Matei Socor – promotorul proletcultismului și prosovietismului în creația muzicală românească postbelică. ABSENȚI? PESTE POATE! Absenți? Pe bune? De necrezut! Chiar din prima zi? Daaaaaaaaa! Chiar din prima! Hm., Hm., Hm., Cine erau ei? Și cât cântărea absența lor? A avut absența lor vreun impact asupra bunei desfășurări a acestui eveniment? Cum au primit-o ceilalți… [mai mult]
O ZI FASTĂ Ziua de 28 octombrie 1949 avea să fie pentru Matei Socor o zi fastă. Încă una din zilele sale faste – ca politruc. Am spus: politruc. Nu muzician. Iată, în această zi avea să fie confirmată izbânda pe care o obținuse în activitatea sa pentru pregătirea și desfășurarea Conferinței Compozitorilor – prima… [mai mult]
28 OCTOMBRIE 1949 – ULTIMUL ACT În ziua de 28 octombrie 1949, la câteva zile de la încheierea Conferinței pe Țară a Compozitorilor din România (21-22 octombrie 1949) își începea mandatul de președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, Matei Socor. Evenimentul a fost ULTIMUL ACT al primei Conferințe a Compozitorilor și Muzicologilor din România de… [mai mult]
CÂND AU AFLAT ROMÂNII? Testamentul de la Paris, din 1 iunie 1952, care, prin prevederile sale a răsturnat tot ceea ce George Enescu gândise privind locul său de veci, și, de asemenea, promovarea post-mortem a creației sale artistice, a personalității sale, prin intermediul unei instituții de înalt prestigiu, precum Academia Română (căci acesta era scopul… [mai mult]
O VIZITĂ DE RUTINĂ Nu știm dacă va fi fost o ”chemare la ordin” sau vreo coincidență. Dacă luăm în considerație – ad litteram – Raportul lui ”Michel”, putem să credem că a fost o coincidență. Că lui Michel, mmvaaaaiiii, i s-a ivit ocazia de a solicita noile Testamente încheiate de George Enescu în anul… [mai mult]
SUB ACOPERIRE Turneul american al lui George Enescu din perioada 1946-1947, a fost doar prima etapă a existenței îndelungate a lui Corneliu Bedițeanu în serviciul marelui muzician român. Căci inițiatorii din umbră a prezenței lui în preajma Maestrului nu au renunțat la serviciile sale. Acel cineva – care-l plantase în preajma marelui muzician român –… [mai mult]
Așa dar, cine era Dl. Corneliu Bedițeanu, ”omul de casă” al lui George Enescu și informatorul Serviciilor secrete românești? Până la plecarea în turneul american (10 septembrie 1946), Corneliu Bedițeanu nu făcuse servicii de impresariat pentru George Enescu – și după câte știm – nici pentru alți muzicieni români. Ciudat, foarte ciudat, nu-i așa? Hm.,… [mai mult]
PÂNZA DE PĂIANJEN Cum îl va fi convins princesse aimee pe George Enescu să anuleze toate Testamentele încheiate până atunci? Ce argumente va fi folosit distinsa doamnă? Cum va fi țesut pânza de păianjen cu care-l va fi înfășurat pe ilustrul său soț? Nu știm. Fapt e că în același an – la numai câteva… [mai mult]
FRISONUL În 10 martie 1952, prințesa obținuse anularea Testamentului încheiat în 1951 pe numele Doamnei Josepine Gaillard, menajera lui George Enescu și omul său de încredere pe o perioadă îndelungată. În aceeiași zi, și în același loc, apartamentul din 26 Rue de Clichy, după anularea Testamentului întocmit pe numele Doamnei Josephine Gaillard, George Enescu încheia… [mai mult]
NOUL TESTAMENT – UN DOCUMENT LACONIC Noul Testament enescian încheiat în favoarea prințesei Maria Cantacuzino-Enescu, în 10 martie 1952, este un document laconic și tulburător prin consecințele sale. Să citim: ”Paris, zece martie nouă sute cinci zeci și doi, Subsemnatul ENESCU GEORGES, împuternicesc pe soția mea, născută ROSETTI-TESILINIO (??? – evident este o greșeală de… [mai mult]