Breasla compozitorilor trecuse ”testul privind atitudinea ei politică față de regimul comunist instaurat la 6 martie 1945 prin instalarea la putere a guvernului Dr. Petru Groza. Dovada acestei reușite era acel document de douăzeci și două de pagini ce cuprindea ”compozițiunile” recente (declarate) întocmit de un aparatnic zelos – dar, rămas anonim. (ANIC, Fondul Uniunii Compozitorilor, Dosar 434/ 1949, pp. 1-22)
CREAȚIA – CEALALTĂ FAȚĂ A BRESLEI
Această ”listă” nu reprezenta decât ”primul pas” din operațiunea de cunoaștere a creației compozitorilor români în anul de grație 1949. Desigur, odele, cantatele, marșurile și imnurile erau deosebit de elocvente pentru că indicau, concret, prin opere scrise, adeziunea lor la politica Partidului, pirueta pe care unii dintre membrii Societății Compozitorilor Români o făcuseră sub presiunea schimbărilor politice petrecute în spațiul public românesc după 23 august 1944, impresionați sau – poate înfricoșați – de consecințele acestor schimbări asupra statutului lor artistic și civic. Dar, aceasta era numai o față a breslei! Evident, una de conjunctură. Nu se știa cât de trainică putea fi ea! Cealaltă față a breslei, era aceea a forței sale creatoare în domeniul muzicii culte. Iar cunoașterea ei era tot atât de importantă. În consecință, aparatnicul anonim este pus să întocmească o listă privind lucrările compozitorilor români în acest domeniu. Așa se face, că în același Dosar de arhivă, 434/1949, documentul pe care vi l-am prezentat mai sus, este urmat de un altul, întocmit sub același comandament: lucrările ”mai recente” ale compozitorilor în domeniul muzicii culte.
BREASLA…LUCRA!
Și aici ne lovim de același deziderat: trebuiau declarate (pe proprie răspundere) doar lucrările recente, ”mai recente”, adică cele compuse în perioada de după 23 august 1944. Ca și în cazul primei liste și aici exista un substrat politic. Prin menționarea titlurilor lucrărilor ”mai recente” se dovedea că iată, în climatul politic nou, compozitorii români nu abandonaseră menirea lor, ei ”lucrau”, inspirați sau încurajați de condițiile noi, datorate acestor schimbări, bla., bla., bla., Documentul pe care-l avem în fața ochilor se intitulează tot așa: Lista compozițiunilor de muzică cultă recent declarate de membrii Societății Compozitorilor (ibidem, loc cit., pp 111-117). Deși producțiile menționate nu precizează și data când au fost realizate avem, totuși, oglinda creației muzicale românești în domeniul muzicii culte, în anul de grație 1949, în timpul cât Societatea Compozitorilor încă exista. Deci – înainte de Conferința din octombrie 1949! În această listă găsim nominalizați compozitori importanți, cunoscuți în spațiul public românesc datorită creației lor artistice de până atunci. Acum însă, ei erau protagoniștii acestei ”liste” doar datorită lucrărilor lor ”recente”.
IATĂ PRODUCȚIA – BOB CU BOB
Să citim: Mihail Andricu: Sonata festivă pentru orchestră, Tablouri pentru orchestră, Procesiune; Pascal Bentoiu: Sonata în mi major pentru pian, Scherzo pentru orchestră, Rondo în la major pentru pian, Trei fugi pentru pian; Paul Constantinescu: Concert pentru orchestră de coarde; Tudor Ciortea: Schițe târnăvene pe melodii populare, Suită pentru pian, Piese pentru fanfară; Ion Dumitrescu: Simfonia în fa major, Suita a II-a în 4 părți; Viorel Doboș: Oglinda fericirii, Operetă în 3 acte, Ciocanul fermecat, piesă muzicală pentru copii, Prolog, cantată, Cântecul Ardealului, cantată pentru soliști cu orchestră și cor; Filaret Barbu: Neagră sunt, lied, Convoiul, lied, 1848 – Balada lui Bălcescu pentru cor, Detunata, Operetă într-un act; Ludovic Feldmann: Suită de 8 schițe în stil popular pentru vioară și pian, Suita Nr. 1, Suita Nr.2; Diamandi Gheciu: Crăiasa din povești, lied pe versuri de Mihail Eminescu, Dorința, lied pe versuri de Mihail Eminescu, Suita pentru copii, Nr. 1 pentru pian, Suita pentru copii, Nr. 2, pentru pian; Ion Hartulary Darclee; Preludiu dramatic – Ultimele clipe ale lui Nicolae Bălcescu; Mihail Jora: Curtea veche, Balet, Suita de pian pentru copii, Burlesque pentru orchestră, Lieduri pe versuri de Tudor Arghezi, Lieduri pe versuri de Tudor Arghezi); Nicolae Kirculescu: Studii pentru pian, Arabesque, Concert pentru pian, Cântec de leagăn pentru vioară și pian, Moment muzical pentru pian și orchestră, Fantezie romană pentru pian și orchestră; Marțian Negrea: Qvartet de coarde; Alexandru Pașcanu: Vara, lied, Cântec de leagăn, lied; Niculae Buicliu: Qvartet de coarde, Trio pentru pian, vioară și violoncel, Sonata pentru violoncel și pian; Romeo Alexandrescu: Dansuri românești pentru pian, Preludii în stil românesc, Melodie pentru pian și vioară; Constantin Bobescu: Căluțul Năzdrăvan, poveste simfonică; Max Eisikovics: Cantata – ”Vulturii răzbunării”, Simfonietta pentru orchestră, Trio pentru vioară, violoncel și pian, Rapsodie pentru pian, Sonatina pentru vioară și pian, Sonatina pentru vioară; George Lecca: Culegeri de dansuri și jocuri populare, Sonatina concertantă pentru pian, vioară și orchestră, Bagatella pentru vioară și pian, sau piano solo, Variațiuni pentru vioară și pian, Studiu pentru vioară și pian; Popescu Basarab: Variațiuni pe o temă Jora, Cântec funebru, Preludiu și fuga, Marș simfonic, Noaptea în sat, tablou simfonic, Poem liric, Folclor românesc, suita, Intermezzo pentru orchestră de cameră, Covorul lui Agomoit, muzică de scenă, Idila, cor mixt, 2 piese pentru pian, Elegie, lied, Toamna, lied; Dinu Emil Riegler: 10 Variațiuni și Fugă pe o temă populară pentru pian, 6 Variațiuni pe o Colindă pentru pian, 4 Preludii și Fughette pe teme proprii pentru vioară și pian, Preludii și Fugă pe o temă proprie pentru pian; Mansi Barberis-Plăcințeanu: Țara mea, cor pentru 2 voci pentru copii, Ciocârlanul, cor pentru 2 voci pentru copii, Poveste la gura vetrei, suită simfonică, Niște cântece mici și mari, piese pentru pian; Alfred Mendelshon: Qvartet în si bemol, muzică de cameră, Sonata pentru pian și vioară, Passacaglia pentru 2 piane, Suita pentru cello solo, 12 miniaturi, Imagini de răsboi, simfonie, Fantezie Simfonică, Allegro simfonic, Divertisment pentru orchestră, Lie, Lie, ciocârlie, cântec etc.,etc., Precizăm că am prezentat aici doar o parte dintre autorii și lucrările cuprinse în Lista compozițiunilor de muzică cultă aflată în Dosarul de arhivă sus menționat. Este de observat că și la alcătuirea acestei ”liste” autorul anonim nu a avut nici un fel de criterii – cronologice sau alfabetice. Numai pe baza formulării din titlu, înțelegem că ea este făcută sub egida Societății Compozitorilor Români. Cât încă ea mai exista! Adică, până la Conferința pe țară a Compozitorilor din octombrie 1949.
BREASLA – TRECUSE ÎNCĂ UN TEST
Prin intermediul acestei ”liste” compozitorii români mai dăduseră un test! Dar un test cu un mesaj invers decât cel dat de compozitorii menționați de noi în episoadele anterioare. Iată, indiferent de schimbările politice, indiferent de schimbările care se prefigurau la Societatea Compozitorilor Români, compozitorii menționați în această listă….lucrau! Își vedeau, de treabă! Erau consecvenți crezului lor artistic. Dar, pentru cei (sau cel) care solicitaseră întocmirea acestei liste ea avea o altă semnificație! ”Portofoliul” creației muzicale românești, ”zestrea” pe care Societatea o avea, era remarcabilă. Viitorii diriguitori ai compozitorilor români, cei care pregăteau Conferința pe țară a compozitorilor români, cei care ”nășeau” o nouă structură organizatorică, care avea să fie numită Uniune (după model sovietic) porneau la drum sub auspicii încurajatoare! ”Zestrea” scrierilor cu mesaj proletcultist – ode, cantate, imnuri, marșuri, etc., – era remarcabilă. Compozitorii români (unii dintre ei – precizăm noi) dovediseră că simțiseră dincotro ”bătea vântul”! Și cântau pe unda lui. Dar și ”zestrea” ”compozițiunilor” de muzică cultă – era remarcabilă!
INIȚIATORUL DIN UMBRĂ – MULȚUMIT!
Cu siguranță, și această ”listă” a stârnit mulțumirea inițiatorului ei (din umbră) Iată – își va fi spus el, ascunzându-și bine un zâmbet de satisfacție – ”breasla lucrează!” ”Breasla – compune”! Satisfacția era cu atât mai mare cu cât, chiar și din rândurile celor care se aflau pe această listă a ”compozițiunilor” de muzică cultă se aflau autori care aveau în palmaresul lor și lucrări cu mesaj proletcultist. Așa erau de pildă compozitorii Viorel Doboș, Diamandi Gheciu, George Lecca, Sergiu Natra, Mansi Barberis – Plăcințeanu, Sergiu Sarchizov, Vasile Popovici, Mauriciu Vescan, Ludovic Feldmann, Mircea Chiriac, Lucian Teodosiu, Alfred Mendelshon, și alții! Cu atât mai bine, își va fi spus cu încântare, inițiatorul din umbră! Iată – nimeni nu putea rămâne în afara timpului său. Desigur – erau și excepții! Dar, cum se spune – excepția confirmă regula. Citiți episodul următor din mini serialul nostru intitulat: MUZICIENII ROMÂNI SUB LUPĂ. 1949. Testul creației: breasla lucrează… (2)
