Episodul care urmează este continuarea celui consacrat TESTULUI CREAȚIEI din mini serialul nostru intitulat: MUZICIENII ROMÂNI SUB LUPĂ (1949). El aduce date noi – nume de compozitori și titlurile lucrărilor lor – îmbogățind astfel segmentul muzicienilor români care – în pofida valului de proletcultism și pro sovietism al acelor ani – n-au făcut ”pactul cu diavolul”, n-au căzut în capcana proletcultismului și realismului socialist. S-au ținut departe de politică. N-au scris ode, imnuri și cantate. Au rămas fideli crezului lor artistic. Și, astfel, și-au asumat toate riscurile: riscul de a fi pus la index, riscul de a fi marginalizat, riscul de a fi pus ”la zid”, riscul de a fi adus în pragul foamei, supravegheat, pus sub lupa securității, sau – chiar – privat de libertate. Cine sunt ei? Și care sunt compozițiile care i-au plasat în această ipostază, pe cât de meritorie pentru ”zestrea” creației muzicale românești, pe atât de riscantă pentru viața lor, personală ? Citiți ceea ce urmează. Este – credem – o necesară ADDENDA la episodul nostru anterior.
ADDENDA
Vom începe această addenda, ex abrupto: Deci – citiți: Rapp Sandu: Suita nouă de la Curtea veche pentru pian; Radovici Eugen: Poem pentru vioară și pian; Sonata pentru pian; 9 Preludii pentru pian; 2 Cântece pe teme populare pentru pian; Lied pentru voce și pian (pe versuri de G(eorge) Coșbuc); Fugheta pe o temă populară pentru pian; Riegler Dinu: 10 Variațiuni și Fugă pe o temă populară pentru pian; 6 Variațiuni pe o Colindă pentru pian; 4 Preludii și Fughete pe teme proprii (pentru vioară și pian); Preludii și Fugă pe temă proprie pentru pian; Racovitză Flondor Florica: Preludiu No. 1 pentru pian; Preludiu No. 2 pentru pian; Simiceanu Theodor: Suita în stil românesc (suita pentru 2 piane); Impresiuni sincopate (concert pentru 2 piane); Skeleti Emil: Una (lied, pe versuri de D. Zamfirescu); Iubire moartă, lied, pe versuri de M(ihail) Eminescu); Serenada napolitana , canzoneta, pe versuri de Emil Skeleti; Cântecul meu, canzoneta, pe versuri de L. Marinescu, Dimme peche, conzoneta, pe versuri de Emil Skeleti; Balada (lied, pe versuri de G(eorge) Coșbuc; La fântână, lied, pe versuri de D. Zamfirescu; De ce te-am iubit, lied, pe versuri de D. Zamfirescu; Lumina de lună, lied, pe versuri de G. Gărdescu; C. V. Simionescu: Concertul pentru orchestră mare; G. Târnoveanu: Impromptu; Melodie pentru pian și vioară; Romances sans paroles, pentru pian și vioară; Teodosiu Lucian: Ciocanul fermecat, Opera în trei acte pe versuri de I. Luca); Pașcanu Al. : 3 Suite: 14 dansuri populare românești, aranjament de Al. Pașcanu; Vara, canto cu orchestra, aranjament de Al. Pașcanu; Cântec de leagăn, canto cu orchestra, aranjament de Al. Pașcanu; Plăcințeanu – Barberis Mansi: Joc de pe Târnava Mare, dans popular pentru pian; Botineana, dans popular cu pian; Bordeiașul, dans popular cu pian; Sârba, dans popular cu pian; Întâmpinare, marș pentru pian; Flondor Racovitză Florica: Cântec de leagăn pentru copii (pian); Baba Oarba, pentru copii, pian); La izvorul din pădure, pentru copii, cu pian; Hai în horă, pentru copii, cu pian; Marș, pentru copii, cu pian; Skeleti Emil: Pisica, muzică pentru copii cu voce, pe versuri de Siminel Gheorghiu); Locomotiva, muzica pentru copii, cu voce, pe versuri de Siminel Gheorghiu; Soldatul de plumb, muzică pentru copii, cu voce; Ursulețul, muzică pentru copii, cu voce, pe versuri de Siminel Gheorghiu; Șoricelul, muzică pentru copii, cu voce, pe versuri de Siminel Gheorghiu; Intermezzo, muzică pentru copii, cu voce, pe versuri de Siminel Gheorghiu. (ANIC, Fondul Uniunii Compozitorilor, Dosarul 434/1949, pp. 111-117)
O ABATERE
Dar, autorul ”Listei” lucrărilor de ”muzică cultă”, menționate de noi mai sus, ne oferă și o surpriză! El se abate de la criteriul de bază – acela al compozițiunilor recente de muzică cultă – și adaogă un ”material” care se înscria mai curând în ”lista” destinată odelor, marșurilor și cantatelor! Ce l-a împins? Importanța autorilor? Sau a temelor? ”ȘI – ȘI”, credem noi după ce citim numele autorilor și ale titlurilor lucrărilor propuse de ei. Aparatnicul anonim nu și-ar fi permis, pentru nimic în lume, să nu ia în seamă propunerile lor. Doamne feri! Ar fi fost știrbită imaginea autorilor! Cu atât mai mult, cu cât aceste compoziții erau ”pe linie”, erau cântece cu mesaj! Erau creații muzicale care dovedeau adeziunea acestor muzicieni la politica partidului, fidelitatea lor, bla., bla., bla., Și astfel – conștient de timpul pe care-l trăia, conștient de faptul că era – și el – ”sub vremi” – aparatnicul anonim a comis o abatere. Era încredințat că nimeni nu l-ar fi pedepsit pentru ea. Căci, pentru șefii săi și, mai ales, pentru ceea ce îl puseseră să facă – să pună sub lupă breasla muzicienilor români – el fusese…”scrofulos la datorie” – cum ar fi spus Nenea Iancu. Citiți: Sarchizov S(ergiu): 23 August (imn, pe versuri de N(icolae) Nasta; Popovici Vasile: 23 August (marș, pe versuri de N(icolae) Nasta; Vescan Mauriciu: Pionieri tot înainte (marș, pe versuri de N(icolae) Nasta); Klein George: Cobănaș cu oi bălane (cântec popular, pe versuri de Nicolae) Nasta; Ludovic Feldman: Cântă întinsul patriei mele (marș, pe versuri de N(Icolae) Nasta); Mircea Chiriac: Meșteșugul (pentru copii, pe versuri de N(icolae) Nasta; Marșul pescarilor (vals, pe versuri de N(icolae) Nasta; Teodosiu Lucian: Nunta lor (balet pantomimă, versuri de I. Luca). (ibidem, loc. cit, pp. 111-117)
ȘI ÎNCĂ UNA
Dar, ce surpriză! În documentul cu creațiile de muzică cultă, sunt strecurate la final și titlurile lucrărilor unui întârziat. Și nu sunt numai lucrări de ”muzică cultă” ci și lucrări cu ”mesaj proletcultist”. Iar aparatnicul anonim a fost nevoit să comită o nouă abatere! Pentru cine? Pentru….Alfred Mendelshon, ar fi venit repede răspunsul unui cârcotaș! ”Persoană importantă” – ar fi spus Nenea Iancu, privind șiret de sub borurile mari ale pălăriei sale! Și nu numai el! Căci în acel an,1949, se știa – deja – cine era Alfred Mendelshon. Unii, mai informați, mai cu ”surse”, știau chiar mai mult: cine avea să fie Alfred Mendelshon în breasla muzicienilor români. Poate va fi știut – pe surse – și aparatnicul anonim? Oricum, el va fi fost convins că Alfred Mendelshon merita o reverență. Una fină, subtilă. Și astfel, a acceptat, fără crâcnire, să facă o completare la Lista pe care o întocmea – Lista compozițiunilor – recente – de muzică cultă. Să mai facă o…abatere! Și nu-i va fi părut rău! Căci Lista prezentată de Alfred Mendelshon era o Listă amplă și…diversă! Ea cuprindea nu numai lucrări de muzică cultă ci și lucrări pe gustul ”tovarășilor de la partid” – adică ode, imnuri și cantate!
STRATEGIA ȘI – ȘI
Dacă ne uităm la ”producțiile” celorlalți compozitori de pe ”lista” studiată de noi și transcrisă în rândurile de mai sus, și la cele aflate pe LISTA lui Alfred Mendelshon, constatăm că Alfred Mendelshon era un muzician foarte prolific. Era surprinzător că într-un timp atât de scurt – timpul care trecuse de la instaurarea comunismului în România (6 martie 1945) și până în anul 1949 (când erau întocmite aceste Liste) distinsul muzician realizase numeroase lucrări de muzică cultă dar și de muzică cu mesaj! Avusese inspirație! Avusese… spor! Sau poate – ar fi spus un cârcotaș, un pricinos – unele dintre lucrările declarate acum – ca fiind recente – se aflaseră în sertar și acum le scotea la lumină ca să dea ”bine la imagine”! O imagine de care avea nevoie acum, mai mult decât de aer, pentru că acum breasla muzicienilor români se afla în pragul unor mari schimbări. Conferința pe Țară a muzicienilor din România bătea la ușă și în întâmpinarea ei se făceau multe pregătiri, în interiorul breslei și în afara ei. Iar el, Alfred Mendelshon își dorea să fie o piesă importantă în mecanismul acestor schimbări. În perspectiva acestei ipostaze și-a alcătuit domnia sa lista cu lucrări recente, punând laolaltă titlurile lucrărilor de muzică cultă cu cele ale compozițiilor cu mesaj proletcultist. Orgoliu? Sau interes? Credem că amândouă – dacă ne uităm la dezinvoltura cu care s-a integrat în ”linia întâi” a staff-ului Uniunii Compozitorilor din România, condus de Matei Socor, după Conferința pe țară a Compozitorilor din 21 – 22 octombrie 1949. Dar să vedem – ”lista lui Mendelshon”. Citiți: Mendelshon Alfred: Quartet în si bemol (muzică de cameră); Quatuor în sol (muzică de cameră); Sonata pentru pian și vioară; Passacaglia (pentru două piane); Fierarii (tablou muzical, pe versuri de Al. Șahighian); Internaționala (tablou muzical); Suită pentru cello solo; 12 miniaturi (quatuor); Imagini din răsboi (simfonic); Fantezie simfonică (simfonic); Allegro simfonic (simfonic); Rapsodie română (simfonic); Divertisment pentru orchestră mică; Belsazar (melodramă simfonică); Veniți laolaltă tovarăși (marș); Cântecul fierarului (cor); Lie, lie, ciocârlie (cântec); Imn pentru RPR (marș); Zorii secerătorilor (marș) Privindu-și propriul bilanț, Alfred Mendelsohn va fi fost fi mulțumit. Creația sa era și – și. Și muzică cultă – pe linia tradițională a creației românești – dar și muzică ”pe linie”, pe linia nouă, promovată de liderii comuniști aflați la guvernare. Acest prim bilanț de și – și, avea să-i asigure locul în nucleul dur al lui Matei Socor viitorul președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Alfred Mendelshon va fi ”mâna dreaptă” a lui Matei Socor în aplicarea ”noilor orientări” impuse creației muzicale românești de către liderii politici staliniști aflați la guvernarea României.
NOTA BENE
În concluzie. Una peste alta, această Listă, a lucrărilor ”de muzică cultă”, cum o intitula autorul ei anonim, ne arată astăzi, după mai bine de o jumătate de secol, că în acei ani, primii ani ai instaurării comunismului în România, existau și muzicieni care își păstraseră crezul artistic, muzicieni care, așa cum am spus, au rezistat ”valului” de proletcultism și pro sovietism, imperativelor politice ale vremii, asumându-și riscul de a fi puși la index, de a fi marginalizați sau supuși unor critici năucitoare de către noii diriguitori ai breslei, în frunte cu Matei Socor. Ei au avut forța de a nu face ”pactul cu diavolul”. Atunci, în acel an 1949 – când a fost alcătuit documentul pe care vi l-am prezentat – ei au trecut Testul creației inventat de culturnicii și politrucii comuniști care puseseră SUB LUPĂ muzicienii din România.
Însă cu Lista consacrată creației de muzică cultă, truda aparatnicilor de la Societatea Compozitorilor în anul 1949) nu s-a încheiat. Au fost găsite și alte segmente ale breslei care trebuiau puse sub lupă. Căci practicile securistoide pătrunseseră adânc în mintea și activitatea culturnicilor și politrucilor înfipți și în breasla muzicienilor din România. Un alt segment al breslei care a fost pus sub lupă a fost cel al textierilor – adică autorii versurilor ”cântecelor cu mesaj”. De ce și ei? Veți afla. Citiți episodul următor din mini serialul nostru intitulat: MUZICIENII ROMÂNI SUB LUPĂ (1949). Testul obedienței: textierii! Citiți!
