ȘASE COLOANE
După cum am arătat în episodul anterior, autorul anonim al listei olografe, găsite de noi în Dosarul de arhivă 434/1949, din Fondul Uniunii Compozitorilor aflat în custodia ANIC, inventase mai multe criterii potrivit cărora el făcea judecăți, formula opinii sentențioase, hotăra destine. Domnia sa nu judeca opera, creația artistică a muzicienilor aflați în ”vizorul” său – ci situația lor politică: dacă erau membri de partid, dacă erau activi, sau cât de activi, dacă meritau să fie activați, etc., etc., Cei care erau foarte activi erau pe gustul său. Cei care nu erau tot așa (adică foarte activi) îi stârneau suspiciuni. Meritau, oare, să fie luați în seamă? Să fie, impulsionați, să fie… activați? Cei care, în mod hotărât, nu erau activi deloc, erau pentru domnia sa dubioși! Iar cu ”dubioșii” nu merita să-ți pierzi timpul. Dacă erau…dubioși, atunci ei trebuiau înlăturați! Și gata! Fără dileme și înduioșări. Ci scurt. Ferm. Partinic, bla., bla., bla., Și, cu acest gând (care, poate, se baza pe o indicație venită ”de sus”) trecea la…împărțeală. Îi așeza în coloane, în stilul cel mai cazon cu putință. Inventase șase coloane, pe care le desenase pe o coală mare, A3. Să citim.
FOARTE ACTIVI
Așadar, să citim prima rubrică, prima coloană din lista olografă pe care o avem în față. (ibidem. loc. pp. 153 – 155) Să vedem, deci, care erau compozitorii considerați de autorul anonim ca fiind ”foarte activi”. În dreptul unora dintre ei este precizat statutul lor politic, adică dacă sunt membri ai Partidului Muncitoresc Român. Deci: Andricu (Mihail), Klepper Leon, Albin Anatol (PMR), Constantinescu Paul, Dumitrescu Ion, Drăgoi Sabin (PMR), Feldmann Lud(ovic) (PMR), Jerea Hilda (PMR), Natra Sergiu (PMR), Popovici Vasile (PMR), Roman Elly (PMR), Stoia Achim (Iași), Socor Matei (PMR), Vescan Mauriciu (PMR), Chirculescu Nic(olae) (PMR), În acest punct, fiind la finalul coloanei I-a, autorul anonim face bilanțul celor ”foarte activi” – cum notase el – și scrie: 17. El numără și pe cei care sunt membri PMR, și scrie: 12. Deci, dintre cei 17 compozitori considerați a fi ”foarte activi”, 12 (doisprezece) erau membri PMR. Erau în…majoritate! O concluzie încurajatoare, nu-i așa?
ACTIVI
În coloana următoare, coloana a II-a, a celor ”activi” (deci, fără superlativ!) el trece, după criterii personale, evident, numele următorilor compozitori membri ai Societății Compozitorilor. Este de remarcat că în dreptul numelui unora dintre ei, el trece și litera ”P” și, uneori și câte un semn de întrebare. Nu ne dăm seama ce înțelesuri aveau aceste notații! Oricum, ele exprimau niște îndoieli, o oarecare nesiguranță privind acuratețea datelor pe care le deținea. Iată numele celor considerați de autorul anonim doar ”activi”. Să precizăm că, grăbit, sau poate prea puțin interesat de acuratețea textului său, autorul anonim omite prenumele celor care figurează în ”lista” sa. O vom completa noi, pe cât ne va fi cu putință. Deci: Andreescu (Petre) (textier), Alexandrescu (Romeo), Bobescu (Constantin), Botez (Dumitru), Breslașu (Marcel), Boldeanu (G.), Chirescu (Ion), Ciortea (Tudor), Chiriac (Mircea), Cosma Edg(ar), Cassian N(ina), Comișel (Florin), Const(antinescu) Marcela, Croitoru (I), Dumitrescu Gh(eorghe), Deriețeanu (G), Doboș (Viorel), Dendrino (Gherase), Delescu Lil(iana), Filaret Barbu, Gheorghiu Val(entin), Ghidionescu, Gheciu (Diamandi), Giroveanu (Aurel), Horceag. Observăm că din această coloană, coloana a II-a a celor ”activi”, niciunul dintre cei nominalizați nu este și membru de partid. Să fi fost acesta un motiv pentru care autorul anonim îi considera pe aceștia doar ”activi?” Sau ei, chiar erau mai puțin activi – în sensul conceput de autorul anonim, desigur. Pentru că aici, cum este limpede, nu e vorba de creația artistică ci de activitatea politică! Daaaaaa! Nu prea erau ei activi – politic – și de aceea, autorul anonim avea rezerve față de ei! Hm, hm, hm!
MERITĂ SĂ FIE ACTIVAȚI
În coloana a III-a, consacrată celor ce ”meritau a fi activați” sunt nominalizati 34 de compozitori. Nu putem nota numele tuturor din motive de spațiu. Dar vom reține câteva dintre numele celor pe care autorul anonim considera că ”meritau” să fie luați în seamă, adică… ”activați”. Pentru că, după cum este ușor de observat, printre aceștia se aflau personalități marcante ale vieții muzicale românești. Ori, față de aceștia, liderii comuniști aveau un interes deosebit. Atragerea elitelor intelectuale românești pe orbita puterii politice a fost una dintre preocupările constante ale liderilor politici aflați la guvernarea României. Atât pentru personalitățile intelectuale din Țară, cât și pentru cele ce se aflau în afara ei. Se înțelege, deci, de ce autorul anonim al acestei liste se oprise asupra unor personalități ale vieții muzicale românești, considerând că trebuia depus un efort, că merita ca acești muzicieni să fie…activați. Adică, atrași pe orbita politicii ”partidului”. Deci, să citim: Alessandrescu Alf(red), Borgovan Ion, Brediceanu Mih(ai), Bârsan Mircea, Brediceanu Tib(eriu) (în dreptul său era un semn de întrebare: oare merită? – și-o fi spus autorul anonim), Buicliu Nic(olae), Bugeanu (Constantin), Cuclin (Dimitrie), Delly Szabo (Geza), Derussi (Constantin), Enacovici (George), Jora Mih(ail), Kardoș Șt(efan), Monția Em(il), Nottara Const(antin), Niculescu Nonna, Pașcanu (Alexandru), Rogalski (Theodor), etc., Să observăm că în 1949, atunci când era întocmită această ”listă neagră”, în atenția autorului, la rubrica celor care ”meritau să fie activați”, se aflau personalități ale spațiului muzical românesc, muzicieni care, din nefericire, peste puțin timp aveau să fie puși la ”zid” – ei și creația lor – de către Matei Socor și acoliții săi. Printre aceștia se aflau Mihail Jora, Theodor Rogalski, Constantin Silvestri și alții! O tempora.,!
INACTIVI
Numeroși erau și cei din coloana a IV-a care, după opinia autorului listei – erau ”inactivi” sau ”necunoscuți”. Necunoscuți? Cum? Nu aveau operă, nu se afirmaseră prin compoziții dedicate – ode, cantate, marșuri, imnuri, cântece de masse? Nu știm. Autorul anonim nu făcea niciun fel de precizări. Poate era, și el, în ”ceață”? În fine! Dintre aceștia menționăm câțiva consemnați în această coloană. Deci: Agârbiceanu (Nicolae), Andreescu (Petre), Bentoiu Pascal, Bârcă (Mihail), Băjescu (Oardă), Bretan (Nicolae), Bojin, Bârsan C(onstantin), Bartzer (Emmerich), Bena (Augustin), Ciutac Const(antin), Cosmovici, Corfescu, Cuteanu (Eugen), Dăscălescu, Daia Mih(ai), Demetriad (Noru), Dinicu Nic(olae), Elenescu (Emanoil), etc., Dacă ne uităm bine, și printre aceștia se află nume sonore ale vieții muzicale românești precum Pascal Bentoiu, sau Emanoil Elenescu, etc., etc., Dar, cum am spus la începutul acestor rânduri, autorul olografei secrete nu era interesat de valoarea artistică a celor care deveniseră ”subiecții” săi, ci de calitatea politică. El rămânea străin de personalitatea artistică a celor ce intrau în ”coloanele” sale, iar acest fapt indică obediența sa față de ”indicățiile” primite de la mai marii săi. Lipsa prenumelor la majoritatea ”subiecților” incluși în coloanele sale ne sugerează că autorul olografei secrete nu era ”de-al casei”, un aparatnic ce-și făcea veacul prin birourile Societății Compozitorilor. Să fi fost vreun nou venit în interiorul breslei? Vreun trimis să lucreze sub acoperire? Hm., hm., hm.,
DUBIOȘI
Interesante – dureroase, am spune – sunt însă coloanele ultime ale acestei liste: coloanele a V-a și a VI-a. Aici, în aceste coloane, autorul anonim își dezvăluie cu prisosință criteriul după care întocmise ”selecția” sa. La coloana a V-a erau trecuți compozitorii considerați de el ”dubioși”. El nu explica în niciun fel, în vreo notă de subsol sau vreo paranteză, de ce erau aceștia ”dubioși”. Ce făcuseră? Nu aveau ”operă”? Nu scriseseră, atât cât să-și merite titlul de membru al Societății Compozitorilor? Ce făcuseră ei? Furaseră? Mințiseră? Omorâseră pe cineva? Își abandonaseră copii, nevestele, părinții? Făcuseră parte din niște partide politice – altele decât Partidul Comunist Român, devenit, mai nou, Partidul Muncitoresc Român? Fuseseră, cumva, luptători ai armatei române pe frontul de Est? Luptaseră în Basarabia – sau merseseră, mai departe, până în adâncul Rusiei? Până la Stalingrad? De ce erau ei ”dubioși”?
CINE ERAU? ȘI CÂȚI?
Să vedem care sunt ”dubioșii” autorului anonim: Brediceanu Tib(eriu), Borgovan (I), Brânzeu (Niculae), ( în dreptul numelui acestuia autorul listei a adăogat: fost legionar), Costescu Emil, Costantin Mare, Daia Mih(ai), Dendrino (Gherase), Fil(aret) Barbu, Jora Mih(ail), Kirițescu Ștef(an), Kardoș Șt(efan), Negrea Marț(ian), Petrovici Dim(itrie), Popescu Peppo, Rogalski (Theodor), Sabin P(ăuța), Silvestri (Constantin), etc., Remarcați, prezența în această rubică, a unora dintre cei mai importanți muzicieni români ai anului 1949, și ai anilor ce vor urma: Mihail Jora, Theodor Rogalski, Marțian Negrea, Constantin Silvestri, Filaret Barbu, Tiberiu Brediceanu. ”Dubioșii” autorului anonim al olografei secrete erau – în realitate – acei compozitori care în anul 1949 – când a fost întocmită această listă odioasă, nedatată și nesemnată, nu făcuseră ”pactul cu diavolul”! Ei nu se înscriseseră în ”partid” – Partidul Comunist Român, sau mai târziu, în Partidul Muncitoresc Român! Ei nu compuseseră cantate pentru Stalin, ode și cântece închinate ”Partidului”, imnuri pentru Republică, marșuri pentru brigadieri, tractoriști, țesătoare, taxatoare, muncitori de pe ogoare! Ei nu scriseseră cântece care preamăreau strungul, tractorul, secera, ciocanul, nicovala, șurubul, și alte unelte! Ei rămăseseră fideli crezului lor artistic, scriind ”muzică cultă”, cum formula una dintre listele dedicate creației muzicale – aflate în Dosarul 434/1949, din Fondul Uniunii Compozitorilor, studiat de noi, și pe care v-am prezentat-o într-un episod anterior. Mulți dintre ”dubioșii” autorului anonim, se află nominalizați acolo, în acele liste – întocmite acolo, sub acoperișul Societății Compozitorilor Români. Sau, poate, în altă parte? În vreun birou întunecos și auster al vreunui aparatnic aflat sub…acoperire?
SENTINȚA: DE SCOS
Să vedem, însă, ce ne rezervă coloana a VI-a, ultima, intitulată: ”de scos”! Adică de ”scos”, adică ”epurați” din rândurile Societății – și mai târziu, după Conferința pe țară a Compozitorilor (ce se pregătea) de scos definitiv din rândurile Uniunii. Autorul anonim a înghesuit această rubrică la marginea paginii, scriind, în felul său, prescurtat, fără prenume, sau cu prenumele prescurtat și adăogat după nume. Oricum, într-o grabă evidentă și neglijență absolută față de ceea ce ieșea din vârful condeiului său! Dar, la urma urmelor, de ce ar fi fost el atent, exigent, cu ceea țâșnea din vârful condeiului său? În fond, scria ca pentru sine! Era o listă a sa, secretă, nefiind destinată și altor ”ochi”, nici măcar ai unei dactilografe fidele. Spre ghinionul cercetătorului de azi, această coloană, plasată ultima, în dreapta paginii, a pierdut mult atunci când volumul de documente a fost legat. Să încercăm, totuși, o transcriere, urmând ca, ulterior, să verificăm aceste nume. Pe cât ne va fi cu putință, desigur! Deci: care erau, în 1949, compozitorii care – potrivit opiniei (sau deciziei autorului anonim al acestei liste ”negre”) trebuiau înlăturați? Să citim: Albu Alexandru (Sandu), Alexandrescu Romeo, Bărcănescu (Alexandru), (în dreptul numelui acestuia este pus un semn de întrebare; posibil că autorul anonim al listei era bântuit de unele îndoieli!), Constantinescu (Mihail – Mișu), Nicolae Neagu (în dreptul numelui acestuia autorul anonim a adăugat: ff, semn că decizia de înlăturare nu putea fi cu nici un chip amânată, sau ocolită; ea era ff – adică importantă, urgentă!), Dron, Nona Ottescu, Pâslaru (George), Perlea (Ionel), (Dinu) Riegler, Șumski (Vadim Pavel), Szego (Nandor), Sclearov (Efim), Schapira (Solomon), Skully (Raul), Tarcza Barna, Teleki (Adam), Zavulovci (Alexandru), Boicenco (Nicola), Popescu Peppo, Boscov (Boskoff – n. ns.), Brăiloiu (Constantin), Caravia Niculae, Constantinescu (Ion), Sabin P(ăuța (în dreptul numelui lui adăogat: ”fost comisar”), Ceaușu (Aizic – Maximy), Șerbănescu, Scheletti, Simionescu C(onstantin), Tanescu S(ergiu), etc., etc., Precizăm, că și aici, la această coloană, unde decizia de scoatere, de înlăturare era aproape luată, figurau mari personalități ale muzicii românești: compozitorul Ion Nona Ottescu, dirijorul Ionel Perlea, folcloristul de geniu, Constantin Brăiloiu, marii pianisti precum George Boscoff și Nicolae Caravia, prieteni și parteneri de concert ai lui George Enescu. Trebuie precizat că majoritatea celor care – musai – trebuiau scoși din rândurile Societății Compozitorilor Români – care după Conferința din octombrie 1949 va deveni Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – erau muzicieni aflați în afara țării, unii plecați cu mult înaintea instalării la guvernare a Partidului Comunist Român. În concordanță cu optica autorului listei aceștia erau străini de România, erau transfugi – prin urmare nu mai aveau loc în breasla muzicienilor români. Noul Statut care avea să fie adoptat la Conferința din octombrie 1949, va pune în aplicare – cu acte în regulă – această doleanță secretă a autorului odioasei liste negre.
Observăm că pe această ”listă neagră”, în nicio coloană, nu se află trecut numele lui George Enescu! De ce? Vom încerca o explicație în episodul următor. Citiți, deci, următorul episod al mini serialului nostru intitulat: MUZICIENII ROMÂNI SUB LUPĂ (1949). Olografa secretă. (3) Încă una! Citiți!
