Stalin și alți lideri comuniști, în ținută estivală
Cum erau liderii Rusiei aflată sub oblăduirea lui Stalin? Față de ei distinsa prințesă moldavă avea o curiozitate cel puțin egală cu aceea pe care o avea pentru ”oamenii de rând”, pentru oamenii ”de pe stradă”, pentru ”rușii adevărați” ce trăiau în Rusia comunistă. Dar, ea nu era interesată de liderii Rusiei Sovietice – în general – ci de cei de la ”vârful” puterii comuniste de la Kremlin. Iar cel care era în ”vârful” cel mai cel, cel mai înalt era (acum, după ce Lenin murise) unul singur: Iosif Visarionovici Stalin.
CE ȘTIA PRINȚESA?
În mintea distinsei doamne Stalin ocupase, deja, niște ”zone” de interes. Domnia sa își trimisese gândul asupra celui ce dincolo de zidurile Kremlinului domnea – cum avea să scrie ea în Amintiri – ”ca legiuitor și stăpân suveran”. Despre Stalin ea știa atât cât vor fi știut și conaționalii săi – cei de acasă, din România – din ”sursele deschise”: cărți, ziare, reviste și emisiuni de Radio. Adică din cea ce oferea din belșug, cu asupra de măsură, propaganda, strategia cultului personalității focusată pe persoana lui Stalin. Mai puțin a lui Lenin a cărui ”măreție” (????!!) intrase într-un con de umbră, un ”con” al cărui perimetru se mărea pe măsura înmulțirii anilor ce treceau de la moartea lui (petrecută în acel ianuarie înghețat al anului 1924), pe măsura întăririi puterii lui Stalin, pe măsura trecerii în uitare (sau sfidare) a recomandărilor lui Lenin privind înlăturarea lui Stalin de la vârful puterii bolșevice.
ȘTIA IMAGINEA LUI DIN…POZE
Imaginea distinsei prințese moldave despre Stalin nu putea fi alta decât aceea pe care o induceau tuturor românilor acele cărți, articole și emisiuni de radio ce umpleau tarabele de la chioșcurile de ziare și din librării și umpleau văzduhul pe calea undelor radiofonice. Adică o imagine ce urca admirația la cote înalte, neverosimile, aproape paroxistice. Poza LUI, acea poză ce deschidea prima pagină a ziarelor și revistelor, era una a unui bărbat seducător, viguros, cu sprâncene negre și o mustață frumoasă, stufoasă, cu nas lung și drept (când poza era făcută din…profil!) de bărbat puternic, cu o frunte înaltă de bărbat deștept, inteligent, genial – spuneau mulți dintre adepții săi, (sinceri sau ipocriți) – împodobită (când nu era în uniformă militară și purta chipiu de general) cu o coamă deasă, bogată, de păr negru, de bărbat viril! Iar poza era atât de bine retușată, lumina din studio atât de meșteșugit pusă, încât ea sugera un OM BUN, blând! Priviți poza de alături! Uneori, Iosif Visarionâci (cum îi spuneau cei care se doreau a fi mai apropiați de el) apărea în poză cu o pipă! Acest accesoriu – pipa – îi dădea un aer pașnic, distins, de înaltă noblețe și…singular! Căci cine fuma cu pipă în Rusia? Nu în Rusia țaristă – ci în Rusia Sovietică, în Rusia comunistă! Mujicii? Ași! Curios era că alți lideri comuniști bolșevici aflați la vârful puterii nu foloseau acest accesoriu (cel puțin în poze) ca și când el ar fi fost rezervat doar unei singure persoane, adică lui, lui Stalin, fiind prohibit altora! Ehhhh!
STALIN CU PIPA – O POZĂ CU TÂLC
Poza aceea a lui Stalin cu pipa era de mare succes. Să privim. Vedem un Stalin vesel, destins, cu privirea optimistă, cu un zâmbet fin, ascuns sub mustața mare, stufoasă. Și ce privire tandră, Dumnezeule! Ea transmitea imaginea unui om deosebit, a unui bărbat din Rusia – Rusia Sovietică – ce nu era cu nimic mai prejos decât alți mari bărbați ai lumii! Căci cu pipa, fumau/fumaseră mari personalități care intraseră în istoria culturii universale. Nu știm dacă Stalin va fi știut acest amănunt, sau dacă va fi înțeles acest dedesubt al artizanilor cultului personalității sale. Dar, cu siguranță, culturnicii și politrucii care promovau intens această imagine a dictatorului bolșevic, cu pipa, (căci în iconografia dedicată lui Stalin există multe variante ale acestei ipostaze) vor fi știut! Ei vor fi știut că acest accesoriu sofisticat al fumătorilor fusese îndrăgit/folosit de Bach, Beethoven, Van Gogh, Einstein, Clark Gable, George Sand, Faulkner și mulți, mulți alții. Iar cu pipa fuma cel mai apropiat partener al său din Coaliția Națiunilor Unite, cu care se angajase să înfrângă Germania nazistă și să împartă lumea (nu numai Europa) în noi sfere de influență. Sferele lor, evident. Acesta nu era altul decât, distinsul, inegalabilul și imprevizibilul Winston Churchill. Fumând și el, cu pipa, la fel ca și Churchill, Stalin se va fi simțit mai aproape de partenerul său. Iar artizanii cultului personalității sale îl așezau chiar foarte, foarte, aproape de liderul britanic. Desigur, cei doi mari bărbați de stat, nu erau egali – ci doar parteneri politici! Efemeri!
ÎI PLĂCEA ….STALIN CU PIPA
Și această imagine cu Stalin care-și aprinde pipa era mult folosită de susținătorii cultului personalității liderului de la Kremlin. Ce arăta această imagine: Stalin – cu pipa? Priviți. Un bărbat într-o ipostază relaxată, pregătindu-se pentru un respiro (ca să-și fumeze și el…pipa!). Iar după acea era gata de dialog. Era gata să să te invite pe fotoliul pereche din fața șemineului și să te asculte, să te asculte – răbdător și atent! Nu oricât ai fi dorit tu, tu – invitatul, privilegiatul – ci cât ar fi durat ….pipa! Aceasta era imaginea lui Stalin clădită cu meșteșug de culturnicii și politrucii staliniști, de diriguitorii propagandei pro sovietice de la Moscova. Iar ”metoda” era preluată ad-litteram și de ”soldații” lor credincioși de la București. Căci în presa de la București, din toată România, poza aceasta, Stalin cu pipa, era foarte mult folosită. Era pașnică! Daaaaaa! Deși era război, deși pe câmpurile de luptă mureau oameni, el însuși pierduse un fiu, dictatorului de la Kremlin, care avea și titlu de mare general, ”generalissim” cum era numit, nu-i plăcea să facă poze în ipostaze belicoase! În catalogul pozelor cu Stalin – lansate în spațiul public – n-am aflat o poză care să ne arate un Stalin cu arma, sau un Stalin pe front, etc., etc.. E drept, că la paradele din Piața Roșie purta uniformă de general, și uneori, în întâlnirile cu colaboratorii săi, purta un veston croit într-o linie sobră, aproape soldățească. Dar pozele cele mai frecvente care inundau ziarele, revistele, jurnalele de actualități, filmele de la cinematograf, erau poze cu dictatorul de la Kremlin într-o ținută pașnică. Cu pipa, sau fără, zâmbind ușor, pe sub mustața stufoasă. Aceasta era ipostaza pe care o promovau culturnicii și politrucii ce susțineau cultul personalității sale. Căci mesajul acestor poze trebuia să fie unul singur, Stalin – om al păcii, bla.,bla., bla.,
VORBELE MEȘTEȘUGITE
Și astfel, prin mijloace aparent minore, morbul propagandei se strecurase insidios – și temeinic – în toate straturile societății. Inclusiv în România. În rândurile oamenilor simpli – lipsiți de informație și cultură – dar și în rândurile elitelor intelectuale unde se găseau mulți creduli dar și ariviști. Credulii – acceptau ceea ce li se spunea. Erau – cum se spune – de bună credință. Vorbele meșteșugite, frumoase – care erau pârghia cea mai eficientă a propagandei – le primeau așa cum le erau servite și le înghițeau – cum se spune – pe nemestecate. Ceilalți, ariviștii, simțind din ce direcție bătea vântul, făceau/făcuseră o piruetă rapidă și cântau pe ”unda” lui. Iar morbul propagandei, al cultului personalității lui Stalin, ”lucra” fără greș. Victimele lui? Numeroase! Să credem că distinsa prințesă moldavă va fi fost atinsă – și ea – de morbul propagandei pro sovietice și în special a acelei propagande focusate în jurul personalității lui Stalin? Căci, trebuie s-o spunem, distinsa doamnă dorea o întâlnire face-to-face cu liderul de la Kremlin! De ce? De ce dorea ea să-l vadă pe Stalin? În Amintirile sale, prințesa n-a precizat niciodată, în mod explicit, pe ce se baza această dorință a ei, lăsând astfel loc la tot felul de speculații! Răspunsul îl găsim doar dacă citim cu atenție aprecierile, epitetele pe care ea le formulează în Amintirile sale. Ele sunt pentru noi, cei care le citim azi la aproape trei sferturi de secol de când au fost scrise, mai mult decât surprinzătoare! Citiți episodul următor și veți afla ce portret conturase lui Stalin distinsa prințesă Maria Cantacuzino-Enescu! Citiți episodul din serialul intitulat: MARUKA ȘI RUSIA (24) Stalin un dictator….apostol? Citiți!
