CUM SĂ TRECI PRIN VREMI
Revenim cu noi episoade la o temă care a mai fost abordată în spațiul acestui BLOG: impactul strategiei politice a Partidului Comunist Român, al proletcultismului și pro sovietismului asupra creației muzicale românești în primii ani de la instalarea la guvernarea României a liderilor politici comuniști. Documente existente în Fondul de arhivă al Uniunii Compozitorilor din România aflat în custodia ANIC vin să contureze dimensiunea compromisului pe care muzicienii români au fost nevoiți să-l facă pentru a-și asigura supraviețuirea fizică și artistică – pentru a trece prin vremi. Ei au scris imnuri, ode și cantate cu mesaj proletcultist și, prin creația lor, au susținut cultul personalității – în primul rând al marelui (????) conducător de la ”Răsărit”, Iosif Visarionovici Stalin. Titlurile date creațiilor cu mesaj proletcultist și prosovietic dovedesc o imaginație surprinzătoare și deosebit de elocventă pentru cât de jos căzuseră limitele supușeniei și pentru cât de neprevăzute puteau fi impulsurile fricii, fețele ei, care se transformau în versuri, titluri și sunete muzicale. Cât despre autorii unor asemenea creații – veți vedea – că limitele obedienței nu sunt mai mici la cei ”cu operă” și mai mari la cei ”fără operă” – aflați la început de drum. Căci, odată pornit pe drumul compromisului, indiferent de cât de însemnat îți este prestigiul, indiferent cât de însemnată îți este opera, deosebirile dispar. E ca și cum te-ai afla pe un tobogan: nu te mai poți opri. Viteza coborâșului este ineluctabilă. Citiți în această ”cheie” episoadele din mini serialul care urmează. După titlurile date lucrărilor lor cu mesaj proletcultist și prosovietic – nu veți putea face nicio deosebire. Toți autorii menționați în documentele pe care vi le prezentăm – sunt pe același palier al obedienței. Ei merg – ca să spunem așa – umăr la umăr. Așa dar – citiți!
COMPOZIȚIUNILE RECENTE
În Dosarul de arhivă, 434/1949 din Fondul Uniunii Compozitorilor, aflat în custodia Arhivelor Naționale Istorice Centrale (ANIC) există un document foarte interesant, plin de semnificații dar și de concluzii amare: o listă a ”compozițiunilor recente” (după cum se menționează în titlul ei) declarate de membrii Societății Compozitorilor Români. Să înțelegem că aceste ”compozițiuni” au fost realizate până în toamna anului 1949, întrucât creațiile declarate se aflau pe o listă a Societății Compozitorilor Români, structură ce a existat până în toamna anului 1949, Societatea fiind transformată – în urma Conferinței pe țară a Compozitorilor din 21 – 22 octombrie 1949, în Uniunea Compozitorilor din Republica Populară Română. Sunt, așa cum se menționează în titlul documentului, ”compozițiunile recente”, declarate – deci finite – ale compozitorilor din România, membrii ai Societății Compozitorilor. Titlurile acestor ”compozițiuni” (cum notează autorul anonim) se întind pe circa 22 de pagini de dactilo, pe coli A4, bătute des, la un rând și jumătate, ca să fie cât mai cuprinzătoare! Nu sunt lucrări simfonice sau de cameră – așa cum ar fi fost, desigur, normal pentru profilul și activitatea Societății Compozitorilor, ci cântece – de petrecere, de dans, populare, dar, mai ales, cântece patriotice, cântece de masse, marșuri, ode, cantate. Autorul anonim al acestei liste (documentul nu este semnat, nici datat), notează foarte conștiincios titlul lucrării, genul ei (marș, tango, vals, foxtrot, etc.,), autorul muzicii – compozitorul – dar și al versurilor – poetul sau poeții, că uneori erau doi; după cum, alteori lipsesc, compozitorul fiind și autorul versurilor!
OGLINDA
Cercetând acest document, această ”listă”, avem imaginea situației creației muzicale românești consacrată – așa cum am spus – nu muzicii simfonice și de cameră ci cântecelor pentru masele largi, pentru ”publicul nou”, cum se spunea în epocă, din fabrici și uzine și…. de pe ogoare! Este – ca să spunem, fără înconjur – oglinda creației muzicale românești în anul de grație 1949! Titlurile au un mesaj proletcultist evident inspirat sau, mai rău, determinat de imperativele politice ale anilor de după 23 august 1944. Compozitorii – și nu puțini – înțeleseseră aceste imperative și le dăduseră ”glas” prin creațiile lor. Erau sub vremi – desigur! Dar ”timpul” pe care l-au slujit atunci, și le-a fost favorabil – creațiile lor fiind ”cântate” (dar și bine plătite) – nu le-a fost favorabil mai târziu. Azi, acele ”compozițiuni” au fost uitate. Și ele și autorii lor. Doar arhivele le-au mai păstrat. Poate și fonotecile sau colecțiile de discuri ale unor împătimiți. Aceste ”compozițiuni” ne dau, acum, după mai bine de o jumătate de secol, dimensiunea unui segment al creației muzicale românești în primii ani de după instaurarea comunismului în România. Ele ne dau un sentiment de uimire și amărăciune, că în epocă au fost mulți compozitori care – cum se spune – au făcut ”pactul cu diavolul” , au căzut în capcana proletcultismului, pro sovietismului și a …realismului socialist!
TITLURILE
Să urmărim, deci, paginile acestui document. Să citim titlurile ”compozițiunilor recente”, declarate, de unii compozitori, membri ai Societății Compozitorilor Români. La alcătuirea acestei ”liste” autorul anonim n-a avut niciun criteriu – cronologic, alfabetic, etc. Vom păstra, totuși, formula lui de redactare: titlul lucrării, genul, autorul muzicii, autorul versurilor. Citiți: Cantată pentru Stalin de Alexe M. Chioreanu, versuri de C Ghiban; Cântă strungul (marș) de Albin Anatol, versuri de C. Ghiban; Suntem cetățeni ai Republicii (imn) de D. Botez, versuri de Nina Cassian; Mlădițe noui (marș) de D. Botez, versuri de A. Toma; Colo în Urali, departe (romanță) de I. Băjescu-Oardă, versuri de I.Băjescu-Oardă; 1 Mai (muzică de massă (sic!) ) de Mauriciu Vescan, versuri de Th. Brudiu; Sirena lui Vasile Roaită de Vasile Popovici, versuri de Th. Brudiu; Venim să zidim (muzica de massă (sic!) ) de Gh. Danga, versuri de Th. Brudiu; Cântecul zorilor noui (sic!) (muzica de massă de Gigi Klein, versuri de Th. Brudiu; Trec în zori tractoarele de I. Borgovan, versuri de Th. Brudiu; Cântec pentru pace (muzică de massă (sic!) de I. Borgovan, versuri de Th. Brudiu; Cântă nicovală, cântă de Sabin Drăgoi, versuri de Th. Brudiu; Pornim în zorii lumii noui (sic!)( cântec de massă) de Hilda Jerea, versuri de Th. Brudiu; Cântați pentru pace, popoare (cântec de massă (sic!)) de Nic(olae) Kirculescu, versuri de Th. Brudiu; Clacă`n zori la secerat de Nic(olae) Kirculescu, versuri de Th. Brudiu; Cântecul strungului de G. Boldeanu, versuri de C. Ghiban; Cântec pentru Republică de G. Boldeanu, versuri de Rădinah; Hora și sârba tractoriștilor de G. Boldeanu; Hora și sârba brigadierilor de G. Boldeanu; Hora și sârba muncitorilor de G. Boldeanu ; Hora și sârba UFDR-istelor (Uniunea Femeilor Democrate din România – n. ns.) de G. Boldeanu; Hora și sârba plugarilor de G. Boldeanu; Prietenia Româno-Sovietică (suită-folclor) de G. Boldeanu.
CE DE SÂRBE, CE DE HORE!
Ce de sârbe! Ce de hore! Pentru tractoriști, muncitori, brigadieri, plugari! Chiar și pentru femei! Dar numai pentru cele care erau…ufederiste – adică membre a unei organizații aparent (am spus aparent!) apolitice! Observăm ca avem în față un adevărat ciclu compus de acest talentat compozitor, G. Boldeanu. Inspirat și productiv….Tov. Boldeanu! Și, pe deasupra și…. original! El îmbină în aceeași partitură muzicală – hora cu sârba! Bietul băiat! Poate n-o fi avut posibilitatea să asculte aceste două genuri muzicale (două dansuri populare mult dansate în satele românești, mai ales în satele de câmpie) atât de diferite prin ritmul și melodicitatea lor? Eu nu sunt muzicolog, ci jurnalist. De aceea nici nu îndrăznesc să fac în continuare comentarii asupra acestor două genuri de dans popular. Dar, când eram copil, și mă duceam în sat (un sat de câmpie, de pe malul Argeșului) la bunici, dacă era Duminică, mergeam cu mama la horă să vedem cum joacă fetele și băieții și, mai ales, Leana, sora cea mică a tatei, o ”drăcoaică”, cu cozi negre și ochi verzi, năucitori. Mai apoi, când eram tânără, m-am dus la câteva nunți, tot acolo în sat, și m-am prins și eu în horă și în sârbă. Este o mare deosebire între horă și sârbă. Atât din punct de vedere melodic, dar mai cu seamă, ritmic. De aceea, pare de neînțeles, cum un muzician, care, în mod sigur are studii muzicale, și știe mai mult despre muzică și genuri muzicale – fie ele dansuri populare – decât un amator (ca mine) care a îndrăgit acest fel de muzică în mod spontan, ascultând-o la hora din satul bunicilor, poate să facă o asemenea confuzie! În fine!
CITIȚI ȘI RÂDEȚI! CITIȚI ȘI PLÂNGEȚI!
Să mergem mai departe cu lectura ”compozițiunilor recente” de pe lista întocmită de autorul anonim, slujbaș meticulos al Societății Compozitorilor Români. Imaginația cu care sunt formulate titlurile, și prin ele, mesajul acestor compoziții, este (să folosim un termen elegant!) surprinzătoare. Citiți și minunați-vă. Citiți și râdeți! Citiți și plângeți – pentru că eu cred că e de plâns! Citiți: Mlădițe de viață nouă (marș) de Dumitru Cantea, versuri de Ștefan Tita; Popor ține frânele (cor mixt) de Ion Chirescu, versuri de A. Toma; Servim un gând de pace (cor mixt) de Ion Chirescu, versuri de Anastase Pascali; Înainte (cor mixt) de Ion Chirescu, versuri de I. U. Soricu; Satul meu cu rod bogat (2 voci egale) de Ion Chirescu, versuri de A(nastase) Pascali; Zorii dimineții (cor mixt) de Ion Chirescu, versuri de A(nastase) Pascali; Colindul învoirii (cor mixt) de I. Croitoru, versuri de I. U. Soricu; Cu noi e viitorul (cor mixt) de I. Croitoru, versuri de A(nastase) Pascali; Pentru pace (cor mixt) de I. Croitoru, versuri de A(nastase) Pascali; Cântec de salut al CFR (cor și orchestră) de Mircea Chiriac, versuri de Th. Brudiu și Cheța; Veniți laolaltă tovarăși (cor și orchestră), de Mircea Chiriac, versuri de Maria Rontiș; Cântecul muncii (cor și orchestră) de Mircea Chiriac; Muncitor ridică fruntea (marș) de Liliana Delescu, versuri de Liliana Delescu; Brigadieri (marș) de Liliana Delescu, versuri de L(iliana) Delescu; Republica (marș) de Liliana Delescu, versuri de Liliana Delescu; Lumina Republicii de Liliana Delescu; Hora de 1 Mai (horă), de Liliana Delescu; Tovarășa (tango) de Liliana Delescu, versuri de Liliana Delescu; Ciocanul, furca și condeiul de Liliana Delescu, versuri de Liliana Delescu; Marș(ul) Republicei de Liliana Delescu, versuri de A. Toma; Imn pentru Republică (imn) de Liliana Delescu, versuri de Liliana Delescu; Marș de Noru Demetriad.
MAI AVEȚI PUȚINTICĂ RĂBDARE!
Ce faceți? Râdeți? Plângeți? Mai aveți ”puțintică răbdare” – cum ar spune ”nenea Iancu”. Nu disperați! Nu am copiat mot-a-mot, lista autorului anonim privind ”compozițiunile recente” declarate de compozitorii membri ai Societății Compozitorilor din România, ci numai cântecele, odele, cantatele cu mesaj proletcultist. La pagina a 4-a a pomenitei ”liste” sunt menționate compoziții cu muzică de dans, la modă în epocă – tango, foxtrot, slow, vals, rumba – dar și cântece populare. Nu se menționează dacă aceste ”cântece populare”, prezente pe o listă cu ”compozițiuni recente” sunt culese de către compozitorii semnatari. Ce să înțelegem? Că este o greșeală? Cum să compui un ”cântec popular”? El este rezultatul creației populare, talentului și imaginației rapsozilor care le cântă, le ascultă, le culeg de pe unde le aud, le întregesc, le duc mai departe, până la adânci bătrâneți și le transmit – din mers – celor care vin după ei, de obicei tineri. Ah, cât de interesante, de inegalabile, erau acele emisiuni speciale de Radio (pe care le ascultam cândva) în care erau lăsați să cânte și să povestească despre cântecele pe care le poartă în ei, acei ”rapsozi” – femei și bărbați, majoritatea ajunși la vârste înaintate, cu vocile lor, răgușite, voalate, nelucrate – cum se spune – dar atât de adevărate! Mi-e dor de aceste cântece, de aceste voci, de aceste emisiuni! Mă întorc, însă, la observația mea, sceptică, de mai sus! Un compozitor poate să compună un cântec… popular? În acest caz, acel cântec, nu mai poate fi…popular! Un compozitor poate să compună un cântec pe o temă populară! Asta da! Dar acea compoziție nu poate fi intitulată ”cântec popular” așa cum vedem că este consemnat în documentul pe care-l analizăm. Se vede că autorul anonim al documentului n-a avut timp să se gândească la toate acestea! Sau poate n-a știut să facă diferența? Undeva, cineva a greșit! Fie cel care a întocmit lista, fie cel care a comunicat ”compoziția” integrată în acest gen muzical! În fine! Să nu ne abatem de la…subiect!
CITIȚI MAI DEPARTE…..
Așadar, citiți – în continuare: Imnul păcii (cor și orchestră) de Nic(olae) Dinicu, versuri de G.C.C; Republică – mulți ani (cor bărbătesc) de Delly Szabo Geza; Cântec pentru RPR (solo cu pian) de Delly Szabo Geza, versuri de A. Toma; Cântecul lui Horea (3 voci) de Filaret Barbu; Tractorul (cor mixt) de Filaret Barbu, Imnul RPR (cor mixt) de Filaret Barbu; Colind de muncă (cor mixt) de Filaret Barbu; 7 Noiembrie (cor mixt) de Filaret Barbu; Marș pentru UFDR (cor mixt) de Filaret Barbu; Țesătoarea Florentina (voce cu pian) de Filaret Barbu; Taxatoarea mea cea dragă (voce cu pian) de Filaret Barbu; Cu plugul prin livezi (voce cu pian) de Filaret Barbu; Poutpouri din cântece sovietice de Filaret Barbu; Corul muncitoresc (cor) de Filaret Barbu; Ceasul nostru a sunat (cânt(ec) muncitoresc) de A. Ghibănescu, versuri de A. Ghibănescu; Imnul RPR (voce cu pian) de A. Ghibănescu, versuri de A. Toma; Cântec, muncă, dragoste (fox), de Aurel Giroveanu, versuri de Florentin Delmar; Cântec pentru țara mea (cântec) de Marx Honigsberg (aranjament), versuri de Florentin Delmar; Astăzi cu toții pornim în marș (marș) de Ionescu Gică-Găină; Imnul muncii (imn) de Hartulary Darclee; Țara mea (imn) de Hartulary Darclee; Pentru pace (marș) de Ștefan Kardoș, versuri de Al. Bebe și S. Marian; În satul meu iubit (cântec) de Ștefan Kardoș, versuri de A. Pascali; Imnul muncii (imn) de Ștefan Kardoș, versuri de A. Pascali; Tineret cu avânt înainte (marș) de Ștefan Kardoș, versuri de A. Pascali; Cu spor la muncă pionieri (marș) de Ștefan Kardoș, versuri de A. Pascali; Prin muncă ne`nfrățim (cântec) de Ștefan Kardoș, versuri de A. Pascali; O viață nouă îmi doresc (cântec) de Ștefan Kardoș, versuri de Florentin Delmar, Munculiță, munculiță (cântec) de George Klein, versuri de G. Klein și Mihalache; Olga, Olga, de pe Volga (fox) de George Klein, versuri de G. Klein și Mihalache; Sărbătoarea `n sat (cântec) de Coca Octavian, versuri de Ștefan Kirițescu; Cântecul brigadierului voluntar de Paul Jelescu; Marș Republican de Paul Jelescu; Victoria (marș) de Jean Lettony, versuri de L(iliana) Delescu și (Jean) Lettony; Marșul tineretului muncitor (marș) de Jean Lettony, versuri de (Jean) Lettony și Maxim C.; Cântec de 1 Mai (marș) de Lettony Jean, versuri de V(ictor) I(on) Popa; Cântecul muncii poporului de George Lecca; Cântecul poporului democrat-progresist de George Lecca, Jalea muncitorului de sub jugul ciocoiesc de George Lecca; Mă duc să mă prăpădesc – să scap de jugul ciocoiesc de George Lecca. Foarte…inspirate aceste ultime două titluri care sunt creațiile lui George Lecca! Nu vi se pare? Ce faceți? Râdeți? Sau plângeți – când citiți aceste titluri? Nu doresc să-mi spuneți. Știu ce mi se întâmplă mie. De aceea nici nu pot să mă desprind de lectura ”listei” ”compozițiunilor” unor compozitori, membri ai Societății Compozitorilor Români în anul de grație 1949, compozitori intrați, cum se vede, sub aripa grea a proletcultismului.
ERA DOAR PRELUDIUL
Dar, zilele grele pentru compozitorii români vor veni după Conferința din 21 – 22 octombrie 1949, când Societatea va primi un alt nume, acela de Uniune a Compozitorilor din Republica Populară Română. Această nouă denumire nu va fi doar o schimbare de nume, ci, ca urmare a noului Statut (și nu numai), o transformare din temelii a acestei structuri care va intra sub zodia neagră a principiilor politice și ideologice, a dogmelor ”esteticii marxist-leniniste”, a ”realismului socialist”, promovate de liderii comuniști români și aplicate cu obediență, chiar cu asupra de măsură, de Matei Socor și ”echipa” sa, ca să nu spunem acoliții săi. Lista ”compozițiunilor recente”, din care v-am prezentat unele titluri, constituia doar preludiul a ceea ce avea să urmeze. În episodul următor vă voi oferi noi argumente în sprijinul acestei afirmații. Veți vedea, în continuare cât de mulți erau compozitorii care făcuseră ”pactul cu diavolul”, care căzuseră în capcana proletcultismului și a pro sovietismului, scriind ode, marșuri și cantate îmbibate de imperativele politice și ideologice ale vremii, de mesajul proletcultist și al cultului personalității. Și, citind, ceea ce urmează, veți vedea (ca și în prima parte, de altfel) că acestor ”imperative” le-au răspuns nu numai compozitori necunoscuți, mediocri, care au și fost uitați, dar și compozitori care, atunci, prin creațiile lor, se aflau, deja, în patrimoniul creației muzicale românești. Aveau – cum se spune – ”operă”! Este și motivul pentru care, am continuat lectura listei ”compozițiunilor recente” din Dosarul de arhivă 434/1949, pp. 1-22, din Fondul Uniunii Compozitorilor, aflat în custodia ANIC. Rămâneți pe recepție! Citiți episodul următor din mini serialul nostru intitulat: MUZICIENII ROMÂNI ȘI PROLETCULTISMUL (1949). Ode și cantate (2) Citiți!
