SUITA PRINȚESEI
12 septembrie 1914 a fost pentru ”clanul” prințesei o zi fastă. Era ziua plecării acasă, ziua îmbarcării pe vasul de croazieră Armand Behic. Era ziua când, odată ajunși pe vas, toți cei din familia sa, copii, soțul – și nu în ultimul rînd, iubitul, superbissimul său iubit, George Enescu – aveau să lase în urmă grijile și spaimele trăite în frumosul apartament parizian din strada Chalgrin, în apropiere de frumoasa și celebra grădină franceză Bois de Boulogne. Apariția familiei fostului primar al Bucureștiului va fi produs echipajului uimire și, poate, și zâmbete! Era – scrie Maruca despre familia sa – ”o suită de zece persoane. Adevărat trib și bagaje de care echipajul s-a speriat; nu ne lipseau – scrie ea cu ironie – decât maimuțele și papagalii lui Alphonse Daudet din ”Regii în exil” (subl. autoarei). Maruca nu uită să menționeze că în această ”suită” se afla și George Enescu, (subl. ns.) și că prezența lui acolo s-ar fi datorat bunăvoinței lui Mihail Cantacuzino! ”La insistențele soțului meu – notează ea cu emfază – Enescu venea și el în România” ( Maria Cantacuzino-Enescu, Umbre și lumini. Amintirile unei prințese moldave, Paul Editions, București, 2022, p. 214). Hm., hm., hm., Îi făcuse, pasă-mi-te o mare favoare! Cum se vede, distinsei prințese moldave nici nu-i trecea prin minte gândul că datorită lui George Enescu Dl. Andre Benac făcuse toate diligențele pentru ca ”familia” fostului primar al Bucureștiului să iasă din raza războiului ce cuprinsese Europa și să se întoarcă de grabă acasă, în România, în condiții sigure, pe puntea unui mare vas de croazieră!
FARMECUL MĂRII
În zilele care au urmat, până la Constantinopol, unde aveau să debarce și să ia apoi drumul spre România, distinsa doamnă s-a bucurat de farmecul unui voiaj pe Mare. Impresiile, bucuria trăită, le va consemna în Amintirile sale. Citiți: ”Timp splendid pe toată durata traversării; Mare, cer ireal de albastru, nopți înstelate în care aveai senzația că aspiri spațiul, că-ți potolești setea pe care o știai nesățioasă. Și viața își intra în drepturi, și elanurile reveneau cu putere, pe măsură ce ne îndepărtam de teatrul de război”. (Maria Cantacuzino-Enescu, op. cit. p. 214-215) Iar această stare de plenitudine creată de farmecul Mării, de cerul ireal de albastru, de nopțile înstelate, etc., etc., era potențată de prezența, acolo, în imediata sa apropiere, a iubitului său, tânărul muzician român, George Enescu. Deși căsătorită, deși femeie ”cu copii” și aflată acum într-o împrejurare inedită – declanșarea unui război – ce o silea să părăsească Franța în plin sezon estival, să-și scurteze vacanța în acel Conac superb de pe coasta normandă, într- un Conac liniștit, cu alei umbroase și înconjurat de pajiști, Maruca își ducea – în taină – aventura, iubirea sa pentru tânărul muzician.
IUBIREA – CA O TAINĂ
Prezența lui George Enescu pe vapor era pentru distinsa prințesă moldavă un prilej de a trăi, de a se încărca de bucurie. În lumina zilei, sau sub pavăza nopții, ea îl privea, îl sorbea din priviri, cu ardoarea unei iubiri adolescentine. Într-un paragraf scurt din Amintirile sale, intitulat ”Nocturnă pe Mare”, ea face portretul mai tânărului său iubit și se întreabă dacă ceea ce vede și simte, va fi fiind adevărat. Citiți: ”Cu șuvița de păr negru, romantică – Rene sau Werther ? – este alături de mine! Siluetă magnetică, întunecată pe cerul luminos, cu inima flacără, bătând ritmic, la unison cu a mea, în liniștea nopții – în vreme ce Marea freamătă, murmură, hohotește de plâns”. (ibidem, Maria Cantacuzino-Enescu, op. cit. p. 215) Înspăimântată de fericirea pe care o trăiește distinsa prințesă moldavă se întreabă candid dacă poate cineva să fie gelos/geloasă pe fericirea sa. ”E vreo sirenă geloasă pe fericirea noastră omenească?” – se întreabă ea, candid! Fermecată, ea continuă să privească și să contureze portretul bărbatului iubit, aflat atât de aproape. ”Privire lungă în alte sfere – continua ea, pe același ton exaltat de fericire unică – impresionante ca mirajele și mai fascinante chiar, decât fericirea reală!”
Dar fericirea nu este dată, odată, pentru totdeauna. Curând distinsa prințesă, frumoasa îndrăgostită, avea să fie mușcată de șarpele otrăvit al geloziei. Citiți episodul următor al mini serialului nostru intitulat: GEORGE ENESCU ȘI GELOZIILE PRINȚESEI. (1914) (8) Șarpele geloziei. Citiți!
