Un grăunte de amărăciune i se strecurase în suflet și adumbrea privirea ochilor săi, de armean, încărcați de neliniști și melancolii. Era articolul publicat de Revista ”Flacăra” și semnat de acel tânăr și ambițios student la Conservator, George Bălan, și intitulat: ”Despre creația muzicală a lui Matei Socor”. Aflat în ”mapa presei”, pe care o primea… [mai mult]
Mandatul lui Matei Socor la Uniunea Compozitorilor a însemnat politizarea creației muzicale românești, implementarea dogmelor unor documente politice emanate din laboratoarele Moscovei, a normelor și principiilor esteticii marxist-leniniste în domeniul creației muzicale, ale realismului socialist, susținute și preluate ad-litteram și de către liderii comuniști români aflați la guvernare. ÎN MARASMUL PROLETCULTIMULUI În timpul mandatului său… [mai mult]
Cu siguranță, textele pe care le-am analizat în episoadele acestui mini ciclu (SUB CENZURA COMUNISTĂ. Matei Socor – ca o statuie fără cap) vor fi fost cunoscute, la propriu, de către Matei Socor, domnia sa, fiind, credem, sursa cea mai sigură pentru furnizarea datelor personale necesare autorilor acelor texte ce urmau să fie publicate! Deși erau destinate spațiului… [mai mult]
Analizând creația artistică a lui Matei Socor, demers care, așa cum am arătat în episodul anterior, l-a făcut cu un subiectivism cras care a dus la schilodirea biografiei compozitorului, George Bălan considera că cele două creații muzicale ale lui Matei Socor pentru care acesta avea să primească Premiul de Stat – Poemul vocal simfonic ”Mama”… [mai mult]
Prilejul scrierii articolului a fost acordarea Premiului de Stat pe anul 1949 compozitorului Matei Socor. O înaltă distincție. Premiul de Stat era una dintre formele pe care regimul comunist le folosea pentru a onora – se spunea – ”rezultatele remarcabile” obținute în artă, știință și nu numai. În ”câmpul muncii” cum se spunea, cu o formulă… [mai mult]
Am putea crede că documentul pe care vi l-am prezentat în episoadele anterioare va fi fost o întâmplare, un procedeu pasager.Vă asigur că nu! Documentul următor dovedește că el nu era decât expresia unui procedeu bine instalat și că el era folosit și de condeie mai avizate, mai rafinate, să spunem. Dar, nu mai puțin… [mai mult]
Cu această nedumerire în minte citesc mai departe! În fine, urmează un text, Slavă Cerului, admis. Citesc cu atenție și înțeleg de ce. Pentru că, acest text, scoate în față, ca să zic așa, impactul, în România, al unui document elaborat în laboratoarele secrete ale Moscovei. Este vorba despre Rezoluția Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice în domeniul… [mai mult]
Nestingherit ”făcătorul” de biografii, adică cenzorul comunist, își continuă treaba, determinat de același impuls: să modeleze, să taie. Căci, nu-i așa, ”ce se taie – nu se fluieră!” Dar și să adauge. Cu de la sine putere. Sau la indicația cuiva ”de sus”? Deci, să modifice, să facă o biografie. După bunul său plac, sau al… [mai mult]
În Dosarul 480/1951 din Fondul Uniunii Compozitorilor, aflat în custodia Arhivelor Naționale Istorice Centrale (ANIC), p. 52-54,) se află un document întocmit, se pare, în anul 1950, când Matei Socor era președintele Uniunii Compozitorilor din România. El nu este datat și nici semnat. Este, deci, un document anonim. Nu știm cine l-a întocmit, când, și de ce?… [mai mult]
Avea un cap de bărbat frumos – frumos pentru etnia sa armeană. Matei, luase de la tatăl său, (Ermin Agop Sohor, devenit apoi, prin schimbarea numelui, Emanoil Socor și cunoscut astfel în spațiul public, în lumea micilor afaceri pe care le diriguia în domeniul presei cotidiene de la București) toate trăsăturile etniei acestuia, de armean…. [mai mult]
