Cu siguranță ”momentul” Grivița Roșie va fi fost pentru distinsul muzician nu numai un moment de amărăciune ci și sursa unui impuls, a unei decizii privind conduita sa artistică de viitor, ”linia” creației sale. Căci, viitorul creației sale, al condiției sale de muzician, nu era acela al odelor și cantatelor cu mesaj proletcultist! Ci al cântecelor de dragoste, al tangourilor, al muzicii pentru spectacole de music-hall și operetă! Într-un cuvânt – al muzicii de divertisment. Aceasta era menirea sa. Și acesta era crezul său! O dovedise – cu prisosință – până atunci. Și o va face – precizăm noi – și în continuare. Căci, Elly Roman își va îndeplini crezul. Că a fost așa, ne-o demonstrează palmaresul său muzical, compozițiile sale: cântece de dragoste, tangouri, valsuri, muzică de operetă și music – hall care au fost scrise după anul 1949, în plină epocă proletcultistă. Astfel, muzicianul și-a dus crucea, a urcat Golgota și și-a spălat rușinea! Să citim!
În anii care au urmat – deși se lăsase dus de ”val”, deși ”făcuse ”pactul cu diavolul” – distinsul muzician Elly Roman a știut să se scuture de ”zgura” proletcultistă și s-a întors la uneltele sale – pe care nu le-a abandonat niciodată – întregindu-și opera, păstrându-și aprecierea și admirația publicului său. Iată o listă (poate incompletă) a creațiilor muzicianului după momentul Grivița Roșie 1949 pe care am găsit-o într-o sursă on-line. Am notat anul creației și locul unde a primit ”botezul” publicului. Citiți: 1949, Fata cu biciușca, pusă în scenă la Teatrul de Stat din Brăila. 1956, O piesă cu dragoste, pusă în scenă tot la Teatrul de Stat din Brăila.1957, Melodii, Melodii, Melodii, la Teatrul de Revistă Constantin Tănase din București. 1959, Nuntă la mânăstire, la Teatrul Constantin Tănase din București. 1954, Și băieții și fetele, la Teatrul Constantin Tănase din București. 1966, Nu aduce ziua ce aduce noaptea, la Teatrul Constantin Tănase din București. 1967, muzica pentru spectacolul de televiziune, Chiț – Chiț. 1967, Iată femeia pe care o iubesc, pusă în scenă la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. 1968, muzica pentru spectacolul Sfârșitul pământului pus în scenă la Teatrul Bulandra din București. 1970, Lady L, la Teatrul Constantin Tănase din București. 1971, Bimbirică, la Teatrul Constantin Tănase din București. În același an, 1971, Păcală – tot Păcală, la Teatrul de Stat din Reșița. 1974, Cyrano, la Teatrul de Stat din Turda. 1977, Deschis pentru renovare, la Teatrul Constantin Tănase din București. (cf. http://muzica ușoară.webgarden.ro. mai. compozitori/elly roman).
Într-o încercare (ff sumară) de bilanț, Richard Constantinidi notează: ”Elly Roman a compus muzica pentru douăzeci și cinci de spectacole de revistă și estradă dar și pentru o duzină de comedii muzicale și operete”. ”El a scris versuri la propriile piese precum: Dragoste, Dor cu dor, Fată mică – fată rea, Zâmbetul dimineții. În total – continuă Richard Constantinidi – compozitorul clasic de muzică ușoară, Elly Roman, a contribuit la muzica românească și universală cu trei mii de melodii” (cf. Richard Constantinidi, Elly Roman (1905 – 1996 ) (09.03.2014, http://CZB.ro/articol/6684/). Aprecieri remarcabile aveau să fie făcute în anul 2015 de Daniela Caraman-Fotea, cunoscut muzicolog și realizator de emisiuni de radio. În emisiunea sa de la Radio România Muzical din 29 martie 2015, intitulată: COLECȚII ROMÂNEȘTI: ELLY ROMAN, distinsa doamnă formula aprecieri pertinente despre muzicianul Elly Roman. După opinia sa, Elly Roman era unul dintre ”greii” muzicii ușoare românești, fiind considerat ”un clasic al genului”. (subl. ns.)
”Creația lui Elly Roman – aprecia Daniela Caraman-Fotea – este parte din repertoriul clasic al muzicii ușoare românești”. Muzica sa se distinge ”prin frumusețea melodică, limbaj orchestral consonant și sensibilitatea expresiei”. Muzica sa are ”un lirism coborât din Doină”. Prin muzica sa compozitorul a creat ”unități de măsură” ale muzicii ”mici, de intimitate”, cu ”lumea șlagărului”. Cu ocazia emisiunii sale din 29 martie 2015, Daniela Caraman-Fotea reitera palmaresul de succes al compozitorului, menționând piesele care rezistaseră timpului precum: Ilona, De ți-ar spune poarta ta, Primul ghiocel, prima iubire, Panseluțe, albăstrele, Tropa, tropa, Cântecul Deltei, Ada Kaleh, Ochi iubiți, Tu semeni cu mine, Tangoul Dragostei, În tot ce e frumos pe lume, Două viori, etc., etc., Să reținem că în această selecție, domnia sa nu a reținut niciunul – dar niciunul – dintre titlurile creațiilor cu mesaj proletcultist ale compozitorului. Daniela Caraman-Fotea păstra vie amintirea lui Elly Roman pe care-l întâlnise cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 75 de ani. Atunci, distinsul muzician părea că sfidează anii (unii grei) prin care trecuse răspândind ”vibrație energetică”, ”umor, înțelepciune și înțelegere pentru cei din jur”. Muzicianul se bucura de elogii și admirație pe care le primea cu modestie și era convins că își împlinise vocația sa. (Cf. Daniela Caraman-Fotea, Radio România Muzical, emisiunea din 29 martie 2015 intitulată: COLECȚII ROMÂNEȘTI: ELLY ROMAN)
Să precizăm că, după plecarea lui Matei Socor din fruntea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor creația muzicală românească s-a întors la valorile ei tradiționale. Creațiile lui Elly Roman, pe care le-am prezentat mai sus, sunt elocvente în acest sens. Operetele Colomba și Fetele din Murfatlar? Ele au fost apreciate de autorul unei scurte fișe-bio – bibliografice, publicate sub egida Uniunii Compozitorilor din România (UCMR), ca fiind ”două încercări mai puțin personale” – adică departe de stilul său, iar libretele lor (care, desigur, nu aparțineau autorului muzicii) ca fiind ”excesiv de politizate”. (cf. www.ucmr.org.ro.bio-biblio). Așadar, Elly Roman, a continuat să fie el însuși. Și a rămas în istoria creației muzicale românești, nu prin odele și cântecele cu mesaj proletcultist. Ca și când nu ar fi existat, ele nu au fost menționate de către cei ce au încercat să facă bilanțul impresionant al creațiilor sale. Titlurile acelor cântece au rămas în arhive, pe discurile editate în epocă sau în cine știe ce colecții particulare ale unor iubitori de muzică ușoară sau de divertisment. Cu siguranță ele vor fi fiind și în Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române! Altfel muzicologi cu o vastă experiență în munca de Radio – precum Doamna Daniela Caraman-Fotea – n-ar fi întocmit o emisiune specială consacrată distinsului și prolificului compozitor Elly Roman!
Și acum – la final – o întrebare: ce va fi fost pentru distinsul muzician Elly Roman momentul Grivița Roșie din 15 septembrie 1949? Să facem un exercițiu de imaginație și să formulăm câteva întrebări. Ce ne-ar răspunde distinsul muzician, dacă s-ar afla printre noi?
Elly Roman: ”Grivița Roșie a fost un moment de circumstanță. Un moment pasager!”.
Elis. Petreanu: Dar odele și cântecele cu mesaj proletcultist?
Elly Roman: ”Ele au fost scrise sub presiunea ”valului proletcultist” ce inundase viața noastră, a românilor sub diriguirea ”înțeleaptă” a liderilor comuniști, a culturnicilor și politrucilor plantați în organigramele tuturor instituțiilor, inclusiv în cele destinate creației artistice”.
Știm din documente de arhivă că asemenea creații au fost cultivate, mai ales pecuniar și, îndeosebi, în mandatul lui Matei Socor, în anii 1949 – 1954, când acesta s-a aflat în fruntea Uniunii Compozitorilor din România.
Concluzia noastră?
În creația compozitorului Elly Roman, ceea ce s-a aflat sub ”valul proletcultismului” n-a fost reținut de muzicologi. Deci – nici de istorie! Căci – cum se spune – ce e ”val – ca valul trece”! Dar compromisul, dovada lui, a rămas! El stă sub colbul arhivelor! Și, câteodată, un cercetător mai curios citește documentele, le aruncă în spațiul public cu gândul, onest, că există fapte care nu trebuie uitate! Este, ceea ce am dorit, scriind rândurile acestor episoade!
Citiți, deci – ca să știți. Citiți – ca să nu fie uitat ceea ce a fost! Și – rețineți: Elly Roman nu a fost singurul muzician român care a făcut ”pactul cu diavolul”, care a fost supus unor compromisuri grele – de neuitat – așa cum, credem, că a fost pentru domnia sa, momentul trăit la Grivița Roșie în septembrie 1949. Veți afla acest lucru și din alte episoade care vor fi publicate în spațiul acestui Blog.
