DIN NOU ACASĂ
Dar, perioada fericită și incitantă a studiilor vieneze a fost scurtă. Economiile din solda de ofițer s-au topit repede. Iar bursa pe care tânărul student român o primise de la statul român întregit, este întreruptă. Ea nu se va mai prelungi pentru următorul an universitar,1922. Așa încât, tânărul muzician, fiul de țărani din Vorumloc, se întoarce acasă, în România. Este primit la Conservatorul de Muzică din Cluj, înființat în septembrie 1919 de către marele muzician și animator cultural, Gheorghe Dima, la mai puțin de un an de la înfăptuirea Marii Uniri. La Conservatorul clujean, Marțian Negrea va funcționa timp de un an ca suplinitor apoi, în urma unui concurs, va ocupa, ca titular, Catedra de contrapunct și compoziție. Activitatea sa didactică la Cluj se va întinde pe o perioadă de două decenii: 1921 – 1941. La Conservatorul din Cluj Marțian Negrea va preda cursuri de armonie, teoria formelor muzicale, teoria instrumentelor, contrapunct și muzică de cameră. Își pregătea prelegerile – ne spune Sorina Bobeico, muzicolog și realizator al unor prestigioase emisiuni muzicale la Radiodifuziunea Română – cu o minuțiozitate exemplară, fapt care i-a permis să elaboreze primele cursuri și tratate muzicale în limba română precum: Teoria instrumentelor muzicale (1925), Tratat de forme muzicale (1932). (cf. Sorina Bobeico, Marțian Negrea, 125 de ani de la naștere, România muzical, 26 ianuarie, 2018). Ele au fost continuate de alte scrieri teoretice în anii când muzicianul se va afla ca profesor la Conservatorul din București: Tratat de armonie, (1948) Tratat de contrapunct și fugă (1957) și Tratat de armonie (1958). În timpul celor două decenii de activitate în cadrul Conservatorului din Cluj, Marțian Negrea va fi profesorul și mentorul unor studenți care vor deveni mai târziu muzicieni de prestigiu ai creației muzicale românești contemporane precum: Sigismund Toduță, Max Eisikovits, Iuliu Mureșianu, Celestin Cheresteșiu, Liviu Comes, Cornel Țăranu, Aurel Stroe, Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan, Alexandru Pașcanu, Nicolae Brânduș și alții.
BRAȚ LA BRAȚ – CU MUZA EUTERPE
Activitatea sa didactică se împletește cu aceea de compozitor. În perioada clujeană, Marțian Negrea dă la iveală compoziții remarcabile: muzică simfonică, muzică de cameră, muzică pentru pian (solo). Ele curg în cascadă și îi definesc locul în peisajul creației muzicale românești contemporane. În 1919, în timpul studiilor vieneze și, probabil, sub impactul subtil al mentorului său, Eusebie Mandicevschi, Marțian Negrea compune muzică religioasă: canoane, preludii, corale, fugi. Apoi, în 1921, o primă lucrare izvorâtă din filonul creației populare: Suita ”Impresii de la țară”, op. 6, cu următoarele componente: Preludiu, A fost odată, Fusul, Jocul ielelor, Sara-n poartă, Alunelul. În același an,1921, va mai scrie Sonata pentru pian, op. 5 în Sol major, care va fi urmată, în anul 1922, de alte două lucrări remarcabile: Rondo pentru pian, op. 4, Sonatina pentru pian, op. 5 în La minor, străbătută de filonul inepuizabil al creației populare: Allegro moderato, Variațiuni la cântecul ”Foaie verde trei bujori”, Allegro. În anii 1920 – 1945, muzicianul va da la lumină un ciclu de lucrări componistice pentru pian-solo. Trei schițe românești pentru pian: Cântec de leagăn, Nocturna, Din munți. De asemenea, Trei miniaturi pentru pian pentru copii: Melc, melc, codobelc, Dans românesc, Văleanca. Marțian Negrea va compune muzica pentru Rapsodia română Nr. 1 și remarcabila Suită simfonică, cu conotații biografice, ”Povești din Grui” (1940). Valoarea creațiilor lui Marțian Negrea va fi confirmată prin premiile primite la Concursul de compoziție George Enescu. Premiul al II-lea în anul 1922 și Premiul I, în 1938. De asemenea, Premiul pentru lied, ”Robert Cremer” al Academiei Române, primit în anul 1939.
FOLCLORUL – IZVORUL PEREN
Dând curs unui interes profund pentru cunoașterea și valorificarea creației populare, muzicianul ardelean se apleacă cu dăruire asupra studierii filonului inepuizabil al creației muzicale românești: folclorul. El se concentrează asupra creației populare din Transilvania, pe care o cunoscuse din ”fragedă pruncie” – cum se spune – și pe care o va transpune, măiestrit, în opera sa componistică. Astfel, Marțian Negrea, culege 30 de cântece din comuna Vorumloc, județul Târnava Mare, 34 de melodii tot din Vorumloc, 32 de dansuri din Poiana Sibiului, 32 de melodii populare din Banat și Ardeal, doine și cântece din diferite regiuni ale țării. După cum aflăm de la distinsul muzicolog, Prof. dr. Vasile Vasile, aceste valori ale creației populare românești se află în Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor ”Constantin Brăiloiu” din București, la cota de inventar Nr. 20. (cf. Prof. dr. Vasile Vasile, ”Marțian Negrea”s Teaching Activity At The Music Conservatory Of Cluj”, https://www.musicologypapers.ro )
CODEX CAIONI – UN DEMERS TEMERAR
Dar, personalitatea complexă a lui Marțian Negrea – de compozitor, profesor și dirijor – se va întregi cu încă un element: aceea de muzicolog. În anul 1941, Marțian Negrea va adăoga lucrărilor sale de muzicologie de până atunci consacrate unor mari personalități muzicale și didactice, precum Eusebie Mandicevschi și Gheorghe Dima – încă una – aceea dedicată lui Ioan Caioni, călugărul franciscan care – prin activitatea sa complexă – s-a impus ca una dintre marile personalități ale culturii Transilvaniei din secolul al XVII-lea. Prin studiul său consacrat lui Ioan Caioni, Marțian Negrea restituia culturii române din Transilvania un reprezentant al Renașterii, îmbogățind, astfel, galeria marilor personalități științifice și culturale care au adus faimă și prestigiu spiritualității românești. Despre acest demers temerar al muzicianului român citiți episodul următor al mini serialului nostru intitulat: MARȚIAN NEGREA – sub vremi (7) Ioan Caioni – valahul. Punct. Citiți!
