George Enescu – într-o ipostază rară!
PE AGENDA SA – DOAR MUZICA
Pentru ca poziția sa rezervată să nu fie cumva răstălmăcită de culturnicii și politrucii de la București obedienți Moscovei, sau interpretată – vai!- ca un refuz de a vedea o manifestare grandioasă ce sugera ”forță și masivitate” (dezideratul perpetuu al rușilor din toate timpurile) muzicianul român sugera jurnalistului de la București să stea de vorbă și cu ”prietenii săi de drum”, cei care-l însoțiseră în acest turneu: adică Maruka și Dl. Ivașcu, impresarul/secretar (un aparatcinik sub acoperire de la Ministerul Artelor) și poate și cu soția acestuia, Dna Ivașcu. ”Ei au văzut mai multe – spunea muzicianul român – au fost mai vrednici decât mine”. ”Eu – preciza el, cu modestie – m-am mulțumit cu programul concertelor pe care trebuia să le pregătesc, ca să mă prezint așa cum îmi dicta conștiința mea artistică” (subl. ns.) Cu alte cuvinte, domnia sa era interesat de activitatea sa artistică, de ”programul concertelor” sale, adică de muzică. De muzică – nu de alte tentații pe care le oferea metropola moscovită, nu de alte obligații pe care le imaginau/instrumentau organizatorii turneului său, culturnicii și politrucii de la VOKS: recepții, parade, etc., etc.,
PRINȚESA ÎȘI URMEAZĂ VISUL
Întrucât Maestrul își impusese acest comportament – de a se concentra asupra concertelor, asupra programului muzical, căci așa îi dicta conștiința sa artistică – distinsa prințesă va fi avut libertatea să umble prin oraș după pofta inimii. Ea a avut – după cum remarca Maestrul în interviul acordat jurnalistului Andrei Tudor ”un program încărcat”. (cf. George Enescu, Interviuri din presa românească (1898-1946, Ediția a II-a prefațată, îngrijită și adnotată de Laura Manolache, Editura muzicală, București 2005, p. 419). Aprecierile Maestrului sunt demne de luat în seamă – întrucât ele se bazau pe fapte concrete, pe ”agenda” pe care distinsa prințesă moldavă și-o întocmise – poate încă de acasă – înainte de a pune piciorul în metropola moscovită. O ”agendă” pe care distinsa doamnă o îndeplinea pas cu pas, oră cu oră, zi după zi. Următorul punct pe agenda a fost vizita sa la Mausoleul lui Lenin. În Amintirile sale ea consacră acestui moment pagini străbătute – ce ciudat! – de admirație și respect pentru fostul lider comunist. Le-am citit cu uimire și înțelegere și am acordat distinsei doamne (cum am făcut-o și în alte episoade publicate deja, în cuprinsul acestui ciclu) circumstanțe atenuante, considerând – credem noi – că acele aprecieri elogioase au scăpat de simțul critic, de ironia, de sarcasmul, altfel ff prezente în comportamentul diurn al prințesei oriunde s-ar fi aflat, în Salonul său de muzică sau în vreun salon monden; că ele vor fi fost rezultatul morbului propagandei comuniste, prosovietice de care – se pare – fusese atinsă și distinsa doamnă. Citiți, deci, următorul episod consacrat vizitei sale la Mausoleu intitulat: MARUKA ȘI RUSIA. Moscova, aprilie, 1946. (30) . Lenin, liderul hibrid din Mauaoleu!
Citiți!
