Să ne întoarcem la prima ”listă” din Dosarul de arhivă (ANIC, Fondul Uniunii Compozitorilor, Dosarul 434/1949. pp. 1-22) cercetat de noi. Este prima dintr-o suită de ”liste” care aveau același obiectiv: să facă radiografia breslei compozitorilor români în anul de grație 1949. Cea mai ”neagră” dintre ele a rămas în manuscris, deoarece, credem că era sortită să rămână secretă și nu trebuia să treacă nici măcar pe sub ochii vreunei dactilografe, oricât de fidelă ar fi fost ea! A ajuns, totuși, într-un Dosar de arhivă și de acolo – ghinion – sub ochii unui cercetător curios și decis s-o arunce în spațiul public fie și cu o întârziere de o jumătate de secol. Ne vom apleca asupra ei – dar ceva mai încolo.
ODE ȘI CANTATE
Acum, însă, să citim documentul cu care începe Dosarul de arhivă pe care-l avem în față: Lista compozițiunilor recente, declarate, ale membrilor Societății Compozitorilor Români. ( ibidem, ANIC, Fondul Uniunii Compozitorilor, Dosar 434/1949, pp. 1-22). Aflăm aici titlurile compozițiilor, genul muzical, numele compozitorilor dar și al textierilor. Un amalgam de teme – cântece de dragoste, de petrecere, romanțe dar și cântece de masse cu mesaj proletcultist. Cântece, cantate, imnuri, închinate lui Stalin, Partidului (Partidul Comunist Român – și, apoi, după unificarea din 1948, ”Partidul Muncitoresc Român”), brigadierilor, muncitorilor, militarilor, femeilor, pionierilor, etc., Un amalgam de genuri muzicale – tangouri, valsuri, rumbe, marșuri, cantate, ode, imnuri, etc., etc., dar și cântece de…mobilizare (??!!) în muncă! În legătură cu acest termen, ”mobilizare”, este necesară o precizare. La numeroase creații cu mesaj proletcultist, autorul, neștiind în ce categorie să-și plaseze creația (că nu era nici tango, nici foxtrot, nici vals), după ce menționează titlul lucrării scrie în paranteză: mobilizator. Probabil, ca să vină în ajutorul interpreților și al dirijorului care trebuia să imprime creației sale un mesaj ….mobilizator. Ha., ha., ha!.,
VEDETE
Sunt extrem de interesante titlurile cântecelor cu mesaj patriotic, de fapt – proletcultist, și sunt numeroși acei compozitori care au semnat astfel de cântece. Găsim printre ei nu numai compozitori tineri, la început de drum, cvasinecunoscuți, tentați să facă ”pactul cu diavolul” pentru a se afirma, pentru a se lansa în spațiul public, dar și compozitori care, în anul 1949, aveau un bilanț componistic impresionant, aveau, cum se spune ”operă”. Și unii și alții, făcuseră ”pactul cu diavolul”. Căzuseră în capcana proletcultismului și pro sovietismului! Să spicuim din această listă numele celor care deși aveau ”operă”, iată, realizaseră și compoziții cu mesaj proletcultist. În această ”serie”, a celor cunoscuți, cu ”operă”, cum se spunea, se numărau compozitori de prestigiu, precum Mihail Andricu, Sabin Drăgoi, Filaret Barbu, Nicolae Dinicu, Nicolae Kirculescu, Ioan Chirescu, Mircea Chiriac, și mulți alții! Erau numeroși compozitorii care erau vedete consacrate ale muzicii ușoare și de estradă, precum Elly Roman, Florentin Delmar, Aurel Giroveanu, Ion Vasilescu, Gheorghe Danga, Mișu Iancu, etc.,
DAR ȘI ÎNCEPĂTORI
Și lista – ar putea continua! Numeroși erau și compozitorii mai puțin cunoscuți. Atunci, și – ghinion – nici mai târziu! Cu tot compromisul pe care l-au făcut ei n-au putut obține decât foloase temporare, ajungând repede acolo unde-i plasa valoarea lor artistică modestă. Adică, în uitare! Spicuim din această ”listă” câteva nume: Albin Anatol, I. Borgovan, G. Boldeanu, I. Băjescu-Oardă, Liliana Delescu, Ionescu Gică–Găină, Paul Jelescu, George Klein, George Lecca, etc., etc., Și lista ar putea continua cu multe nume, atât din rândurile celor cunoscuți, importanți, ”cu operă”, cât și din rândurile celor care aveau să intre curând în rândurile anonimilor. Vă închipuiți, era o listă lungă, de douăzeci și două de pagini și autorul ei, anonim, nu ostenise să consemneze numele celor care luaseră decizia să declare lucrările lor recente. Nu ostenise, pentru că acesta era chiar scopul lui – de fapt al celui care-i ceruse să întocmească o asemenea listă. Căci principiul era unul singur: cu cât mai mulți – cu atât mai bine!
TITLURILE – RÂSU/PLÂNSU
Cât despre titlurile lucrărilor ”recente” și ”declarate”, menționate în această listă, ele sunt extrem de semnificative. Unele de râs – dacă n-ar fi de plâns! – pentru cât de nesfârșită era imaginația textierilor și compozitorilor în alegerea categoriilor civice și profesionale cărora li se adresau prin muzica lor: brigadieri, tractoriști, strungari, muncitori de pe ogoare (nu țărani – că termenul era blamat), țesătoare, taxatoare, femei, pionieri, ostași, etc., etc., etc., Pentru toți aceștia erau compuse ode, cantate, marșuri, imnuri, cântece, suite, coruri, cu soliști sau fără, etc., etc., La loc de frunte se situau odele și cantatele pentru Stalin. Pentru Gheorghe Gheorghiu Dej – erau mai puține decât pentru Stalin, dar ”orișicât”! Pentru o cantată dedicată lui Stalin a fost acordat și un Premiu de Stat, autorul fiind compozitorul Matei Socor, care scrisese o ”admirabilă” romanță, cum o aprecia un tânăr critic muzical al vremii, George Bălan, intitulată ”Colo noaptea-n zare”, ce sugera că noaptea, într-un birou din Palatul Kremlinului, cineva veghea la pacea lumii, și acela nu putea fi altul decât ”generalissimul” (cum era numit în epocă) Iosif Visarionovici Stalin!
COLO ÎN URALI…DEPARTE!
Pentru edificarea cititorului acestor rânduri vom menționa câteva dintre titlurile menționate în acea impresionantă ”Listă a compozițiunilor recente și declarate” din dosarul de arhivă cercetat. Citiți: ”Cantată pentru Stalin”, de Alexe Chioreanu, versuri de C. Ghiban; ”Cântă strungul”, de Albin Anatol, versuri de C. Ghiban; ”Suntem cetățeni ai Republicii”, (imn), de D. Botez, versuri de Nina Cassian; ”Mlădițe noui” (sic!) (marș), de D. Botez, versuri de A. Toma; ”Colo în Urali departe” (romanță), de I. Băjescu-Oardă, versuri de I. Băjescu-Oardă; ”1 Mai” (muzică de massă), de Mauriciu Vescan, versuri de Th. Brudiu; ”Sirena lui Vasile Roaită”, de Vasile Popovici, versuri de Th. Brudiu; ”Venim să zidim”, (muzica de massă), de Mircea Chiriac, versuri de Th. Brudiu; ”Pentru Pace”, muzică de massă (sic!), de Gheorghe Danga, versuri de Th. Brudiu; ”Cântecul zorilor noui” (sic!) (muzică de massă), de Gigi Klein, pe versuri de Th. Brudiu; ”Trec în zori tractoarele”, de I. Borgovan, versuri de Th. Brudiu; ”Cântec pentru pace,” (muzică de massă), de I. Borgovan, versuri de Th. Brudiu; ”Cântă nicovală, cântă”, de Sabin Drăgoi, versuri de Th. Brudiu, ”Pornim în zorii lumii noui” (sic!) (cântec de massă), de Hilda Jerea, versuri de Th. Brudiu; ”Cântați pentru pace popoare” (cântec de massă), de Nicolae Kirculescu, versuri de Th. Brudiu; ”Clacă-n zori la secerat”, de Nicolae Kirculescu, versuri de Th. Brudiu, ”Cântecul strungului”, de G. Boldeanu, versuri de C. Ghiban.,
TESTUL DEFINITORIU
Și tot așa! Pe douăzeci și două de pagini, pe coli A4, bătute des, la un rând și jumătate, ca să încapă cât mai multe titluri și autori, ca să fie cât mai elocventă imaginea lucrărilor cu mesaj proletcultist și în slujba cultului personalității lui Stalin, realizate și declarate de compozitorii români în anul de grație 1949, înaintea Conferinței pe țară a Compozitorilor din România. Această listă a lucrărilor recente și declarate de autorii lor (pe propria răspundere) în 1949, era elocventă privind atitudinea unora dintre compozitorii români față de regimul politic comunist abia instaurat la guvernare. Era testul definitoriu. Erau mulți aceia care simțiseră dincotro bate vântul! Erau mulți aceia care, acum, cântau pe unda lui, scriind, ode, cantate, imnuri și marșuri cu mesaj proletcultist, sau pentru susținerea, în spațiul public românesc, a cultului personalității lui Stalin – și nu numai! Erau mulți aceia care, cum se spune, ”făcuseră pactul cu diavolul”, căzuseră în capcana proletcultismului și pro sovietismului!
CU CINE PLECAI LA DRUM
Citind acest document, întins pe douăzeci și două de pagini, inițiatorul din umbră putea să fie mulțumit. Da! Iată, breasla (desigur, nu în întregimea ei, deoarece mai existau și excepții) simțise dincotro bate vântul. Și cânta pe unda lui! Ideea acestei investigații – mascată de un motiv profesional – declararea compozițiunilor recente – își atinsese scopul ascuns! Breasla răspunsese ”testului”. Da, acum se știa cine trecuse de partea regimului comunist abia instaurat, ce și cât scrisese pentru preamărirea lui, pentru sprijinirea politicii pe care o promova! Acum, organizatorii din umbră ai viitoarei Conferințe a Societății Compozitorilor, știau cu cine pornesc la drum!
Dar, Lista compozițiunilor recente, declarate, era doar prima dintre ”listele” întocmite de aparatnicii anonimi ai Societății Compozitorilor la îndemnul celor ce pregăteau Conferința Compozitorilor Români. Ea a fost urmată de altele, care aveau același scop ascuns: să pună sub ”lupă” breasla! Ca să se știe ce face, cum gândește, cum se mișcă și ce creează – TOT! Citiți episodul următor al mini serialului nostru intitulat: MUZICIENII ROMÂNI SUB LUPĂ (1949). Testul creației: breasla lucrează…. (1) Citiți!
