Rumorile din saloanele mondene, avertismentele tendențioase că o călătorie în Rusia este o ”expediție periculoasă” și inoportună, nu știrbiseră dorința distinsei doamne de a vedea Moscova. Dimpotrivă! Posibilele primejdii ce aveau să fie înfruntate vor fi fost pe gustul său. Nu făcuse domnia sa elogiul primejdiei? ”Să trăiești în continuă primejdie – nota distinsa prințesă… [mai mult]
Temele ”analiștilor de ocazie”, ale cârcotașilor – și poate și ale unor prieteni sinceri, apropiați lui George Enescu și soției sale, Maruka, erau focusate pe întrebări, cu un sens ironic și nu odată răutăcios. Ele porneau de la o butadă mult folosită în spațiul public: ”Ce o mâna pe ea în luptă?” Și ”întrebările” –… [mai mult]
În Amintirile sale, prințesa Maria Cantacuzino-Enescu, scria – negru pe alb – că ardea de nerăbdare să vadă Moscova! În acei ani – primii ani de după cel de al doilea război mondial – când la București aveau loc răsturnări politice profunde ce indicau primii pași ai instaurării unui nou regim politic, regimul comunist, pierderea… [mai mult]
Nu știm dacă distinsa doamnă, inclusiv Maestrul George Enescu, vor fi primit telegrama trimisă de Vladimir Semionovici Kemenov în numele VOKS, în original sau doar o traducere a ei din limba rusă în limba română. Acest document – sau o copie a lui, ori o înregistrare a primirii lui – nu se află în Arhiva… [mai mult]
Să urmărim însemnările prințesei Maria Cantacuzino-Enescu privind întâlnirea sa cu înaltul culturnic moscovit, Vladimir Semionovici Kemenov, președintele VOKS, aflat la București într-un lung sejur, cu o misiune extrem de complexă. Portretul pe care distinsa doamnă îl face trimisului moscovit este surprinzător și denotă fascinația pe care prințesa o avea – cum declara adesea – pentru… [mai mult]
Încă din toamna anului 1944, la puțin timp după ce Stalin și Churchill conveniseră asupra sferelor lor de influență în Europa postbelică, iar România intrase în ”ograda” Moscovei, la București au început să sosească, în valuri, fel și fel de ”trimiși” ai Moscovei. Artiști – unii de mare clasă – violoniști, pianiști, artiști lirici, mari… [mai mult]
Pentru elitele românești – cele politice și culturale – viitorul României era ca și stabilit. Acest viitor, își arăta – deja – semnele. Nu numai prin deciziile politice ale noului guvern condus de Dr. Petru Groza, ci și prin evenimentele care aveau loc în viața cotidiană a românilor, în spațiul social și cultural. Că România… [mai mult]
În 30 decembrie 1945, Irina Procopiu nota în Jurnalul său: ”Enescu se duce la primăvară la Moscova și toamna viitoare în America” (Irina Procopiu, Pagini de jurnal (1891-1950, Editura Polirom, București, 2016, p. 548). Atât. Această știre va fi făcut imediat înconjurul saloanelor mondene și al elitelor bucureștene, inclusiv al celor muzicale. În… [mai mult]
Cu siguranță interesul distinsei prințese ”moldave” pentru Rusia, Rusia Sovietică, nu se va fi oprit la descifrarea fanatismului pe care-l manifesta doamna Kavtaradze, soția Ambasadorului moscovit trimis la București. Sau la înțelegerea comportamentului unui personaj atât de insolit, ce făcea parte din personalul de rang înalt al Ambasadei Rusiei Sovietice la București, precum… [mai mult]
Pentru George Enescu Salonul de muzică era un loc deschis oricui dorea să-l asculte, oricui dorea să vadă un altfel de artist decât cel de pe podiumul de concert. Acasă, în Salonul său de muzică, eliberat de constrângerile prezenței în public, ale podiumului de concert, el dădea frâu liber imaginației, forței sale interpretative, stârnind bucuria… [mai mult]
