O SITUAȚIE INEDITĂ
În toamna anului 1949, Marțian Negrea a fost pus în fața unei situații delicate. A fost invitat să țină un discurs la Conferința Compozitorilor și Muzicologilor din România (21-22 octombrie 1949). Dar, ce surpriză! Pentru discursul pe care urma să-l prezinte în fața confraților săi distinsului muzician ardelean i se trimisese un….punctaj! Era un punctaj foarte scurt. El suna așa: ”Folosirea tradiției clasice (în primul rând a celei ruse). Problema melodiei”. (ANIC, Fondul Uniunii Compozitorilor, Dosarul, 441/1949, pp. 235 – 238). Atât! Nu știm dacă Marțian Negrea va fi fost la curent cu faptul că nu era singurul muzician pus în această situație. Că același procedeu, un ”punctaj” trimis ”în plic”, fusese folosit de către organizatorii Conferinței și pentru ceilalți ”vorbitori” aleși să țină discursuri în a doua zi a Conferinței. Dar, chiar dacă ar fi știut, acest lucru nu ar fi simplificat deloc situația. Ineditul ei. Dimpotrivă! Distinsul muzician era pus în fața unei situații – să-i spunem blând – bizare: primea indicații! Indicații precise despre ceea ce trebuia să spună! Niciodată, până atunci, nimeni, dar absolut nimeni, nu-i spusese cum să-și construiască un discurs, o prelegere! Și purta pe umerii săi peste douăzeci și cinci de ani de activitate didactică. Nu i-a lipsit niciodată elocința! Dimpotrivă! Își construia minuțios prelegerile pe care trebuia să le țină în fața studenților săi. Împins de pasiunea sa pentru activitatea didactică, scrisese cele trei Tratate metodologice: Teoria instrumentelor muzicale (1925), Tratat de forme muzicale (1932) și Tratat de armonie (1948). Alte tratate metodologice avea să elaboreze în perioada activității sale de profesor la Conservatorul de Muzică din București. Și acum, iată, i se indica ce să spună într-un discurs la o Conferință.
CA ”OM AL CETĂȚII” – ȘTIA
E drept, nu era o conferință oarecare, ci prima Conferință pe Țară a compozitorilor și muzicologilor din România după al doilea război mondial. Prima Conferință a breslei muzicienilor din România într-un context istoric nou, determinat de schimbările geopolitice care avuseseră loc după încheierea celui de al doilea război mondial în Europa dar și în România. Ca ”om al cetății” Marțian Negrea era la curent cu răsturnările politice și sociale ce avuseseră loc în România, în viața românilor. După momentul 23 august 1944, când ca urmare a deciziei Regelui Mihai I, România ieșise din alianța cu Germania hitleristă și se alăturase Coaliției Națiunilor Unite, luptând cot la cot cu forțele Armatei Roșii până la victoria finală (9 mai 1945) în România avuseseră loc evenimente politice fundamentale. La 6 martie 1945, cu sprijinul direct al Moscovei, fusese instalat la guvernare Partidul Comunist Român. Apoi, în 1947 – tot sub presiunea Moscovei – fusese înlăturată Monarhia, Regele Mihai I fiind silit să abdice de pe tronul Țării. Astfel, România intrase sub pulpana Moscovei, în sfera sa de influență. Nu fusese numai voința Moscovei ci și a aliaților săi: Marea Britanie și SUA! Și, trebuie să precizăm că voința Moscovei se bucurase de sprijinul unor forțe politice interne: liderii (de atunci) ai Partidului Comunist Român în rândurile cărora se aflau mulți cu stagii îndelungate în slujba Kominternului și a serviciilor secrete moscovite. Aceste evenimente aduseseră în viața românilor răsturnări spectaculoase, năucitoare prin rapiditatea cu care se produceau și dramatice prin consecințele grave, unele criminale, pe care le aveau pentru toate categoriile sociale. Răvășită de război, plină de ruine, sărăcită de seceta cumplită care a urmat în anii 1945-1946, istovită de jafurile Armatei Roșii declanșate imediat după intrarea ei pe teritoriul României, în martie 1944, năucită de plățile de război pe care trebuia să le plătească Rusiei Sovietice, România postbelică suporta consecințele strategiei politice a Partidului Comunist Român: schimbarea traiectoriei dezvoltării sale politice, economice și sociale, instaurarea unui nou regim politic: regimul comunist, schimbarea formei de stat a României prin înlăturarea Monarhiei și instaurarea Republicii, și – ca o consecință directă, imediată – pierderea libertății de decizie – ca urmare a integrării ei în blocul statelor socialiste europene dominat de Moscova.
NEÎNCREDERE? SAU CENZURĂ?
Marțian Negrea, nu era în afara timpului său! Nu trăia într-un ”turn de fildeș”. Înțelegea schimbările, știa dincotro bătea vântul după instaurarea la guvernare a Partidului Comunist Român. Și, totuși, acest ”punctaj” era de neînțeles! Neîncredere? Sau cenzură? Intenția expresă a organizatorilor de a da acestui discurs o anumită direcție? O ”linie”? Distinsul muzician se va fi simțit foarte ciudat. Ca și când ar fi fost silit să intre într-un corset. Ca și când ar fi fost împins în ”Patul lui Procust”! Hm., hm., hm., Cu siguranță, Marțian Negrea va fi citit ”punctajul” cu calmul său ardelenesc și va fi înțeles direcția, ”linia” care i se impunea: dezavuarea valorilor ”Apusului” și exaltarea valorilor ”Răsăritului”, adică a experienței muzicienilor ruși și sovietici, căci, în fond, asta însemna acea precizare pusă în paranteză: ”în primul rând….. a celei ruse!” Desigur, această viziune nu izvora din capriciul, din subiectivismul vreunui scrib din aparatul de propagandă al ”partidului”, din mintea vreunuia dintre organizatorii Conferinței. Ci din strategia politică promovată de liderii comuniști aflați la guvernare care, pentru a fi pe placul Moscovei, împinși de interese personale, dornici de a se menține, sau de a ajunge la putere, condamnau valorile ”Apusului” – pe care-l considerau ”putred” și ”decadent” – și proslăveau valorile ”Răsăritului” – pe care-l considerau ”far călăuzitor”, demn de urmat, – bla., bla., bla., Organizatorii Conferinței, Matei Socor și nucleul dur coagulat în jurul său, nu erau decât instrumentele docile – și necesare – pentru aplicarea acestei ”strategii”. Marțian Negrea va fi simțit, poate, strânsoarea corsetului în care fusese împins! Al compromisului pe care trebuia să-l facă! Un compromis determinat de timpurile noi în care trăia. El – și nu numai! Toate elitele intelectuale ale României. Era un gând amar, desigur. Dar nu era singurul!
STRÂNSOAREA CORSETULUI
În ”punctajul” primit i se indica – în mod expres – ca în discursul pe care urma să-l țină să prezinte tradițiile muzicii clasice în privința melodiei. Acest punct nu era greu de atins! Era suficient să te uiți la creațiile marilor compozitori europeni, de la Bach, Beethoven și Mozart, ca să culegi argumente pentru susținerea locului melodiei în creația muzicală. Argumente puteau fi găsite și în creațiile compozitorilor ruși, Rimski-Korsakov, Borodin, Mussorgski, Ceaikovski, Glinka, Rahmaninov. De altfel, în punctajul trimis i se indicase să aibă în vedere ”în primul rând” tradițiile muzicii ruse! Astfel era evident că tradițiile clasice ale muzicii ruse nu puteau să lipsească din discursul său. Nici acest ”punct” nu era greu de susținut, întrucât creația muzicală rusă oferea multe, foarte multe exemple! Desigur, pentru Matei Socor și acoliții săi, lucrurile în privința melodiei și a ”dușmanilor” (????) ei erau limpezi. ”Linia” ”partidului” era clară, cu atât mai mult cu cât liderii politici de la București avuseseră o sursă de inspirație foarte autorizată – documentele și directivele elaborate în birourile culturnicilor și politrucilor de la Kremlin, cel mai uzitat fiind celebra Rezoluție a Partidului Comunist (bolșevic) din februarie 1949. Pentru culturnicii români din sfera muzicală acest document devenise un fel de ”carte de căpătâi”. Nu Biblie – că erau atei! Iar Matei Socor – era unul dintre ei. Nu mai puțin acoliții săi! Aceste documente, elaborate în birourile secrete moscovite, fuseseră pentru Matei Socor sursa inspiratoare pentru Conferință și documentele ei programatice. Inclusiv – pentru discursul pe care domnia sa avea să-l susțină în prima zi a Conferinței Compozitorilor. La fel ca și confrații săi, Marțian Negrea avea să asculte acest discurs. El va decela cu ușurință ”linia” lui, și, desigur, și capcanele întinse – pe față – de protagonistul său: politrucul, nu muzicianul, Matei Socor! Care erau aceste capcane? Citiți episodul următor al mini serialului nostru intitulat: MARȚIAN NEGREA – sub vremi (15) Capcana lui Socor! Citiți!
