Distinsa prințesă avea să afle mai târziu, peste ani, când va călători împreună cu George Enescu pe Mare, în turneele lui peste Ocean, în Statele Unite ale Americii, că asemenea ipostaze erau posibile: ”EL” – în Salonul de muzică, la pian, visător – cântând; ”EA” – undeva într-un loc discret, ascultând tăcută, subjugată de farmecul… [mai mult]
Dar această ”fericire omenească” – ce ar fi putut stârni gelozia unei sirene – se clătina. Iar intuiția ei – de îndrăgostită (sau poate pânda secretă pe care o instituise asupra bărbatului iubit) – îi dă neliniști. La numai câteva zile după ce ”tribul” lui Mihail G. Cantacuzino (cum numise ea, cu ironie, familia sa)… [mai mult]
În 12 septembrie 1914, din portul Marsilia, unde avea loc îmbarcarea familiei sale, inclusiv a iubitului său (de taină) George Enescu, distinsa prințesă moldavă își lua rămas bun de la Franța. Iar acest ”rămas bun” avea să dureze câțiva ani, datorită războiului care începuse, care cuprinsese, cu o viteză năucitoare, aproape toate statele europene și… [mai mult]
Dar zeița Fortuna și-a întors fața spre familia distinsului aristocrat român și i-a surâs fermecător. Se pare că prezența lui George Enescu în familia lui Mihail G. Cantacuzino a facilitat demersurile acestuia de a pleca grabnic acasă, în România. Aprobarea plecării a fost obținută în urma intervenției lui Andre Benac, ”un fel de eminență cenușie… [mai mult]
Starea de liniște, de mulțumire, a familiei prințului Mihail G. Cantacuzino, aflată în Franța, într-un Conac vechi de pe coasta normandă, a fost brusc întreruptă de evenimentele politice și militare care s-au produs în Europa. A izbucnit războiul. Primul război mondial. PACEA S-A FĂCUT ȚĂNDĂRI Acest conflict, mondial, a pornit de la un eveniment ce… [mai mult]
În acea vară neobișnuită a anului 1914, în acel august năucitor, când a izbucnit primul război mondial, prințesa Maria Cantacuzino (devenită mai târziu, Enescu, în urma căsătoriei sale, târzii, cu marele muzician român, George Enescu) se afla în Franța, împreună cu soțul ei, pe atunci Mihail G. Cantacuzino, și cei doi copii ai lor, Alice… [mai mult]
Dar somnul nu venea pe la gene. Era liniște în vagonul-curier. Liniște, întuneric și frig. Trenul militar alerga în noapte, despicând viscolul și înghițind distanțele. Iar cei doi bărbați tineri – muzicianul și ofițerul – vor fi fost, încă, sub impactul întâmplărilor din ziua aceea. Tânărul locotenent va fi fost fericit că-l întâlnise pe marele muzician… [mai mult]
GEORGE ENESCU – ”BOLNAV DE ȚARA SA” Să citim – cu o întârziere de aproape trei sferturi de secol – textul scris de Adrian C. Brudariu în 7 mai 1955. Avem în față un document dactilografiat, pe o hârtie de tot precară, atinsă de cele aproape trei sferturi de secol care au trecut peste ea…. [mai mult]
Un text tulburător am găsit în ARHIVA MUZICIENILOR, FONDUL GEORGE ENESCU II, DIN COLECȚIA MANUSCRISE A BIBLIOTECII ACADEMIEI ROMÂNE . Un text unde este povestită o întâmplare petrecută într-o noapte de iarnă în ”vagonul-curier” al unui tren militar din timpul primului război mondial. O întâmplare ce vine să întregească imaginea lui George Enescu în acei… [mai mult]
În acest punct al demersului nostru privind restituirea manuscriselor enesciene care a constituit un capitol aparte al relațiilor marelui muzician român cu Rusia, inclusiv cu Rusia Sovietică, să tragem linie și să adunăm. Să încercăm câteva concluzii. Cu siguranță, continuarea investigației pe tema restituirii manuscriselor enesciene va scoate la lumină și alte aspecte și alte documente REVELATOARE… [mai mult]