PE FRONT – ÎN ARMATA AUSTRO-UNGARĂ Finalul studiilor la Seminarul Andreian din Sibiu (1914) a însemnat pentru Marțian Negrea începutul unei etape grele din viața sa: aceea de ofițer în armata austro-ungară (10 august 1914 -1 noiembrie 1918). Era război. Era tânăr. Avea 21 de ani, era român și astfel putea fi un ”bun element”… [mai mult]
EU CÂNT DE CÂND MĂ ȘTIU Marțian Negrea s-a născut într-un sat din Ardeal, satul Vorumloc, azi, Valea Viilor, din județul Sibiu, în ziua de 29 ianuarie 1893. Înzestrarea sa pentru muzică s-a dezvoltat de timpuriu în climatul familiei, îndeosebi prin exemplul mamei sale. ”Avea o voce frumoasă și le știa pe toate” – avea… [mai mult]
ERA FIU DE ȚĂRAN Pentru Matei Socor, Marțian Negrea era încă unul dintre acele exemple care demonstrau că din rândurile poporului se puteau ridica elemente valoroase, că la sat nu se născuse numai veșnicia, așa cum formulase un mare poet și filozof al culturii române, Lucian Blaga (pus acum la index de către comuniști) ci… [mai mult]
Episoadele care urmează fac parte dintr-un studiu mai amplu consacrat Conferinței Compozitorilor și Muzicologilor din România care a avut loc la București în zilele de 21-22 octombrie 1949. Conferința a fost pregătită de Matei Socor, membru al Societății Compozitorilor Români și, în același timp, președintele Radiodifuziunii Române, împreună cu o echipă de colaboratori – compozitori… [mai mult]
UNII AU TĂCUT MÂLC Și totuși! În breasla muzicienilor români existau și muzicieni care nu întindeau mâna! Nu erau dispuși să se împovăreze cu bani dați ca ajutoare, adică din milă, ori cu instrumente muzicale date pe gratis, ”for ever”. Refuzau compromisul, refuzau momeala, refuzau mărul otrăvit. PLECAU. Stenogramele Conferinței muzicienilor români din 21-22 octombrie… [mai mult]
”TĂTUCUL” RĂMÂNE GENEROS – PENTRU TOȚI Urmărind în continuare documentele aflate în Dosarul de arhivă menționat în episodul anterior (ANIC, Fondul Uniunii Compozitorilor, Dosarul 469/1949-1953), constatăm că agenda Comitetului de conducere și administrare a Fondului Muzical se menține în același ritm alert început încă de la nominalizarea sa. Faptul era de înțeles. Până la deschiderea… [mai mult]
UN DAR Breasla muzicienilor români avea să primească și alte dovezi despre ”sacul fără fund” al ”partidului” care avea un nume: Fondul Muzical. În ședința din 10 octombrie 1949, în care acordase ajutoare, Comisia restrânsă – pe care am nominalizat-o în episodul anterior – a mai luat o decizie care a făcut valuri. A stârnit… [mai mult]
BREASLA ÎNTINDE MÂNA În campania culturnicilor și politrucilor staliniști înfipți în breasla muzicienilor români de a capta breasla, de a o atrage pe orbita partidului, ”pasul” din 6 octombrie 1949 avea să fie continuat. Următorul a fost făcut tot atât de repede pe cât fusese cel anterior. Patru zile mai târziu, breasla muzicienilor români mai… [mai mult]
CUM A FOST ÎNGHIȚIT ”BROSCOIUL” PROLETCULTIST? Cum a fost înghițit ”broscoiul proletcultist” pe care organizatorii ședinței din ziua de 6 octombrie 1949 l-au îndesat în gâtul celor prezenți? Autorul Procesului verbal ne oferă răspunsul. Este un răspuns pe măsura acelor vremuri. Citindu-l azi, după aproape trei sferturi de secol, decelăm limbajul de lemn, minciuna, fanfaronada! Autorul… [mai mult]
DUȘI DE VAL Cu siguranță, pentru membrii Comisiei speciale – compozitorii Hilda Jerea, Mircea Chiriac și Zaharia Popescu – ședința din 6 octombrie era doar începutul. Ei contau pe efectul acestui…început. Erau siguri că după cei 56 de compozitori care primiseră ”undă verde” și după cei 21 care erau în așteptare, aveau să urmeze alții… [mai mult]
