plasa într-o categorie nepotrivită cu emblema unei Armate ce se voia învingătoare, glorioasă. Un comportament ce-i plasa alături de cea mai joasă categorie socială a unei societăți: aceea de violatori, zurbagii și borfași!
CONCLUZIA SCRIITORULUI
Credincios metodei sale de lucru, scriitorul îi analiza, se mira, încerca să-i înțeleagă și – bonom, inteligent și blând – căuta circumstanțe atenuante! Privindu-i de la fereastra sa, cum trec grăbiți spre front, aflând de la prieteni și cunoscuți, sau văzând, chiar el, cu ochii săi, cum se comportă soldații ruși aflați în trecere, sau instalați în Capitala României, distinsul scriitor ajungea la o concluzie uluitoare: acești soldați, așa cum erau ei – aveau să cucerească lumea, în speță Europa! Să citim deci impresiile – și concluziile sale – despre trecerea și isprăvile soldaților Armatei Roșii în București în episoadele care urmează din mini serialul: RUȘII LA BUCUREȘTI. August – 1944. Mihail Sebastian (2). Acești soldați prăfuiți! Citiți!
