Încă din toamna anului 1944, la puțin timp după ce Stalin și Churchill conveniseră asupra sferelor lor de influență în Europa postbelică, iar România intrase în ”ograda” Moscovei, la București au început să sosească, în valuri, fel și fel de ”trimiși” ai Moscovei. Artiști – unii de mare clasă – violoniști, pianiști, artiști lirici, mari… [mai mult]
Pentru elitele românești – cele politice și culturale – viitorul României era ca și stabilit. Acest viitor, își arăta – deja – semnele. Nu numai prin deciziile politice ale noului guvern condus de Dr. Petru Groza, ci și prin evenimentele care aveau loc în viața cotidiană a românilor, în spațiul social și cultural. Că România… [mai mult]
În 30 decembrie 1945, Irina Procopiu nota în Jurnalul său: ”Enescu se duce la primăvară la Moscova și toamna viitoare în America” (Irina Procopiu, Pagini de jurnal (1891-1950, Editura Polirom, București, 2016, p. 548). Atât. Această știre va fi făcut imediat înconjurul saloanelor mondene și al elitelor bucureștene, inclusiv al celor muzicale. În… [mai mult]
Cu siguranță interesul distinsei prințese ”moldave” pentru Rusia, Rusia Sovietică, nu se va fi oprit la descifrarea fanatismului pe care-l manifesta doamna Kavtaradze, soția Ambasadorului moscovit trimis la București. Sau la înțelegerea comportamentului unui personaj atât de insolit, ce făcea parte din personalul de rang înalt al Ambasadei Rusiei Sovietice la București, precum… [mai mult]
Pentru George Enescu Salonul de muzică era un loc deschis oricui dorea să-l asculte, oricui dorea să vadă un altfel de artist decât cel de pe podiumul de concert. Acasă, în Salonul său de muzică, eliberat de constrângerile prezenței în public, ale podiumului de concert, el dădea frâu liber imaginației, forței sale interpretative, stârnind bucuria… [mai mult]
După vizita inopinată a soldaților ruși, care – la intervenția promptă a ”stăpânei” – au plecat ”spășiți” (???) la ”Casa cu lei” din Calea Victoriei a urmat un alt episod neașteptat: vizita unor ”trimiși” ai Reprezentanței diplomatice a Rusiei Sovietice la București. Deși purtau uniforme militare, aceștia nu mai erau soldați ci….diplomați. Diplomați trimiși cu… [mai mult]
”Duzina de mongoli” ce năvălise la Palatul Cantacuzino, la vestita ”Casă cu lei” din Calea Victoriei plecase spășită, după cum ne lasă să înțelegem în Amintirile sale prințesa Maria Cantacuzino-Enescu. Ei se vor fi strecurat timid (??) pe ușa pe care intraseră în forță, împingând-o cu umărul, cu piciorul sau cu …patul puștii, indiferent dacă astfel… [mai mult]
Să urmărim ”povestea” prințesei Maria Cantacuzino-Enescu, Maruka, cum o alintase cândva Regina Maria și cum o alintau prietenele sale, inclusiv doamnele din înalta societate bucureșteană care erau nelipsite din Salonul său de muzică. Cu un talent deosebit, distinsa doamnă reconstituie întâmplarea, neuitând să se pună în evidență pe EA, curajul cu care… [mai mult]
Știrea că George Enescu a fost ”călcat” de ruși a făcut repede înconjurul saloanelor mondene bucureștene și al cercurilor elitelor muzicale. Chiar prințesa Maria Cantacuzino-Enescu, Maruka, așa cum era alintată și cunoscută în ”lumea bună” din București ori Sinaia, a lansat-o, dând astfel evenimentului credibilitatea de care avea nevoie. DOUĂ ”SURSE” (CONTRADICTORII) Irina… [mai mult]
Citind acest titlu unii dintre ”urmăritorii” acestui BLOG se vor întreba: Maruka și Rusia? Hm., hm., hm., Și – curioși, ori sceptici – vor ridica din sprânceană și-și vor spune: da, înțelegem, George Enescu – a avut un motiv să meargă în Rusia – el fiind muzician. El a fost în Rusia ca artist. În… [mai mult]