În Dosarul 480/1951 din Fondul Uniunii Compozitorilor, aflat în custodia Arhivelor Naționale Istorice Centrale (ANIC), p. 52-54,) se află un document întocmit, se pare, în anul 1950, când Matei Socor era președintele Uniunii Compozitorilor din România. El nu este datat și nici semnat. Este, deci, un document anonim. Nu știm cine l-a întocmit, când, și de ce?… [mai mult]
AVEA UN CAP DE BĂRBAT FRUMOS Avea un cap de bărbat frumos – frumos pentru etnia sa armeană. Matei, luase de la tatăl său, (Ermin Agop Sohor, devenit apoi, prin schimbarea numelui, Emanoil Socor și cunoscut astfel în spațiul public, în lumea micilor afaceri pe care le diriguia în domeniul presei cotidiene de la București)… [mai mult]
La începutul anului 1949 – Matei Socor era pe ”val”. Primea Premii de Stat, escalada – cu succes – funcții de conducere în instituții de mare tradiție a creației și vieții muzicale românești, precum erau Radiodifuziunea Română și Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (înființată sub oblăduirea sa – după model sovietic – prin transformarea/desființarea… [mai mult]
Un blog! Un blog – strig eu, umblând – cu gândul – printre ruinele unei vieți trăite și numărând paginile scrise adunate cu sârg în cea mai nesigură arhivă din lume, din toate timpurile – arhiva mea on-line! Oare de ce – vă veți întreba – cu atât mai vârtos când veți afla cât sunt de…bătrână! Hi.,… [mai mult]
Trecuse un an de la trecerea în eternitate a marelui muzician român, George Enescu și diplomații români au imaginat o formulă des uzitată pentru a marca un astfel de moment: așezarea unei plăci comemorative pe fațada casei în care micul George locuise în primul său episod vienez (1888 – 1891) înainte de a intra în… [mai mult]
