Coborând din vagonul de lux, cu fotolii adânci și oglinzi prietenoase, de cristal șlefuit, unde tot drumul călătoriei au simțit bucuria evadării, tihna, au citit în voie, au râs și au pălăvrăgit – desigur, doamnele, întrucât Maestrul – cum îi era firea – a lucrat, secondat de impresarul/secretarul său, Dl. Ivașcu –… [mai mult]
Drumul până la Moscova era lung, căci Maestrul nu agrea alt mijloc de transport decât trenul sau vaporul, chiar și atunci când traversa Oceanul pentru turneele sale din America. Și acum, deși era după război și urmele lui – ruinele de pe câmp, din orașe, din gări, mai ales – erau vizibile, marele muzician român… [mai mult]
Rumorile din saloanele mondene, avertismentele tendențioase că o călătorie în Rusia este o ”expediție periculoasă” și inoportună, nu știrbiseră dorința distinsei doamne de a vedea Moscova. Dimpotrivă! Posibilele primejdii ce aveau să fie înfruntate vor fi fost pe gustul său. Nu făcuse domnia sa elogiul primejdiei? ”Să trăiești în continuă primejdie – nota distinsa prințesă… [mai mult]
Temele ”analiștilor de ocazie”, ale cârcotașilor – și poate și ale unor prieteni sinceri, apropiați lui George Enescu și soției sale, Maruka, erau focusate pe întrebări, cu un sens ironic și nu odată răutăcios. Ele porneau de la o butadă mult folosită în spațiul public: ”Ce o mâna pe ea în luptă?” Și ”întrebările” –… [mai mult]
În Amintirile sale, prințesa Maria Cantacuzino-Enescu, scria – negru pe alb – că ardea de nerăbdare să vadă Moscova! În acei ani – primii ani de după cel de al doilea război mondial – când la București aveau loc răsturnări politice profunde ce indicau primii pași ai instaurării unui nou regim politic, regimul comunist, pierderea… [mai mult]
Nu știm dacă distinsa doamnă, inclusiv Maestrul George Enescu, vor fi primit telegrama trimisă de Vladimir Semionovici Kemenov în numele VOKS, în original sau doar o traducere a ei din limba rusă în limba română. Acest document – sau o copie a lui, ori o înregistrare a primirii lui – nu se află în Arhiva… [mai mult]
Să urmărim însemnările prințesei Maria Cantacuzino-Enescu privind întâlnirea sa cu înaltul culturnic moscovit, Vladimir Semionovici Kemenov, președintele VOKS, aflat la București într-un lung sejur, cu o misiune extrem de complexă. Portretul pe care distinsa doamnă îl face trimisului moscovit este surprinzător și denotă fascinația pe care prințesa o avea – cum declara adesea – pentru… [mai mult]
Încă din toamna anului 1944, la puțin timp după ce Stalin și Churchill conveniseră asupra sferelor lor de influență în Europa postbelică, iar România intrase în ”ograda” Moscovei, la București au început să sosească, în valuri, fel și fel de ”trimiși” ai Moscovei. Artiști – unii de mare clasă – violoniști, pianiști, artiști lirici, mari… [mai mult]
Pentru elitele românești – cele politice și culturale – viitorul României era ca și stabilit. Acest viitor, își arăta – deja – semnele. Nu numai prin deciziile politice ale noului guvern condus de Dr. Petru Groza, ci și prin evenimentele care aveau loc în viața cotidiană a românilor, în spațiul social și cultural. Că România… [mai mult]
În 30 decembrie 1945, Irina Procopiu nota în Jurnalul său: ”Enescu se duce la primăvară la Moscova și toamna viitoare în America” (Irina Procopiu, Pagini de jurnal (1891-1950, Editura Polirom, București, 2016, p. 548). Atât. Această știre va fi făcut imediat înconjurul saloanelor mondene și al elitelor bucureștene, inclusiv al celor muzicale. În… [mai mult]
