PE FRONT – ÎN ARMATA AUSTRO-UNGARĂ
Finalul studiilor la Seminarul Andreian din Sibiu (1914) a însemnat pentru Marțian Negrea începutul unei etape grele din viața sa: aceea de ofițer în armata austro-ungară (10 august 1914 -1 noiembrie 1918). Era război. Era tânăr. Avea 21 de ani, era român și astfel putea fi un ”bun element” (citește carne de tun) pentru armata austro-ungară – căci Transilvania se afla atunci inclusă între granițele Imperiului Austro-Ungar. Tânărul absolvent al Seminarului Andreian din Sibiu a fost recrutat și trimis la Școala de cadeți din Târgu-Mureș. O școală care a durat doar trei luni. În plină iarnă, fostul cadet Marțian Negrea, este trimis pe front – în Regimentul 23 Honvezi (1914-1915) care se afla pe frontul din Galiția. (Veturia Dimoftache, Marțian Negrea, Editura Novum, Iași, 2003, p. 27) Participă la ”marea ofensivă a trupelor austro-ungare”, implicându-se direct în luptele grele de la Striji, Zlota-Lipa și Malastripa. Se află printre supraviețuitorii de la Malastripa. Este avansat la gradul de sublocotenent și primește ”Marea medalie de argint” acordată eroilor de la Malastripa. Dar viața de front, în prima linie, era epuizantă, astfel încât după 14 luni este trimis pentru recuperare într-un spital din Budapesta. (ibid. Veturia Dimoftache, op. cit. p. 27). În mod paradoxal, deși era război, episodul budapestan i-a oferit tânărului ofițer român prilejul de a se întoarce la muzică, de a aprofunda ceea ce începuse în anii petrecuți la Seminarul Andreian din Sibiu. La Budapesta, în ipostaza de ofițer al armatei imperiale austro-ungare, în plin război, el a găsit în muzică suportul de care avea nevoie pentru distanțarea de grozăviile trăite pe front. Iar acest suport a fost studiul cu mari profesori și muzicieni maghiari ai momentului: compozitorul Zoltan Kodaly și profesorul Victor von Herzfeld. Cu ei a studiat armonia și contrapunctul și a pătruns în secretele artei componistice.
CONTROVERSE – APARENT ACADEMICE
Întrucât era absolventul Seminarului Andreian din Sibiu, care pregătea preoți dar și profesori pentru învățământul preuniversitar, Marțian Negrea își dorea să predea muzica de la catedră. În timpul studiilor la Seminarul Andreian el urmase cursurile de pedagogie ale marelui profesor de muzică Timotei Popovici și, astfel, se simțea pregătit pentru o carieră didactică. Dar, pentru acest lucru avea nevoie de o diplomă eliberată de un for științific înalt. Iar acel for științific înalt nu era la Sibiu, ci la Budapesta – întrucât, atunci, Transilvania se afla sub oblăduirea Imperiului Austro-Ungar. Astfel, românul Marțian Negrea, un supus al Imperiului, a solicitat sprijinul Academiei de Muzică din Budapesta și s-a înscris la examenele aflate în grila pentru acordarea diplomei de profesor de muzică. ”A trecut probele de istorie a muzicii, armonie, contrapunct și dirijat” – notează Sorina Bobeico, distins muzicolog și realizator de emisiuni muzicale la Radiodifuziunea română. Și – menționează distinsa doamnă – ”Aproape că a reușit”. Daaaar… în timpul dialogului a intervenit un moment dificil, cu conotații similare celor care-l determinaseră să părăsească, în ultimul an de studii, Liceul din Odorhei: o discuție aprinsă cu substrat naționalist. Între examinatori și candidat se naște o controversă. Primii, rămân inflexibili. La fel și tânărul din fața lor. Marțian Negrea își menține opiniile și se retrage din examen. Renunță la diploma de profesor de muzică solicitată Academiei de Muzică din Budapesta și se întoarce în tranșee, revenind, astfel, la viața grea de front și la obligațiile sale de ofițer al armatei austro-ungare. Așa se face că Marțian Negrea, va fi, ”ca ofițer activ” în armata austro-ungară ”de la începutul și până la sfârșitul primului război mondial”. Adică mai bine de patru ani – și ”totdeauna în linia întâi” (subl. ns.) (cf. Veturia Dimoftache, op. cit. p. 27) Și cu toate acestea, nu se desparte de muzică.
COMPUNE – ÎN ORICE CONDIȚII
Așa cum avea să menționeze mai târziu într-un text cu caracter memorialistic intitulat: ”Viena tinereții mele (1919 – 1921)” (aflat în manuscris în arhiva familiei), tânărul ofițer folosea momentele de acalmie de pe front pentru a continua studiul unor discipline muzicale. ”În momentele de acalmie de pe front – preciza el – studiam armonia și contrapunctul – prieteni fideli în cele mai critice momente” (subl. ns.). Și, adăugăm noi, va compune. Va compune cu dârzenie, sfidând viața de front, riscul, prezența morții la fiecare pas. Portofoliul creației sale în anii de război este impresionant. El a fost cosemnat cu acribie de Veturia Dimoftache în lucrarea sa consacrată muzicianului ardelean. Le vom menționa și noi pentru a sublinia una dintre laturile personalității muzicianului Marțian Negrea: forța sa de creație în orice condiții, forță care – vom vedea – se va menține și în anii grei ai dictaturii comuniste, ani pe care muzicianul ardelean îi va parcurge cu demnitate și dârzenie.
PALMARES DE FRONT
Deci, să privim palmaresul componistic, ”palmaresul de front” al muzicianului ardelean: Iulie 1914: ALLEGRO, piesă pentru vioară și pian (începută în 12 iulie 1914); 27 august, 1915, Galiția: ”EA”, piesă pentru violoncel și pian; 12 decembrie, 1914, Pastui Gheb: Cântec pentru violoncel și pian. Anul următor, 1916, pare să fie mai bun pentru tânărul compozitor. El compune numeroase piese pentru două instrumente – cele mai preferate fiind cele pentru vioară și pian. Nu este ocolit nici violoncelul. Dar, în anul 1916, compozitorul realizează și două cvartete. Să reținem, deci, compozițiile muzicianului-ofițer, așa cum au curs ele, în ordine cronologică. Deci: 5 ianuarie 1916, Budapesta: ZOE, piesă pentru violină și pian; 14 februarie 1916: VECERNIA, piesă pentru cor bărbătesc cu solo de bariton, pe versurile lui Ion Pârvulescu; 7 martie 1916: NOAPTEA, cvartet de coarde inspirat de poemul lui I. Heliade Rădulescu, ”Zburătorul”; 20 mai 1916: CÂNTECUL UNEI COPILE și CAPRICCIO pentru vioară și pian; 2 septembrie 1916 – Domfeld-Galiția: SCHERZO, pentru vioară și pian. Sunt numeroase lucrările realizate pe frontul galițian. ELEGIE, piesă pentru vioară și pian; LA ILIE-A LUI MATEI, piesă pentru voce și pian; RUGĂCIUNE, piesă pentru suflători. În 1917 Marțian Negrea beneficiază de îndrumarea marelui compozitor și profesor maghiar Zoltan Kodaly. Lui Kodaly, tânărul compozitor îi va prezenta două compoziții: cvartetul DOI COPII și un CORAL, piese care se vor bucura de lectura dar – cum precizează, onest, autorul – și de corectura profesorului său. ”Aceste lucrări – menționează distinsa cercetătoare Veturia Dimoftache – alături de primele lucrări de compoziție care datează din perioada studiilor la Seminarul Andreian din Sibiu – constituie punctele de plecare în formarea sa ca muzician compozitor” (subl. ns.) (ibid. Veturia Dimoftache, op. cit. p. 28). Astfel, în pofida tuturor vicisitudinilor, drumul său spre muzică era deschis. Iar tânărul era decis să nu se abată de la el, oricât de greu i-ar fi fost! Care au fost pașii următori pe care tânărul muzician ardelean i-a parcurs pe drumul devenirii sale artistice? Citiți episodul următor din mini serialul nostru intitulat: MARȚIAN NEGREA – sub vremi. (5) Parfumul valsului vienez. Citiți!
