MUTZERLI LA MOSCOVA – UN MOFT?
Ce impresii va fi făcut Mutzerli la Moscova? În primul rând personalului de la Hotelul ”Național”, un Hotel de lux, de 5 stele, unde a fost cazat George Enescu și echipa sa. Fiind un Hotel de lux, amplasat în apropierea Kremlinului, personalul din aparatul de deservire va fi fost obișnuit cu astfel de fițe, de mofturi. Acolo, erau cazați îndeosebi oaspeți străini care vizitau Moscova sau aveau oarece treburi speciale în Rusia Sovietică. Existau apartamente exclusiviste, pentru diplomați, George Enescu și echipa sa fiind cazat într-un astfel de apartament. Era un apartament ff elegant, ”fastuos” și ”bine încălzit” – scria Maruca în Memoriile sale. (Maria Cantacuzino-Enescu, Umbre și lumini. Amintirile unei prințese moldave. Traducere din limba franceză de Elena Bulai, Paul Editions, 2022, p. 413) Un apartament în care distinsa doamnă – care bătuse Europa și America – se simțea – scria ea – ”ca acasă”. Cât privește felul cum Mutzerli va fi fost privit de către personalul de deservire, prințesa a înțeles repede că nu trebuia să-și facă griji, întrucât personalul era un personal instruit. Avea stil – observa distinsa prințesă. Un stil perfect, cvasi patriarhal, ”amintind – scria ea – de personalul Rusiei de altădată și de cel de la vechile noastre curți moldave”. Era un personal pe gustul său, un personal – observa domnia sa – care ”se grăbește să te servească, cu solicitudine, dar fără servilitatea și gândul la bacșiș – proprii servitorimii obișnuite”.
LUXUL ȘI PERSONALUL INSTRUIT – O CAPCANĂ SIGURĂ
Ce naivă era prințesa! Nu-și dădea seama că personalul unui Hotel rezervat oaspeților străini era un personal instruit pentru a da oaspeților o anumită imagine despre Rusia! Rusia de altădată sau Rusia Sovietică! Despre acea Rusie care – oricât de comunistă voia să fie – nu-și renega tradițiile, rădăcinile, urmele trecutului! Un trecut care – oricum ar fi fost – al Țarilor sau al Comuniștilor, era un trecut MARE! Un trecut ce nu trebuia uitat! Niciodată! Dar – niciodată! Luxul, personalul, etc., etc., erau elementele sigure ale capcanei pe care rușii o întindeau oaspeților lor, oricare vor fi fost ei! Iar prințesa căzuse în ea, împinsă de aroganța și metehnele ei aristocratice. Așa cum avea să scrie mai târziu în Memoriile sale, în apartament se simțea ”ca acasă”, iar personalul de deservire era pe gustul său, cvasi patriarhal, care-i amintea de Rusia de altădată, etc., etc., Într-un cuvânt, la Moscova, prințesa moldavă se simțea bine. Domnia sa nu avea niciun fel de îngrijorări privind prezența lui Mutzerli în capitala moscovită. Distinsa doamnă era sigură că pe holurile Hotelului și chiar și în afara lui, nimeni nu ar fi îndrăznit să-i aducă vreun afront. Și nimeni n-ar fi fost impresionat, cu atât mai puțin șocat, de apariția unei doamne – nu tocmai tânără, cu un aer european vizibil – care trecea dezinvoltă cu un cățel în lesă, sau în brațe. La Moscova – în Hotelul de lux în care fusese cazată echipa lui George Enescu – o asemenea apariție precum a prințesei cu Mutzerli în lesă – era un loc comun. Un fapt…banal! Un moft! Nimeni nu i-ar fi spus lui Mutzerli ”javră” – așa cum îi spusese Dl. Ivașcu, aparatnicul din Ministerul Artelor, trimis pe post de secretar al Maestrului în turneul său de la Moscova!
CU MUTZERLI – PESTE TOT!
În consecință, prințesa îl va fi purtat pe Mutzerli peste tot pe unde se ducea! La concerte, la Teatru, în magazine! Îl va fi luat și la Sfânta Biserică Vasili Blajenâi din Piața Roșie, unde a asistat la slujba de Înviere? Nu știm dacă distinsa doamnă va fi avut acest curaj, deoarece acolo era vânzoleală mare, polițiștii țineau ordinea și aveau grijă să nu se rupă cordoanele. ”Un cordon dublu de sute de polițiști – scria distinsa doamnă în Memoriile sale – se căznea din greu să țină loc și să împingă o mulțime enormă ce năvălea ca o maree înaltă spre ușile larg deschise ale Bisericii luminate; toți cei ce se aflau înăuntru ar fi pierit, desigur, asfixiați de miile de credincioși dornici de Dumnezeu (subl. ns.) dacă aceștia ar fi reușit să intre”. (ibidem, Maria Cantacuzino-Enescu, op. cit. p. 420). Într-o astfel de împrejurare drăgălașul patruped ar fi fost pus în pericol! Credem că Dumnezeu îi va fi dat prințesei gândul cel bun să-l lase pe Mutzerli acasă, stând cocoloș pe vreunul din fotoliile confortabile din frumosul apartament de la Hotelul Național. Astfel, voiajul lui Mutzerli la Moscova, nu va fi provocat îngrijorări distinsei doamne. În consecință, aparițiile prințesei pe holurile Hotelului vor fost considerate ca un fapt banal, ca un un moft al unei doamne aflate pe toboganul vieții (și al istoriei) căreia îi plăcea să se dea ”grande” cu titlul de prințesă! Iar agenda sa – era una foarte încărcată. Căci distinsa doamnă – așa cum avea să menționeze în Memoriile sale – ardea de nerăbdare să vadă Moscova. Domnia sa cunoștea din cărți ”rușii lui Tolstoi”. Acum, dorea să-i vadă – în carne și oase – pe ”rușii lui Stalin”. Și – din Memoriile sale – aflăm că a văzut ”rușii lui Stalin”. Pe străzi, la slujba de Înviere, la Teatru sau în prăvăliile tradiționale de pe strada Arbatskaia. Ce va fi făcut în aceste zile drăgălașul patruped? Citiți următorul episod al mini serialului nostru intitulat: GEORGE ENESCU și Mutzerli – cățelul său adorat (5) Moscova, aprilie 1946. Agenda prințesei. Citiți!
