Ultimul episod din lunga prietenie dintre George Enescu și iubitul său companion canin, avea să se petreacă în cea mai grea etapă a vieții marelui muzician român, care – din nefericire – avea să fie și ultima etapă a vieții sale.
SINGUR – ÎN FAȚA MORȚII
În noaptea de 4/5 mai 1955, înceta din viață, la vârsta de șaptezeci și patru de ani, marele muzician român, George Enescu. Murise singur, fără lumânare, într-un apartament din Hotelul ”Atala”, din Paris, pus la dispoziție – gratis – de câțiva investitori români stabiliți în Franța, Dl. Constantin Florescu și partenerii săi de afaceri, Dl. Bercovici și Dl. Samuel, avocați de profesie. Era un Hotel de 4 stele, pe strada Chateaubriand, la Nr. 10, în centrul Parisului, nu departe de celebrul bulevard parizian, Champs Elysees. Nu se știa la ce oră se petrecuse tragicul eveniment: o criză cardiacă ce a pus capăt suferințelor marelui muzician român, întrucât în noaptea aceea – la fel ca și în alte nopți – fusese singur. Să fi fost în 4 mai? Sau poate în 5 mai? Această incertitudine explică de ce a existat/există o confuzie privind data morții marelui muzician. Unii dintre exegeții săi au notat data de patru mai, 1955. Alții, data de 5 mai, 1955. În cele din urmă s-a ajuns la această formulă ambiguă: 4/5 mai 1955. Această dată este consemnată în documentele care circulă în spațiul public și care au fost agreate de către unii dintre autorii dedicați cercetării vieții și operei marelui muzician român. Deocamdată – spunem noi cu rezervă, întrucât știm că arhivele sunt pline de surprize! Să precizăm că această incertitudine, aparent banală, ne conduce la concluzia că da, George Enescu era singur în noaptea morții sale.
UNDE ERAU CEILALȚI?
Această concluzie iscă o întrebare ce frige: unde erau ”ceilalți”? Cei care altfel, în timpul zilei, mișunau în jurul său? Unde era infirmiera? Unde era Maruca – soția sa iubită, căreia marele muzician român nu i-a spus niciodată – dar niciodată – altfel decât princesse aimee! Unde era, Corneliu Bedițeanu, impresarul, ”omul său de casă” timp de aproape un deceniu? Unde era distinsa, grațioasa, doamnă Margareta Lavrillier- Cosăceanu, sculptorița româncă, măritată la Paris, care colinda cu grație prin atelierele și locuințele artiștilor români aflați în Franța – în special ale celor care plecaseră din România după instaurarea la putere a Partidului Comunist Român – împinsă nu atât de interesul artistic cât de îndatoririle pe care le avea ca informator al Serviciilor secrete românești? Unde erau prietenii săi dragi și devotați, care treceau des pragul casei sale, mai ales în anii săi cei mai grei – anii de exil, precum Marcel Mihalovici și soția sa, Monique Haas, unde era pianistul Georges Boscoff, căruia prietenii apropiați, inclusiv Enescu, îi spuneau scurt ”Coff”? Unde era Yehudi Menuhin, discipolul său cel mai iubit, cel mai grijuliu și cel mai eficient, întrucât rezolvase – ca nimeni altul – multe dintre problemele materiale și artistice ale Maestrului? Unde erau toți aceștia – și alții – care cunoșteau bine starea de sănătate a marelui muzician român, linia ei descendentă, fără speranțe de revenire la o stare mai bună, suportabilă, necum la aceea care fusese cândva! Unde erau? Nu avem răspuns la o asemenea întrebare. Nu avem nimic. Nicio dovadă. Nicio însemnare. Nimic, nimic, din ceea ce ar fi putut să fie un fel de jurnal, un fel de monitorizare a stării de sănătate a Maestrului, făcută de medicul curant, Dr. Mețianu, sau de infirmiera pusă la dispoziția Maestrului, gratis, de către generosul manager al Hotelului Atala, Dl. Constantin Florescu și asociații săi. Nimic, nimic! O singură certitudine: prezența lui Mutzerli! Căci cu Mutzerli se mutase George Enescu și în apartamentul din Hotelul ”Atala” unde avea să-și trăiască ultimele zile. Cu siguranță, și aici, Mutzerli, – care nu mai era un cățel tânăr – fusese purtat în brațe, mângâiat, drăgălit cu cuvinte tandre, știute! Iar Muzerli, nu obosea niciodată să-și arate iubirea față de stăpânul său. Și se așeza în brațe sau în pat, la picioarele lui. În noaptea aceea tragică de 4/5 mai 1955, numai Mutzerli se va fi aflat acolo. Stând cuminte și răbdător – ca și altă data – la picioarele Maestrului.
CU MUTZERLI – LA PICIOARELE SALE
Așa va fi stat Mutzerli și în noaptea aceea tragică (4/5 mai 1955) precum stă în această fotografie. O fotografie tulburătoare, pe care cineva – nu știm cine – a făcut-o într-una din zilele când marele muzician român se afla pe patul de suferință. Este – așa cum am spus și în alte episoade consacrate muzicianului român și cățelului său adorat, Mutzerli – o fotografie nedatată și nesemnată. Ea rămâne pentru noi o fotografie tulburătoare. Unică. Dureroasă. George Enescu – bărbatul frumos, seducător, de o vitalitate uimitoare altă dată – cufundat acum în solitudine și suferință. Priviți. Cu mâna dreaptă – cu care, altădată, ținea arcușul – ține un banal evantai. E cufundat în așternuturi albe, cu perne mari, moi, dar tăblia pe care aceste perne se sprijină – o tăblie de fier, precum aceea a unui pat de spital – ne dă un indiciu concret asupra cadrului auster în care marele muzician român se afla: un apartament, situat la etajul IV al Hotelului ”Atala” din strada Chateubriand, Nr. 10, pus la dispoziția sa – gratis – de către Dl. Constantin Florescu, Managerul Hotelului și unul dintre cei trei proprietari ai acestuia. Precum stă în această poză, așa va fi stat Mutzerli și în noaptea aceea tragică, din mai 1955, așteptând ca stăpânul să-i acorde cuvintele tandre, mângâierile pe care le primea întotdeauna. Dar, acele cuvinte, acele mângâieri nu aveau să mai vină niciodată. La picioarele stăpânului său va fi fost găsit Muzerli de infirmiera care îl avea în îngrijire pe marele muzician român în dimineața de 5 mai 1955. O dimineață tragică. Nedumerit, sau, poate, speriat de tăcerea stăpânului, Muzerli va fi alergat în întâmpinarea femeii, o va fi tras de fustele ei albe și va fi alergat la patul stăpânului, așteptând tăcut și răbdător ceva: un cuvânt, un semn. Un ceva – miraculos. Dar – pentru el – miracolul nu avea să se mai întâmple niciodată. Stăpânul – se urcase la Cer! Intrase în eternitate! În lumea umbrelor! Ce s-a întâmplat cu Mutzerli în continuare? Citiți următorul episod din mini serialul nostru intitulat: GEORGE ENESCU și Mutzerli – cățelul său adorat. (11) Paris, 1955. Mutzerli iese din decor. Citiți!
