CU STOICISM – PRIN VREMI
Anii ce aveau să urmeze, vor fi pentru Marțian Negrea și familia sa – ani grei. Erau ani de război – și Bucureștiul, care era Capitala țării, îi resimțea cu asupra de măsură. Frigul din case, camuflajul, absența alimentelor de bază, tensiunea, spaima provocată de bombardamentele aviației inamice, erau resimțite de muzicianul ardelean și de cei dragi sieși. Aflat în București, în Capitala Țării, el va îndura cu stoicism toate vicisitudinile aduse de război. Și mai grele erau evenimentele care se petreceau pe scena politică: ambițiile dictatoriale ale Generalului Antonescu, controversele politicianiste, deruta și neputința partidelor politice, creșterea gradului de obediență față de Germania nazistă. Pentru orice observator politic era limpede că după plecarea regelui Carol al II-lea (6 septembrie 1940) România intrase sub zodia zeului Marte – zodia războiului. Căci zeul – zgâlțâit din Palatul său de gheață, clădit pe morminte, cu sânge și lacrimi – începuse să sufle amarnic și spre România! Pentru muzicianul ardelean, anii petrecuți în București n-au fost lipsiți de griji și probleme existențiale. Erau ani de război. Dar, cum vom vedea, urmărind biografia sa și palmaresul său artistic și universitar – atât cât ne-au permis sursele deschise la care am avut acces – Marțian Negrea va ști să treacă prin aceste evenimente cu stoicism, urmând cu dârzenie vocația sa.
SOLDAȚII – ÎNVINȘI DE GENERALUL ”IARNĂ”
Diviziile Armatei Române – prost echipate, decimate de lipsuri și umilite permanent de aroganța ofițerilor superiori ai armatelor naziste – ajung până în stepele înghețate ale Rusiei Sovietice. Până la Stalingrad. Și pierd bătălie după bătălie, învinse nu numai de mașinăria de război rusească, sprijinită pe jertfa miilor de soldați ruși (sovietici), dar și de ”Generalul iarnă”. Elitele militare românești și, implicit, România, înregistrează imense pierderi umane și umilințe inimaginabile. Războiul împotriva Uniunii Sovietice, împotriva comunismului și a pericolului extinderii sale – în Europa, și nu numai – era pierdut! România va ieși din marasmul războiului declanșat de Hitler grație deciziei curajoase a Regelui Mihai I, care la 23 august 1944, a hotărât ruperea alianței militare cu Germania nazistă și trecerea Țării de partea forțelor Coaliției Națiunilor Unite (URSS, Marea Britanie și SUA), alăturându-se, astfel, luptei armate împotriva Germaniei naziste – până la victoria finală. Curajul și jertfa militarilor români pe frontul din Vest au permis obținerea unor victorii memorabile, au influențat ritmul războiului, al ofensivei, astfel încât, durata războiului s-a scurtat iar victoria decisivă a fost mai aproape. Cu șase luni – spun analiștii militari.
ROMÂNIA – ÎNVINSĂ LA ”MASA PĂCII”
Dar, meritul României în scurtarea războiului n-a fost recunoscut. Ea a fost învinsă la ”masa păcii” de interesele marilor puteri, în special ale URSS. România n-a obținut statutul de țară cobeligerantă, scontat prin actul curajos al Regelui Mihai din 23 august 1944 și susținut prin efortul uriaș al Armatei Române, prin jertfa de sânge a ostașilor români pe frontul de Vest. Sub presiunea URSS și, desigur, în concordanță cu interesele aliaților săi (Marea Britanie și SUA), demersul diplomatic al delegației române la Conferința de Pace de la Paris, din anii 1946-1947, a fost respins. Delegații Marilor puteri au integrat România în categoria statelor învinse. Urmările au fost năucitoare. Basarabia – a rămas în granițele URSS – așa cum a dorit Moscova! Iar plățile de război către URSS au fost calculate TOT de Moscova. Ele au însemnat o uriașă povară pe umerii poporului român.
URIAȘA POVARĂ – ȚARA SUB PULPANA MOSCOVEI
Dar cea mai uriașă a fost povara intrării României în sfera de influență a Moscovei. Aceasta a adus după sine schimbarea din temelii a structurilor politice și administrative ale statului român și a deviat traiectoria dezvoltării României, viața și destinele românilor pentru mai bine de o jumătate de secol. A fost instaurat un nou sistem politic – sistemul comunist (6 martie 1945). Iar prin abdicarea – silită – a Regelui Mihai I (30 decembrie 1947) a fost schimbată forma de stat a României – Monarhia. Astfel, România a devenit Republică. ”Republică Populară” care – după instaurarea la putere a lui Nicolae Ceaușescu – va deveni ”Republică Socialistă”. Partidul Comunist Român – un partid politic obscur, din punct de vedere numeric, dar agresiv în plan intern și obedient liderilor politici de la Kremlin – a ajuns la putere în 6 martie 1945. Aici avea să rămână mai bine de o jumătate de secol, până în decembrie 1989. Și aceasta, în pofida evenimentelor politice care au avut loc în interiorul sistemului politic socialist european precum: Revoluția anticomunistă și antisovietică din Ungaria din anul 1956, Primăvara de la Praga, din anul 1968. Datorită obedienței liderilor politici staliniști, înfipți în scaunele puterii și ținuți acolo după placul și prin voința Moscovei, astfel de evenimente nu au avut loc în România. Cum au fost acești ani pentru distinsul muzician ardelean? Citiți episodul următor din mini serialul nostru intitulat: MARȚIAN NEGREA – sub vremi (11) Frigul. Citiți!
