Aflat la Paris și pasionat de muzica lui Wagner, George Enescu știa, desigur, de existența unei mari interprete a rolurilor feminine din operele lui Wagner: rusoaica Felia Litvinne. Tânărul muzician român care declara că prin vinele sale curge ”sânge wagnerian”, admira și era interesat de succesele Feliei Litvinne. Nu pentru că la obârșie ar fi… [mai mult]
Prietenia lui George Enescu cu Ossip – Ossip Gabrilowitsch – a fost marcată de pasiunea pentru muzică a celor doi tineri muzicieni. Ea s-a bazat pe sinceritate, simpatie și tandrețe, Pe momente de înaltă comuniune artistică pe podiumul de concert și nu a fost scutită de întâmplări adolescentine. Deși se aflau în orașe diferite – Ossip… [mai mult]
Unul dintre primii muzicieni ruși cu care George Enescu se împrietenise și cântase era Ossip Gabrilowitsch. E drept, Ossip nu mai era rusul Osip Solomonovici Gavrilovici ci Ossip Gabrilowitsch. El își schimbase transcrierea numelui care acum nu mai era scris cu litere din alfabetul slavon ci cu litere din alfabetul latin. Și astfel, în Europa, numele lui putea… [mai mult]
Începând de azi voi publica pe acest BLOG un serial consacrat relației marelui compozitor român George Enescu cu muzicieni din Rusia, Rusia Țaristă și apoi, cu muzicieni din Rusia Sovietică. De ce Rusia? Era Rusia pentru George Enescu o ”terra incognita”? Și da și nu! În 1909 George Enescu era ”pe val” în Europa! Era, deja,… [mai mult]
Nu știm dacă acel număr al Revistei Flacăra se va fi păstrat în sertarul lui Matei Socor. Sau dacă își va fi găsit locul în biblioteca sa de acasă! Dar articolul în ”șpalt”, acel articol aflat în lucru, cu corecturile cenzorului anonim, s-a păstrat ca document într-un Dosar din Arhiva Fondului Uniunii Compozitorilor din custodia Arhivelor… [mai mult]
Un grăunte de amărăciune i se strecurase în suflet și adumbrea privirea ochilor săi, de armean, încărcați de neliniști și melancolii. Era articolul publicat de Revista ”Flacăra” și semnat de acel tânăr și ambițios student la Conservator, George Bălan, și intitulat: ”Despre creația muzicală a lui Matei Socor”. Aflat în ”mapa presei”, pe care o primea… [mai mult]
Mandatul lui Matei Socor la Uniunea Compozitorilor a însemnat politizarea creației muzicale românești, implementarea dogmelor unor documente politice emanate din laboratoarele Moscovei, a normelor și principiilor esteticii marxist-leniniste în domeniul creației muzicale, ale realismului socialist, susținute și preluate ad-litteram și de către liderii comuniști români aflați la guvernare. ÎN MARASMUL PROLETCULTIMULUI În timpul mandatului său… [mai mult]
Cu siguranță, textele pe care le-am analizat în episoadele acestui mini ciclu (SUB CENZURA COMUNISTĂ. Matei Socor – ca o statuie fără cap) vor fi fost cunoscute, la propriu, de către Matei Socor, domnia sa, fiind, credem, sursa cea mai sigură pentru furnizarea datelor personale necesare autorilor acelor texte ce urmau să fie publicate! Deși erau destinate spațiului… [mai mult]
Analizând creația artistică a lui Matei Socor, demers care, așa cum am arătat în episodul anterior, l-a făcut cu un subiectivism cras care a dus la schilodirea biografiei compozitorului, George Bălan considera că cele două creații muzicale ale lui Matei Socor pentru care acesta avea să primească Premiul de Stat – Poemul vocal simfonic ”Mama”… [mai mult]
Prilejul scrierii articolului a fost acordarea Premiului de Stat pe anul 1949 compozitorului Matei Socor. O înaltă distincție. Premiul de Stat era una dintre formele pe care regimul comunist le folosea pentru a onora – se spunea – ”rezultatele remarcabile” obținute în artă, știință și nu numai. În ”câmpul muncii” cum se spunea, cu o formulă… [mai mult]