Nu mai puțin interesată era prințesa moldavă de politica liderilor din Palatul Kremlinului, de impactul ei asupra rușilor, asupra poporului (de fapt, asupra popoarelor) – strâns/strânse în acele numeroase și eterogene Republici unite (oare de bună voie? – se va fi întrebat ea malițios) în acea Uniune a Republicilor Socialiste Sovietice. Asupra lor – și nu numai. Căci politica liderilor Rusiei Sovietice – nu mai era de mult aplicată doar asupra Rusiei Sovietice ci și asupra acelor state intrate în ”ograda” sa după al doilea război mondial. Pentru aceste state politica Moscovei, internă și externă, era ca și a lor, întru-atât de fidele îi erau. Căci obiectivele Moscovei erau și ale…lor! Poate de aceea, Maruka era interesată de politica liderilor de la Kremlin întrucât impactul ei era evident și la București, se vedea peste tot – în viața politică și socială, în viața tuturor românilor!
POLITICA SOVIETICĂ?
Cu o curiozitate ce izvora din mintea sa mereu scormonitoare, dornică mereu să afle, distinsa doamnă își punea – sieși – o întrebare: politica sovietică? Și ca un precursor al acelui erou al celui mai cunoscut roman al lui Marin Preda, Moromeții, erou trecut din pagină în viața cotidiană a românilor, hâtrul și scepticul Ilie Moromete, distinsa prințesă moldavă se întreba: ”Cum era politica sovietică?” Iar acest interes pentru politica liderilor de la Kremlin era cu atât mai surprinzătoare cu cât distinsa doamnă nu era vreun analist politic, vreun comentator de presă renumit, vreun politolog ambițios, vreun politician aspirant la cine știe ce portofoliu ministerial. Ea era o ”prințesă moldavă” – cum îi plăcea să se autointituleze – o prezență frecventă a saloanelor mondene, a sălilor de concert, a întrunirilor exclusiviste ale doamnelor din înalta societate bucureșteană (atâta câtă mai era în acel an 1946), o femeie cu capricii, cu simpatii și antipatii, cu obiceiuri aristocratice, de care nu se sfia, ba, le perpetua cu mândrie. Și cu toate acestea, domnia sa era interesată de politica Moscovei, de impactul ei intern și internațional. Surprinzător, opiniile, aprecierile sale privind politica sovietică sunt extrem de interesante.
OLIMP SUMBRU SAU CAZAN INFERNAL?
Opiniile distinsei doamne au rămas în pagina scrisă a Amintirilor sale și sunt – trebuie s-o spunem – uimitoare pentru perspicacitatea, pentru capacitatea sa de a găsi formularea cea mai expresivă cu putință. Iată ce scrie ea: ”Politica sovietică? Un fundal de tablou, întunecat de furtuna gata să izbucnească, plină de tot felul de amenințări pentru lumea întreagă”. Și distinsa doamnă se întreabă: ”Olimp sumbru, în defensivă sau cazan infernal… din care ți se pare că auzi bubuitul neîncetat al tunetului sau al tunului?”. (subl. ns.) (Maria Cantacuzino-Enescu, Umbre și lumini. Amintirile unei prințese moldave, Ediția a II-a revăzută, Editura Aristarc, Onești, 2005, p. 562). Din acest ”Olimp sumbru – scrie mai departe distinsa doamnă – te aștepți în orice clipă să vezi țâșnind fulgerul abătut peste tine în trăsnet”. Iar formularea ce urmează este de-a-dreptul tulburătoare. Citiți: ”Bubuit, amenințări ascunse ce pun și mai mult în evidență ordinea și siguranța din viața de toate zilele și, prin contrast, dau un astfel de preț sentimentului de perfectă bunăstare pe care îl încerci când te apropii de acest popor-regenerat??” Scriind ultimul cuvânt al frazei, ”regenerat” distinsa autoare pune la final două semne de întrebare: regenerat??” Hm., hm., hm., Și sceptică, scrie mai departe: ”Redat lui însuși – se zice – de către Revoluție”. Ea pune sub semnul întrebării sintagma potrivit căreia poporul rus ar fi fost ”redat lui însuși” de către Revoluție. Nu este sigur dacă așa va fiind, dar, dacă …. ”se zice”.
ECHILIBRUL? EFEMER! UNITATEA? DE CIRCUMSTANȚĂ!
Distinsa doamnă nu se sfiește să formuleze opiniile sale privind impactul politicii liderilor sovietici asupra poporului sovietic. Un popor care – după opinia sa – este ”risipit și chinuit de toate spaimele, de toate incertitudinile și superstițiile”. Este un popor – scrie ea – ”conștient astăzi de îndatoririle sale față de sine însuși, găsind în muncă și în solidaritatea umană un anume echilibru și unitate”. Dar Maruka se îndoiește asupra durabilității acestui ”echilibru” și se întreabă dacă ”metodele sovietice, din ce în ce mai nemiloase, pot oferi garanția vreunei durate a acestui echilibru și a acestei unități de circumstanță?” Da, era cam sumbră viziunea distinsei prințese moldave asupra echilibrului societății sovietice, obținut prin muncă și solidaritate! Iar unitatea dobândită i se părea de ”circumstanță”. Adică de conjunctură, adică…trecătoare! Ea punea degetul pe rană – cum se spune – atunci când scria că metodele sovietice, cu care era obținută ordinea și disciplina erau ”din ce în ce mai nemiloase”. Cât privește viitorul noilor generații, distinsa doamnă avea o viziune și mai sumbră. ”Și ce să mai spui – scria ea – despre noile generații, crescute fără să-l cunoască pe Hristos și în disprețul religiei?”. Cu alte cuvinte, fără cunoașterea lui Hristos și fără a respecta religia, noile generații ale Rusiei comuniste nu aveau niciun viitor! Erau pierdute!
RUSIA – S-A REVĂRSAT PESTE EUROPA
Nu mai puțin surprinzătoare este viziunea distinsei doamne când își aruncă privirea asupra a ceea ce este Rusia comunistă dincolo de hotarele sale. Rusia – apreciază distinsa doamnă – ar fi rămas o ”lume în sine”, ”suficientă sieși” dacă n-ar fi cunoscut ”dinamismul nou care s-a ivit prin Revoluție”, dinamism pe care ”războiul și victoria (victoria obținută în lupta pentru înfrângerea Germaniei hitleriste – n. ns.) l-au amplificat până la a-l împinge dincolo de frontiere”. Distinsa prințesă observă că dinamismul imprimat de Revoluție, revoluția bolșevică și victoria obținută în al doilea război mondial, au împins Rusia ”să se reverse și să inunde Europa”. (subl. ns.) Domnia sa găsește o similitudine tulburătoare între această revărsare a Rusiei peste Europa și revărsarea Oceanului care sub forța unui ”val seismic catastrofal” a acoperit Atlantida. ”Un continent întreg, o întreagă civilizație au pierit atunci înghițite de ape, fără să lase vreo urmă” (ibidem, Maria Cantacuzino-Enescu, op. cit. p. 562). Revărsarea Rusiei comuniste peste Europa i se părea distinsei prințese moldave ca și cum ”stepa întreagă, împinsă de cine știe ce zvâcnire din străfundurile pământului, ar porni, s-ar avânta, la chemarea Destinului, să cucerească lumea”. Da, așa era!
CA UN VAL SEISMIC
Stepa – stepa rusească, vara uscată de secetă, iarna inundată de zăpezi răscolite de vânt, un vânt aprig ce îngheța totul pe unde trecea – s-a revărsat peste Europa. S-a revărsat în statele care au intrat în sfera de influență a Rusiei Sovietice după al doilea război mondial ca urmare a înțelegerilor dintre cele trei mari puteri URSS, SUA și Marea Britanie. Peste ele ”stepa rusească” s-a revărsat, val după val, neîncetat, punându-și amprenta, înghețând sau uscând până la secătuire tot ceea ce întâlnea în cale. În această notă – sumbră, dramatică – se încheiau rândurile consacrate de distinsa ”prințesă moldavă” politicii Rusiei Sovietice care se elabora în ”Olimpul sumbru” – cum numea ea – Palatul Kremlinului! Cât despre viziunea sa asupra ”revărsării Rusiei comuniste” peste Europa, ca ”un val seismic”, ea ni se pare extrem de semnificativă și încărcată de adevăr. Da, în acei ani, primii ani de după încheierea celui de al doilea război mondial, așa se vedea Rusia! Așa era percepută Rusia, așa era simțită Rusia! Ca un val, ca o stepă ce se revărsa neîncetat peste Europa! În pofida milioanelor de vieți pierdute în luptă, pe front sau în spatele frontului, a imenselor resurse materiale transformate în cenușă, Rusia, Rusia Sovietică, ieșise victorioasă, cu un prestigiu internațional imens și cu sfere de influență extinse, ale căror hotare treceau peste Europa, ajungând până la Berlin.
Dar interesul distinsei prințese pentru cunoașterea Rusiei comuniste, pentru cunoașterea ”rușilor lui Stalin” – adică a rușilor contemporani cu domnia sa – avea să continue, prințesa luând în vizorul său și alte aspecte ale vieții cotidiene ale celor ce trăiau în fosta Țară a Țarilor, Rusia Sovietică, Rusia comunistă. Ea se uita în agenda sa întocmită de acasă, de atunci când își pusese în minte să vadă Moscova și pe rușii lui Stalin, și constata cu uimire cât de repede trecea timpul pe care-l avea la dispoziție, cât de scurt era sejurul său la Moscova. Ea se uita în agenda sa și făcea bilanțul zilelor care trecuseră. Ohooooo! Mai erau multe de văzut și de aflat la Moscova! Și distinsa doamnă – dădea filele agendei sale, număra zilele și încerca un bilanț. Un prim bilanț! Care era acest bilanț? Citiți episodul următor: MARUKA ȘI RUSIA (22) Bilanțul prințesei. Citiți.
