GEORGE ENESCU – IUBEA CÂINII George Enescu iubea câinii – scria Vasile Cristian, cronicarul muzical al cotidianului ”Ultima oră”, după ce petrecuse câteva ore cu marele muzician român înaintea plecării acestuia într-un lung turneu muzical în Satele Unite ale Americii. Ajunsese la această concluzie în ziua de 10 septembrie 1946, când s-a aflat într-un agreabil… [mai mult]
Soldați ai Armatei Roșii- în pas de defilare în Piața Roșie MOSCOVIȚII? FĂRĂ ”SEX APPEAL”! Cât privește atenția moscoviților de pe străzi pentru o doamnă cu un cățel în lesă, ori în brațe – nicio problemă! Aceștia vor fi fost mult prea împovărați cu problemele lor, adânciți în grijile lor zilnice. Căci moscoviții erau –… [mai mult]
DUPĂ AMERICA – PARISUL După lunile petrecute în America – septembrie 1946 – aprilie 1947 – Mutzerli traversase din nou Oceanul. În viața sa începea o nouă perioadă – perioada pariziană. Aici la Paris, Mutzerli va petrece alături de stăpânul său perioada cea mai dificilă a existenței acestuia: anii de exil. Cu toate acestea drăgălașul… [mai mult]
MUTZERLI LA MOSCOVA – UN MOFT? Ce impresii va fi făcut Mutzerli la Moscova? În primul rând personalului de la Hotelul ”Național”, un Hotel de lux, de 5 stele, unde a fost cazat George Enescu și echipa sa. Fiind un Hotel de lux, amplasat în apropierea Kremlinului, personalul din aparatul de deservire va fi fost… [mai mult]
DL. IVAȘCU NU IUBEA CÂINII Observându-l cu atenție pe Mutzerli, M. Roșca, jurnalistul de la ”Dreptatea nouă” – constata că lui Mutzerli nu-i plăceau exercițiile sonore ale Maestrului, căci Maestrul, chiar dacă se afla în tren, chiar dacă plecase într-o călătorie, nu înceta să lucreze. El se retrăgea într-un compartiment rezervat special pentru domnia sa… [mai mult]
DEBUTUL DE… ÎNSOȚITOR Mutzerli și-a făcut debutul ca însoțitor al lui George Enescu în călătoriile sale în străinătate, în aprilie 1946. Atunci, nu a fost lăsat acasă, în grija vreunei jupânese sau bucătărese – așa cum se procedează de obicei – ci a fost luat într-o lungă călătorie cu trenul, în Rusia Sovietică, până la… [mai mult]
Enescu cățel intro O FOTOGRAFIE O fotografie – nedatată și nesemnată – ni-l arată pe George Enescu, pe patul de suferință: trist, cu chipul mult schimbat de încercările dureroase prin care trecuse în urma celor două atacuri cerebrale. Primul, în septembrie 1953, la Londra, al doilea, în iulie 1954, la Paris. În această fotografie, cu… [mai mult]
RECVIEMUL PARASTAS – ETALONUL SĂU MORAL Deși a fost pus într-o situație delicată, aceea de a rosti un discurs întocmit după un ”punctaj” impus de către culturnicii și politrucii staliniști care au organizat Conferința Compozitorilor români din octombrie 1949, Marțian Negrea și-a urmat crezul său artistic și vocația sa didactică. Stau mărturie lucrările componistice, Tratatele… [mai mult]
GÂNDUL AMAR Spre sfârșitul vieții sale Marțian Negrea mărturisea fiului său, medicul Sorin Negrea, regretul că nu ascultase niciodată opera vieții sale. ”Dacă regret ceva, acum când mă săvârșesc – ar fi spus distinsul muzician ardelean – regret că nu am putut asculta Recviemul”. (cf. Veturia Dimoftache, Marțian Negrea, Editura Novum, Iași, 2003, p. 256… [mai mult]
O MĂRTURIE DE CREAȚIE Marțian Negrea va fi fost la curent cu ipotezele aruncate în spațiul public în legătură cu dedicația pe care o făcuse lui George Enescu privind Recviemul-Parastas. El le-a pus capăt, în stilul său, prezentând celor avizi de amănunte o scurtă relatare scoasă din laboratorul său. Era o ”mărturie de creație”. Într-un… [mai mult]
