SIMION – ATOTPUTERNICUL
Decisivă – credem – pentru traseul pe care l-a luat propunerea Legației României de la Viena, a fost ”apostila” pusă de un subaltern al Directorului IRRCS. El semnează simplu: Simion. Nu știm dacă acesta este nume sau prenume. De altfel, precizăm că pe multe dintre documentele arhivei IRRCS, din custodia ANIC, cercetate de noi în toamna anului 2019, am întâlnit această semnătură: Simion. Acest Simion era se pare un personaj bine înfipt în nomenclatura IRRCS, iar numele său era tot așa de cunoscut precum numele lui…Dumnezeu. El nu-și punea niciodată semnătura întreagă (adică cu nume și prenume) și nici funcția pe care o ocupa, pe documentele care-i treceau prin mână (așa cum făceau ceilalți membri ai staff-ului IRRCS) și pe care punea apostile scurte, diriguitoare. Iar punctul său de vedere era decisiv. Peste el – nu trecea nimeni! Indicația din apostila sa era literă de lege – de unde concluzia pe care o putem încheia – noi astăzi, care citim apostilele sale pe un document de arhivă – este că acest SIMION va fi fost acolo, la IRRCS, un ”Dumnezeu” – atotputernic! Un Dumnezeu fără barbă și mustăți, un Dumnezeu coborât pe pământ purtând în mână nu un toiag ci un plaivaz cu care scria apostile sibilinice…. și decisive! Hm., hm., hm.,
EL ARUNCĂ ”PISICA”
Așa s-a întâmplat și în cazul adresei MAE privind propunerile Legației de la Viena consacrate comemorării lui George Enescu. Este posibil ca, în comparație cu ceilalți doi ”lectori” ai Anexei la adresa MAE, el să fi avut răbdarea (sau curiozitatea) și să fi citit în întregime textul ei. Dar demersul diplomatului-detectiv, Raportul Legației României din Viena, propunerile formulate acolo și scopul lor plin de admirație și respect pentru memoria marelui muzician român, nu i-au inspirat un gest concret, nu i-au dat un impuls, nu i-au sugerat o soluție! Dimpotrivă! Prudență? Lipsă de curaj, sau…indiferență? Oricum, Simion voia o ”acoperire”, o opinie care trebuia să fie a unui organ superior IRRCS: adică Ministerul Culturii și Învățământului. Trebuia, deci, o aprobare ”de sus”. În consecință, el scrie, pe aceeași adresă pe care-și pusese apostila și Al. Buican: ”Se va comunica de urgență Min(istrului) Culturii (Constanța Crăciun – n. ns).” (ANIC, fond IRRCS, Inventar 1774, Dosar 25/1957-1958, Austria, p. 125-126). Adică, ”mai sus”. Propunerea Legației României din Viena ajungea astfel, la nivelul cel mai înalt. La ”tov. Crăciun”. Acolo – se decidea totul. Cei trei șefi ai IRRCS, Directorul Aurel Baranga, vicepreședintele, Al. Buican și… Simion – se derobau de atribuțiile lor. Ei nu aveau niciun punct de vedere privind propunerile Legației din Viena pentru comemorarea lui George Enescu. În loc să acționeze, în loc să se implice, IRRCS trimitea mai departe spre…” studiere și referire”. Astfel, IRRCS arunca ”pisica” în ograda Ministerului Culturii: spre ”studiere și referire”. Și s-a tot studiat!
INIȚIATIVA S-A PIERDUT
Ne aflăm după18 septembrie 1956. Vara trecuse. Vacanțele la fel. Copii se întorseseră în clase. Viața cotidiană ieșise din stilul ei estival, intrând într-un alt ritm, un ritm dinamic, încărcat de energiile verii, impulsionat de grijile toamnei și ale iernii care se apropia. Dar pe culoarele și în birourile culturnicilor de la IRRCS, stăruia, se pare, aceeași lentoare. A verii! A indiferenței! A inerției! În dosarul de arhivă al IRRCS, cercetat de noi, nu mai urmează nimic în legătură cu propunerile Legației române din Viena privind comemorarea lui George Enescu. MAE a rămas în corsetul său – acela de ”comunicator”, întrucât NOTA sa trimisă IRRCS era doar o notă de însoțire a unei Anexe, de fapt o înștiințare ce nu obliga la nimic. Prin alegerea acestei formule de comunicare și MAE, prin Direcția sa Culturală, se spălase pe mâini. Astfel, MAE aruncase ”pisica” în ograda IRRCS. Acesta, la rândul său, prin acea apostilă a lui Al. Buican, ”spre studiere și referire” o aruncase, cumva, într-un timp sine die – iar SIMION, o aruncase ”mai sus”, în ograda Ministerului Culturii! Lanțul birocrației, al indiferenței – era complet. Hățișul birocratic – era absolut!
TOȚI TAC. ȘI ARHIVA LA FEL
Nu știm ce s-a întâmplat cu propunerile Legației României privind comemorarea lui George Enescu la Viena, ajunse în cabinetul forului decizional, la nivelul cel mai înalt, la ”Tov.” Ministru Constanța Crăciun. Subiectul iese din preocuparea culturnicilor și aparatnicilor oficiali. Diplomații de la Viena, funcționarii din MAE, inclusiv cei de la IRRCS, nu mai emit, pe această temă, nici-un fel de documente. Toți – tac. Și arhiva la fel. Nu știm care a fost traseul acestui document după ce a fost trimis de IRRCS către Ministerul Culturii. Este locul să precizăm că un demers pentru elucidarea acestei situații nu este posibil întrucât, acum, când facem această investigație (septembrie 2019) Arhivele Ministerului Culturii sunt secrete! N-au fost declasificate. Da, ați citit bine: n-au fost încă declasificate, adică sunt ținute în continuare sub obroc. În pofida faptului că de la căderea sistemului comunist din România au trecut peste treizeci de ani! Astfel, ceea ce știm – din documentele care ne-au fost accesibile – este că demersul diplomatului – detectiv de la Viena s-a blocat în birourile culturnicilor și aparatnicilor – de la IRRCS și Ministerul Culturii. Concluziile? Nu pot fi altfel decât…amare! Citiți episodul care urmează din acest mini ciclu intitulat: GEORGE ENESCU ȘI CULTURNICII. Viena – 1956. Diplomatul-detectiv (5) Citiți!
