ERA SUB VREMI
Viața lui Marțian Negrea în Bucureștiul postbelic nu a fost scutită de privațiuni. Distinsul muzician ardelean îndură foamea, frigul, sărăcia – care domneau peste tot: în case, la piață, în magazine, cofetării și restaurante. Regimul cartelelor, al raționalizării alimentelor și al altor produse de uz cotidian, îl afectează și pe el. Într-un interviu acordat Andrei Frățilă pentru Revista Muzica, muzicianul clujean Cornel Țăranu evoca unele aspecte privind condițiile de trai pe care le avea distinsul profesor și compozitor în anii săi de bejenie la București. ”De la 14 ani – spune Cornel Țăranu – am început să studiez cu Marțian Negrea, care venea în vacanțe la Cluj”. Aceasta se întâmpla în anii războiului, când, ca urmare a Dictatului de la Viena, Clujul – ca parte a Transilvaniei de Nord – se afla în administrația Ungariei. În pofida acestei situații vitrege, muzicianul ardelean nu-și uitase meleagurile natale și-și petrecea vacanțele acasă, în Vorumloc, sorbind aerul Munților Apuseni, care vor fi sursa inspiratoare a uneia dintre cele mai frumoase compoziții ale sale realizate în perioada postbelică: Suita Prin Munții Apuseni. Cornel Țăranu era atunci la începutul studiilor sale muzicale.
MĂRTURIILE UNUI DISCIPOL
Dar, și după război, el va continua lucrul cu distinsul său profesor. Tânărul bătea drumul de la Cluj la București, în condițiile grele pe care transporturile românești, de toate felurile, le aveau atunci. Trenuri întârziate peste măsură, vagoane murdare cu ferestre lipsă, aglomerație de nedescris. Nici lecțiile nu se desfășurau în condiții mai bune întrucât distinsul său profesor, Marțian Negrea, locuia și compunea într-un subsol. Cornel Țăranu povestește: ”Uneori mergeam și la București, unde în fostul Conservator din Piața Amzei, undeva la un subsol, unde domnia sa locuia și compunea, (subl. ns.) îmi cânta diverse piese la pian. Îmi amintesc de pildă Cvartetul de coarde scris de el în acea perioadă. Aveam o admirație foarte mare pentru Marțian Negrea încă de când, elev fiind, (ca) pianist, i-am cântat piesele lui Lapian. Lucrări ca Rondo-ul în Si Minor, Impresii de la Țară, sau Cele trei schițe pentru pian (compuse de Marțian Negrea – n. ns.) au însemnat foarte mult pentru mine”. (Andra Frățilă, De vorbă cu Cornel Țăranu, Revista Muzica, Nr. 6, 2015, p. 4.) Cornel Țăranu își amintește de impactul pe care l-a avut lucrul cu Marțian Negrea asupra evoluției sale componistice. ”Marțian Negrea era un mare constructor de forme, iar eu atunci m-am apropiat, stilistic vorbind, foarte mult de ”faza românească”, punctată cu ceva elemente de hexafonie, poate și mici elemente impresioniste”. (ibidem. Andra Frățilă, loc. cit.).
ÎN BÂRLOG – CU GEAMUL SPART
Despre condițiile sale de viață din acei ani Marțian Negrea avea să-și amintească – îndurerat și trist. În 21 martie 1947, el scria Veturiei Ghibu, celebră artistă lirică în viața muzicală a Clujului din perioada interbelică, una dintre prietenele și colaboratoarele sale pe podiumul de concert: ”Am stat toată iarna în bârlogul meu, unde scriu acum, cu geamul spart, fără foc, fără mâncare; după Crăciun, 6 săptămâni n-am avut pâine deloc. Îmi fierbeam mămăligă și cu afumături trimise de soția mea, trăiam de la o zi la alta. Stam îmbrăcat cu căciula pe cap, ziua și noaptea și așteptam nu miracole ci – primăvara. Ce puteam să mai fac în(tr)-o astfel de situație? Pe un ger de (minus) 25-28 de grade îngheață nu numai degetele – ci și elanul. Acum că începe să se încălzească mă gândesc la modalitatea de a putea evada din acest infern. Până în cele din urmă cred că o să-mi cer pensionarea. Iarna trecută n-aș mai putea s-o trăiesc din nou. A fost prea amară” (cf. Prof. dr. Vasile Vasile, Marțian Negrea, reprezentant de seamă al muzicii românești și al spiritualității ortodoxe, Editura Andreiană, Sibiu, 2021, p. 81)
ERA, ÎNSĂ, ȘI ALT FRIG
Dar la frigul din case se adăoga și celălalt…frig! Era ”frigul” adus de schimbările politice și sociale intervenite în viața societății românești. Era ”frigul” ce se strecura în suflet. Era ”frigul” ce îngheța spiritul. Era ”frigul” ce îngheța impulsul creator. Era ”frigul” care avea să fie unul dintre simbolurile dictaturii comuniste. Și totuși! Marțian Negrea va învinge acest ”frig”! Ca și altădată, în anii de război, pe front, în linia întâi, și acum, în anii dictaturii comuniste, muzicianul ardelean își va găsi forța în muzică, în creația sa. În capacitatea sa de a trece prin vremi. ”Vremi” grele – străine de spiritul său. Vremi grele, străine de spiritul românilor. Vremi grele aduse de Crivățul stepelor ruse. Citiți următorul episod din mini serialul nostru intitulat: MARȚIAN NEGREA – sub vremi. (12) Mihail Jora – sub ”frigul” stepelor ruse! Citiți
