Dar ”minciuna stă cu regele la masă” – și ea va merge mai departe! Cât? Căci – după cum se știe – minciuna are picioare scurte! Daaaa, dar, în acest caz, n-au fost atât….. de scurte deoarece ea – minciuna – a durat aproape trei sferturi de secol! Abia în 1993, distinsul demnitar român Corneliu… [mai mult]
În interviul său, distinsul demnitar român, Corneliu Coposu nu spune cât a durat așteptarea sa la bariera Colentina și cât de agreabilă va fi fost compania tinerei poloneze, Nina – fiica Generalului Victor Dombrowschi – trimisă acolo doar pentru că…știa rusește. Dar impresia produsă de soldații Armatei Roșii ce puneau piciorul în București – a… [mai mult]
Într-un interviu acordat Revistei Flacăra citat de Sînziana Ionescu (vezi: Sînziana Ionescu, Imaginile pe care mulți le-ar vrea șterse din istorie. Ovații în august 1944 la intrarea Armatei Roșii, https://adevarul.ro./locale/constanta/., 18 februarie 2017) seniorul Corneliu Coposu își amintea despre prima sa întâlnire cu soldații ruși. Era ziua de 29 august 1944 și tânărul – pe… [mai mult]
O IMAGINE CÂT O MIE DE CUVINTE Priviți această fotografie. Soldați ruși în uniforme de front, decolorate, ponosite și prăfuite, sub lumina orbitoare a unei zile de august. Cu excepția unuia singur – ce pare încântat că este fotografiat – ceilalți sunt absenți, indiferenți la ceea ce este în jurul lor. Nimic triumfalist. EI TREC…. [mai mult]
PIERDUSERĂ OCAZIA UNUI MOMENT…EROIC! Nu știu dacă rușii veniți în orașul meu, Oltenița, oraș situat la confluența Argeșului cu Dunărea, vor fi avut oarece atribuții militare. Dar, un fluviu navigabil – mai ales ca cel precum este Dunărea – trebuia ținut sub observație. Mai ales în vreme de război. Iar acum, interveniseră evenimente militare deosebite:… [mai mult]
TRAUME NOI Un copil – o fetiță de doisprezece ani – ce ieșea din copilărie cu trauma privațiunilor impuse de război, al doilea război mondial și bătea la porțile adolescenței. O adolescență care avea să fie marcată de alte traume, mai rele, decât fuseseră cele provocate de război: instalarea rușilor în România, intrarea țării sub… [mai mult]
EU I-AM VĂZUT PE RUȘI SOSIND ÎN ORAȘ La câteva zile după plecarea ”nemților”, în orașul meu au venit….rușii! Eu i-am văzut la intrarea în oraș! Eram pe șosea, la marginea orașului. Mama mă trimisese cu ”de mâncare” (pâine caldă și tocăniță de cartofi) la vie unde bunicul meu avea și un mic lot de… [mai mult]
ORAȘUL MEU – UN ORAȘ MIC DE CÂMPIE Un oraș mic, de câmpie, la confluența Argeșului cu Dunărea: Oltenița. Ar fi putut să fie un port la Dunăre! Dar nu era! În oraș erau mari magazii unde se depozitau cereale – în special grâu, secară și ovăz. Căci zona era una dintre cele mai potrivite… [mai mult]
Cu siguranță ”soluția” găsită de Octav Livezeanu privind organizarea unui concert cu muzică de cameră din creația lui George Enescu la Viena, va fi făcut turul birourilor culturnicilor și aparatnicilor de la IRRCS. Unii – își vor fi frecat mâinile de bucurie! Iată – scăpau de griji! Alții vor fi găsit ca fiind foarte judicioase… [mai mult]
Pe cât de limpezi și precise erau propunerile Legației României din Viena pe atât de sinuos avea să fie parcursul îndeplinirii lor. La București, intră în acțiune ”personalul” IRRCS: culturnicii, aparatnicii. Ei scot ”lupa” din sertare și citesc cu ”o sută de ochi” propunerile Legației. Ei scot ”abacul” și socotesc banii – până la centimă! Ei pun… [mai mult]