În 16 aprilie 1956, profesorul Mihail Roșiianu, primea o telegramă surprinzătoare: ”Preghiamovi inviarci opera ”Edipo” di Giorgio Enesco”. Italia – Romania” . (ANIC, Fond IRRCS, Dosar 285/1956, Italia, p. 192). Era o telegramă semnată de Asociația de prietenie Italia-România. Dar ea – cum ar zice ”nenea Iancu”- își greșise….”andrisantul”, întrucât în 1956, Mihail Roșiianu nu avea nicio… [mai mult]
Comemorarea lui George Enescu la Viena așa cum și-o imaginase ”diplomatul-detectiv” – și poate nu numai el – prin aplicarea unei plachete de bronz pe fațada Casei în care a locuit muzicianul român în primul său episod vienez, n-a mai avut loc în anul 1956. APOSTILE – ATÂT Acolo, în fața Casei unde a trăit George Enescu… [mai mult]
SIMION – ATOTPUTERNICUL Decisivă – credem – pentru traseul pe care l-a luat propunerea Legației României de la Viena, a fost ”apostila” pusă de un subaltern al Directorului IRRCS. El semnează simplu: Simion. Nu știm dacă acesta este nume sau prenume. De altfel, precizăm că pe multe dintre documentele arhivei IRRCS, din custodia ANIC, cercetate… [mai mult]
Să urmărim, mai departe, traseul propunerii Legației României din Viena în urma investigației diplomatului-detectiv. OCAZIA – A FOST PIERDUTĂ Pe adresa trimisă de MAE la IRRCS se află numeroase apostile cu opinii și soluții care – din nefericire – demonstrează lipsa de implicare, de interes, de răspundere a culturnicilor și aparatnicilor ce mișunau prin birourile IRRCS… [mai mult]
Din nefericire, avem certitudinea că acest text a fost cenzurat întrucât el poartă semnele punctuale ale unui text întrerupt, adică….cenzurat! Desigur, pentru noi, ar fi fost ideal să fi avut textul integral al Raportului întocmit de acel diplomat anonim (pentru noi) aflat (credem) în Arhiva Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe. Vom citi, însă, cu atenție ceea ce a rămas necenzurat. – Deci, să scoatem… [mai mult]
Trecuse un an de la trecerea în eternitate a marelui muzician român George Enescu și diplomații români au imaginat o formulă des uzitată pentru a marca un astfel de moment: așezarea unei plăci comemorative pe fațada Casei în care micul George locuise în primul său episod vienez (1888 – 1893) înainte de a intra în… [mai mult]
În săptămânile următoare veți afla – în spațiul acestui BLOG – câteva aspecte din biografia (dulce-amară) a marelui muzician român, George Enescu. Este vorba despre promovarea post-mortem a personalității sale, a moștenirii sale artistice. Citind episoadele care urmează veți intra în hățișul birocratic în care hălăduiau cohortele de culturnici și aparatnici înfipți (și bine plătiți)… [mai mult]
George Enescu – într-o ipostază rară! PE AGENDA SA – DOAR MUZICA Pentru ca poziția sa rezervată să nu fie cumva răstălmăcită de culturnicii și politrucii de la București obedienți Moscovei, sau interpretată – vai!- ca un refuz de a vedea o manifestare grandioasă ce sugera ”forță și masivitate” (dezideratul perpetuu al rușilor din toate timpurile)… [mai mult]
Parada militară în Piața Roșie – fragment Să precizăm, din nou, ceea ce am spus în episodul anterior, faptul că George Enescu își va păstra cu încăpățânare poziția sa apolitică în tot timpul turneului său la Moscova din anul 1946. În fluxul evenimentelor petrecute în acest turneu se mai înscrie încă unul pe care Maruka – ce ciudat? – nu… [mai mult]
Dar, pentru toți românii – civili sau militari – Basarabia era o chestiune de suflet, era pământul iubit de români și râvnit întotdeauna de ruși. Pierderea ei era percepută de români ca o răpire, ca o nedreptate istorică, fiind, deopotrivă, opera Rusiei Sovietice și a Germaniei hitleriste. Articolul 3 al Anexei secrete a avut un… [mai mult]
