CE AVEA SĂ URMEZE?
Citind ”olografa secretă” înțelegem că muzicienii români erau evaluați nu funcție de valoarea creațiilor lor artistice, ci funcție de statutul lor politic. Criteriul de bază era acela al calității de membru de partid – al Partidului Muncitoresc Român firește, întrucât, în anul 1949, acesta era singurul partid politic aflat pe eșichierul vieții politice românești. Ce avea să urmeze? Nimic altceva decât punerea în aplicare a ”clasificărilor” consemnate: promovarea celor ”foarte activi”, observarea celor care erau doar ”activi”, punerea sub lupă, cu un mare semn de întrebare, a celor care ”meritau să fie activați”, ridicarea gradului de suspiciune față de cei ”dubioși” și descotorosirea rapidă, adică ”epurațiunea” – cum se spunea în epocă – a celor ce se aflau pe ultima coloană cu indicația nefastă: ”de scos!”. Autorul anonim folosise astfel, un sinistru instrument de ”lucru” pentru ”curățirea”, prin ”epurare”, a rândurilor compozitorilor români. Cu un cinism fără margini el așezase în coloanele imaginate de el compozitorii care nu se dovediseră corespunzători criteriilor inventate de el (oare numai de el?) : ”foarte activi”, ”activi”, ”merită a fi activați”, ”inactivi sau necunoscuți”, ”dubioși” sau, ”de scos”. S-ar putea crede că după încheierea Listei sale olografe, autorul anonim va fi pus punct misiunii sale ingrate. Ingrate? Nu, odioase! Dar nu!
O NOUĂ LISTĂ OLOGRAFĂ
În Dosarul de arhivă cercetat de noi, (Dosarul 434/1949 din Fondul Uniunii Compozitorilor, p. 153-155) găsim o altă Listă. Și ea olografă și… secretă. Și ea fără semnătură – deci anonimă. În fața acestui nou document ne-am întrebat: ce mai voia autorul anonim al olografei secrete? Același scris, neglijent, puchinos, de om urât, rău la suflet și meschin, de analfabet funcțional – cum spunem astăzi! Aceeași cerneală proastă, aceeași coală A3. Și, aceeași concepție de așezare a ”subiecților” – în coloane! Șase coloane! Și cu toate acestea, ”materialul” așezat în pagină nu este identic cu cel din Lista anterioară! ”Subiecții”, nu sunt aceiași! Nume noi apar – altele decât în prima Listă. Și, surpriză, dispar chiar și coloane – cu ”criteriile” lor cu tot! Conform acestei Liste breasla compozitorilor ne apare într-o perpetuă mișcare, într-o continuă modelare, adaptare. Citind documentul cu atenție reiese clar că ceva s-a schimbat. Fie percepția autorului anonim, fie comportamentul ”subiecților” integrați acum în coloanele imaginate de el. Dacă această nouă Listă ar fi fost datată am fi putut stabili un orizont de timp în interiorul căruia s-au produs astfel de schimbări. Am fi putut stabili ritmul lor. Și, mai mult decât atât. Coroborarea lor cu unele evenimente din societate ar fi permis decelarea impactului acelor evenimente asupra compozitorilor români, asupra poziției lor față de politica ”partidului”. Dar, ca și în cazul primei Liste olografe secrete – pe care v-am prezentat-o în episoadele anterioare – și această nouă listă a fost elaborată după același tipic. Fără dată și fără semnătură. Se vede treaba că autorul era lipsit cu totul de curajul de a-și asuma răspunderea pentru cele încredințate hârtiei, pentru opiniile și deciziile pe care le sugera! Era mai confortabil să rămână…anonim, astfel ca – peste timp – dacă s-ar fi produs oarece schimbări – să fie arătat cu degetul sa, mai rău, Doamne feri, să fie tras la răspundere! Să citim.
ALTE COLOANE
”Harnicul” (????) autor anonim continuă să consemneze opiniile sale sentențioase pe două pagini, împărțite în șase coloane, (pe care noi le-am numerotat cu însemnele romane: I, II, III, IV, V, VI). El păstrează același criterii: ”foarte activi”, ”activi”, ”merită a fi activați”, ”inactivi – sau necunoscuți”, ”dubioși” și ”de scos”. Dar, ce să vezi! Prima coloană, a celor ”foarte activi”, rămâne, de data aceasta…goală! Hm., hm., hm.! Pe semne, nu mai erau în breaslă și alți compozitori care meritau să fie introduși în această categorie! În consecință, ”lotul” celor ”foarte activi” stagnează. Însă, crește numărul compozitorilor membri de partid. Sunt acum, în comparație cu numărul celor din prima listă, mai mulți cu patru. Ah, dacă aceste două liste ar fi fost datate am fi putut ști în cât timp au apărut noii aderenți la politica partidului! Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Observăm, însă, că această calitate, carnetul de partid din buzunar, nu-i face ”foarte activi” pe purtătorii lui. Autorul anonim al olografei secrete nu le conferă un calificativ în plus, așa încât ei sunt trecuți doar la coloana celor ”activi”. Să notăm, însă, numele celor care, între timp, au dobândit calitatea de membru de partid și care fac să ”crească” grupul membrilor de partid consemnați în prima Listă olografă, pe care v-am prezentat-o în episoadele anterioare. Deci – să notăm numele noilor membri de partid: Constantin Pallade, Laurențiu Profeta, Stein Rich(ard), Schwartzman Harry Negrin.
ALTE NUME
Dar, cum am spus, breasla muzicienilor români pare într-o continuă mișcare. Și acest lucru ni-l arată noua olografă secretă a autorului anonim. Coloana a II-a, este deosebit de relevantă. Numărul celor din această coloană, rezervată celor ”activi”, este destul de consistent. Și, ceea ce este mai interesant este că, acum, sunt consemnate nume noi precum: Hartulary Darclee, Ionescu – Găină Gheorghe, Ionescu – Găină Constan(tin), Ionescu Emanoil, Iancu Mișu, Jelescu Paul, Klein Gh(eorghe), Koffler Eug(en), Mălineanu H(arry), Negrea Marțian, Patrichi Nic(olae), Plăcințeanu Barberis (Mansi), Pallade Const(antin), Laurențiu Profeta, Popescu Bas(arab), Romeo Petre, Salter Wald, Stein Ric(hard), Teodosiu Luc(ian), Theodorescu Radu, Vasilescu Ion, Zeno Vancea, Vintilă I(on), etc., etc., În final, autorul anonim trage linie și adună. La coloana celor ”activi”, de pe coloana a doua, sunt cincizeci și cinci. Dintre aceștia patru sunt membri de partid (ibidem, loc. cit. p. 153 – pe verso).
MERITĂ SĂ FIE ”ACTIVAȚI”
În continuare, autorul anonim se concentrează pe categoria celor care ”merită să fie activați!”. Se pare că aceștia sunt mai puțini. Coloana rezervată, coloana a III-a, fiind mult mai săracă. Sunt consemnate doar câteva nume, dar includerea lor aici, este extrem de semnificativă. Iată: Lad(islau) Roth, Sibiceanu Th(eodor), Toduță (Sigismund), Vieru An(atol), Wogel Walter, Bughici (Simion), Silvestri C(onstantin). etc., Este interesant că în această coloană, a celor care meritau să fie activați este trecut numele lui Constantin Silvestri, care în ochii autorului anonim a făcut un…salt! În prima listă, pe care v-am prezentat-o într-un episod anterior, Constantin Silvestri se afla în grupul celor ”dubioși”! Acum, însă, el a intrat în categoria celor care ”meritau să fie activați”. Adică nu înlăturat, căci, din categoria ”dubioșilor” până în aceea a celor ”de scos” nu era decât un pas! Deci, o nouă percepție asupra lui Constantin Silvestri. Nu înlăturat, ci păstrat, atras pe ”orbită” – orbita partidului”! Să se fi răzgândit, între timp, autorul anonim? Să fi intervenit modificări în modul lui de apreciere? Să fi primit el un ordin ”de sus”? Cu siguranță. Căci nu credem că în comportamentul ”subiectului”, marele dirijor român, Constantin Silvestri, vor fi avut loc schimbări! Că marele dirijor român își va fi modificat atitudinea față de politica ”partidului”, că va fi devenit mai…înțelegător! Dacă urmărim comportamentul lui Constantin Silvestri din anii care au urmat anului 1949 (când a fost alcătuită această LISTĂ) până la plecarea sa definitivă din România (anul 1959) vom constata că în atitudinea marelui dirijor român față de politica Partidului Comunist Român privind creația muzicală românească și muzicienii din România, nu s-au produs schimbări. Dimpotrivă! Prin urmare, credem că această modificare a percepției autorului olografei secrete a intervenit o schimbare. O schimbare ”comandată”, o schimbare indicată ”de sus”, căci ”partidul”, se afla într-o veritabilă acțiune de atragere a valorilor intelectuale românești pe orbita sa. În această privință ”serviciile” trudeau din greu – atât în Țară cât și înafara ei!
INACTIVII – RĂMÂN MULȚI, ”DUBIOȘII” – DISPAR
Coloana următoare, aceea cu numărul IV, dedicată celor ”inactivi” sau ”mai puțin cunoscuți”, rămâne densă. Se află aici consemnate numele a o sută cincisprezece compozitori! După această ”numărătoare”, evident, subiectivă, în Societatea Compozitorilor Români erau cam mulți membri ”inactivi” sau ”mai puțin cunoscuți”, cum îi cataloga autorul anonim! Sunt interesante mutațiile care intervin în amplasarea ”subiecților”. Acum, în această nouă listă ”neagră”, coloana a V-a, dedicată în lista pe care v-am prezentat-o anterior, celor ”dubioși”, dispare cu totul! De necrezut! Să se fi epuizat categoria compozitorilor ”dubioși”? Sau autorul anonim și-a schimbat criteriile de apreciere? Sau, mai simplu, și mai cinic, a trecut ”subiecții” dintr-o categorie în alta, după bunul său plac? Deciziile lui sunt acum mai categorice! Nimicitoare! El amplifică cu nume noi, lista celor care trebuie să fie ”scoși” din rândurile compozitorilor.
SCROFULOS LA DATORIE
Dominat de zel, ”scrofulos la datorie”, căci ”nenea Iancu” este și va fi etern pentru noi, românii, autorul anonim al olografei secrete își continuă operațiunea de ”curățire”, de înlăturare a celor care nu îndeplineau niște criterii. Care criterii? Criteriile stabilite de el, sau de diriguitorii săi? Că nu erau membri de partid? Că nu scriseseră cantate pentru Stalin, ode, marșuri, imnuri, cântece cu mesaj proletcultist? Că nu mai erau, fizic, în România – și asta cu mulți, mulți ani, înainte ca domnia sa, să aibă dreptul pe care-l are acum: acela de a decide cine e ”activ”, cine ”nu e activ”, cine ”merită” să fie activat, cine este ”dubios”, și cine trebuie ”scos”, adică înlăturat, aruncat peste bord, acela de a pune sub lupă, de a privi cu suspiciune, din perspectiva principiilor politice și ideologice promovate de liderii comuniști, o parte a elitei societății românești – compozitorii români?
CINE TREBUIE SĂ PLECE?
În această ”neagră coloană” autorul olografei secrete aduce alți douăzeci și opt de compozitori. Aceștia se adaugă celor din prima listă ”neagră” unde se aflau consemnați douăzeci și opt de compozitori. Deci – în total, cincizeci și șase de compozitori trebuiau înlăturați, epurați din viitoarea structură organizatorică a compozitorilor români: Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. În această coloană – pe care din motive de spațiu n-o putem menționa in extenso, citim numele lui Dinu Lipatti, Constantin Brăiloiu, Niculae Caravia, Marcel Mihalovici, Jean Boskoff, Albu Alexandru (Sandu), Jean Moscopol, și alții, până la numărul cincizeci și șase. Să precizăm că majoritatea lor plecaseră din țară înainte de război, deci, cu mult timp înainte de instaurarea puterii comuniste în România. V-ați mai întâlnit cu numele lor, deoarece acești muzicieni se află și pe acea listă a transfugilor, a celor ”plecați din țară sau dispăruți” pe care v-am prezentat-o într-un episod anterior. (vezi, ANIC, Fondul Uniunii Compozitorilor, Dosar de arhivă, 434/1949, la p. 134 – 138).
GEORGE ENESCU – EXCEPȚIA?
Deși ”scrofulos la datorie” autorul anonim al olografei secrete a fost pus în fața unei situații speciale, cu siguranță incomodă pentru zelul său, dar deosebit de semnificativă pentru noi, cei de azi, care citim ”olografa” sa după mai bine de o jumătate de secol! Atât de exigent cu muzicienii care intraseră în ”vizorul” său, atât de atent și neîndurător față de ”subiecții” săi, el ”închide ochii” când în fața sa apare un nume: GEORGE ENESCU! Și, Dumnezeu, sau frica, sau poate un ordin ”de sus”, ori, cine știe, – poate o fisură în mintea sa năclăită de proletcultism – îl împinge să facă o excepție! El nu include numele marelui muzician român în cea mai incriminantă coloană din olografa sa, aceea intitulată ”de scos”. Trece peste criteriul pe care-l aplicase altor muzicieni care nu se mai aflau în Țară, și care – pentru el, și nu numai – erau niște…transfugi. Întrucât George Enescu nu se mai afla în Țară, și lui i se putea aplica acest epitet. Și totuși, autorul anonim al olografei secrete – n-a făcut-o. De ce? Citiți episodul următor al acestui mini serial.
NOTA BENE
Am citit cu răbdare – pentru că, într-adevăr, e nevoie de multă răbdare să descifrezi un scris grăbit, puchinos precum cel al autorului anonim al documentelor de la paginile 153, 154 și 155 din acest Dosar de arhivă. Aceste pagini olografe reprezintă o secvență – dureroasă, amară – din istoria Societății Compozitorilor Români – și apoi a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din primii ani ai instaurării comunismului în România. Aceste pagini – precum și cele ale celorlalte ”liste” pe care le-am prezentat în episoadele anterioare, căci suntem într-un sezon bogat în liste, o inflație de liste, am putea spune – ne indică azi, după mai bine de o jumătate de secol, faptul că în anul de grație 1949, compozitorii din România erau puși sub lupa politrucilor, erau la ”mâna” lor, întrucât ei hotărau, cine era ”activ” și ”mai puțin activ” cine ”merita” efortul de a fi recuperat, cine erau cei ”dubioși” – adică, nesiguri – și, în fine, cine erau cei care – hotărât lucru – trebuiau ”scoși”, înlăturați fără milă din structurile organizatorice ale compozitorilor români. Politicul se infiltrase puternic în rândurile muzicienilor români, ei fiind apreciați nu după valoarea creației lor artistice, nu după operă, ci după atitudinea față de regimul politic nou instaurat – regimul comunist. Erau membri ai Partidului Muncitoresc Român? Dacă da – erau considerați ca fiind ”foarte activi”. Scriseseră muzică cu mesaj proletcultist – cantate, ode, marșuri, imnuri – erau de încredere! Nu? Atunci…..era ceva cu ei! Erau ”dubioși”! Se aflau afară, peste granițele României – unde-și făcuseră studii, cariere – fiind plecați cu mulți ani înaintea instaurării comunismului în România? Nu conta! Ei nu mai erau ai României, ai Țării – și, deci, nici ai breslei! Prin urmare, trebuiau ”scoși”, epurați!
Acesta era modul de gândire și acțiune al celor ce tindeau, în anul de grație 1949, și mai ales după aceea, să ajungă în fruntea breslei muzicienilor din România. Am spus: modul lor de gândire. Al lor? Greșit! Al liderilor staliniști aflați la putere! Al ”partidului” – Partidul Muncitoresc Român! Ei, autorii anonimi ai unor documente ca cele pe care vi le-am prezentat în episoadele mini serialului nostru intitulat: MUZICIENII ROMÂNI SUB LUPĂ (1949), nu erau decât niște executanți obedienți. Niște politruci!
Acum, însă, vă invităm să citiți un nou episod al mini serialului nostru inspirat de olografa secretă a aparatnicului anonim. Așadar, citiți: MUZICIENII ROMÂNI SUB LUPĂ (1949). Olografa secretă. George Enescu – excepția? (1) Citiți!
