ÎNGRIJORĂRILE LOR Să continuăm analiza noastră asupra acestei probleme care a pus pe jar culturnicii și aparatnicii din IRRCS și Ministerul Culturii: procurarea partiturilor unor lucrări enesciene pentru un concert dedicat marelui compozitor român de către Legația României din Roma. Odată ajunsă la Ministerul Culturii, pe masa funcționarilor din Direcția de Relații Externe și, desigur,… [mai mult]
APARATNICII ÎN ALERTĂ Cererea Directorului IRRCS, Dl. Aurel Baranga, precisă și urgentă, nu suferea amânare iar aparatnicii din Ministerul Culturii au intrat în alertă. Ei s-au trezit în fața unei probleme pe cât de firești, pe atât de delicate: partiturile. Legația României din Roma ceruse partituri. Altfel, concertul nu putea să aibă loc. Instrumentiștii care… [mai mult]
După 18 august 1956, promovarea post- mortem a creației artistice și a personalității marelui muzician român George Enescu, primise o linie clară, definitorie. Prin vocea autorizată a distinsului profesor și muzicolog, Academicianul George Breazul, toată ”suflarea românească” aflase că partidul luase asupra sa grija promovării marelui muzician român, făcând din aceasta o problemă de stat…. [mai mult]
Descoperirea Registrului întocmit de Voichița Muțui în fondul de arhivă al Uniunii Compozitorilor aflat în custodia ANIC (Arhiva Națională Istorică Centrală) ne-a dat o imagine exactă a partiturilor enesciene existente în Biblioteca Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în anul de grație 1957 – data întocmirii lui de către distinsa doamnă. Vom spune că acest… [mai mult]
Încheiem aici paginile inspirate de ”Registrul partiturilor de orchestră și cor” referitoare la partiturile lucrărilor enesciene aflate în Biblioteca Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în anul 1957 întocmit de către Voichița Muțui. Le-am parcurs, așa cum am spus deja, filă cu filă, cu bucurie, cu uimire dar și cu amărăciune, pentru că am înțeles… [mai mult]
Din episodul anterior ați putut afla titlurile partiturilor unor lucrări enesciene pe care Voichița Muțui le-a găsit în Biblioteca Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și le-a consemnat în Registrul său. Să reținem anul când destoinica documentaristă a făcut acest lucru: anul 1957. O PRECIZARE Cum vor fi evoluat lucrurile în continuare în direcția îmbogățirii… [mai mult]
Să citim deci, din Registrul întocmit de Viorica Muțui, titlurile partiturilor enesciene aflate în custodia Bibliotecii Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Aceste pagini sunt argumente indubitabile că mult invocata criză a partiturilor enesciene în anii 1956, 1957 (anii care au făcut obiectul cercetării noastre.) nu era reală. Le vom transcrie mai jos așa cum au fost ele… [mai mult]
Așa cum am subliniat în episodul anterior, Registrul întocmit de Voichița Muțui în 1957, aflat în fondul Uniunii Compozitorilor, a fost pentru noi o surpriză. Pentru că el răspundea la o întrebare: avea – sau nu avea – Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, partituri enesciene? Era adevărată criza partiturilor atât de des… [mai mult]
Pe noi ne-a interesat Registrul Voichiței Muțui pentru că voiam să știm ce partituri enesciene se aflau în custodia Uniunii Compozitorilor din România în anii 1956, 1957, 1958. Aceasta deoarece, cu ocazia comemorărilor marelui compozitor român inițiate în acești ani, autorii numeroaselor inițiative din România dar și din alte țări europene – precum Italia, Austria, Franța, unde George… [mai mult]
Registrul Voichiței Muțui este interesant pentru că el este oglinda politicii de achiziții practicată de-a-lungul timpului de diriguitorii muzicienilor români. Urmărind succesiunea acestor achiziții putem decela etapele, orientările care au dominat structura organizatorică a muzicienilor români: Societatea Compozitorilor și, apoi, după 1949, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. OGLINDA EPOCII Așa cum am spus, acest… [mai mult]