Oare cine va fi fost Elena Joja? – mă întreb. Să fi fost soția lui Athanase Joja, filozoful devenit susținător al doctrinei marxist leniniste încă din tinerețe când a semnat cererea de primire în Partidul Comunist Român, profesorul de logică, semnatarul unor volume numeroase de scrieri: ”Istoria logicii”, ”Istoria gândirii antice”, etc., etc., membru plin al Academiei… [mai mult]
O DECIZIE FASTĂ Așa cum debutase și cum se desfășuraseră lucrurile pe parcurs, acțiunea de procurare a partiturilor pentru concertul enescian de a Roma avea toate șansele să se piardă pe drum, să se încurce în hățișurile birocratice existente în instituțiile implicate. Urmărind filă cu filă documentele din dosarul cercetat (ANIC, Fondul IRRCS, Dosarul 285/1956-… [mai mult]
E TOAMNĂ Lunile de vară au zburat ca puful păpădiilor! După adresa Elenei Joja din 30 iulie 1957, MAE nu mai primește de la IRRCS nimic. Bucureștiul intră în ”zodia” toamnei. Septembrie – cu seri calde până noaptea târziu, cu covor de frunze uscate de arșița verii pe aleile de la ”Șosea”, prin parcuri și… [mai mult]
ÎN PLINĂ VARĂ La 30 iulie – în plină vară – Elena Joja trimitea Ministerului Afacerilor Externe o nouă adresă, însoțită în final, de aceeași rugăminte: retrimiterea lucrărilor ”scrise de mână” – cum preciza ea – ”pentru a fi utilizate și la alte concerte”. Acum erau gata ”știmele” doar pentru Simfonia de cameră pentru 12 instrumentiști,… [mai mult]
Știmele! În sfârșit – luminița de la capătul tunelului! Procurarea partiturilor pentru concertul de cameră cu lucrări enesciene, inițiat de Legația României din Roma în 1956, intrase în faza ”știmelor”. Pentru aparatnicii din IRRCS, ca și pentru cei din MAE, acesta era indiciul că, în fine, concertul de la Roma intrase în linie dreaptă. Daaaaaaaar…. ȘTIMELE, ȘTIMELE… [mai mult]
ERA POSIBIL UN REVIRIMENT? Era martie. Prin parcuri și grădini înfloreau ghioceii, toporașii și brândușele. Pe câmpuri se topeau zăpezile și în orașe, prin cartierele cu case modeste, streșinile curgeau – noapte și zi. Era martie. Trecuseră cinci luni de la prima adresă trimisă de directorul IRRCS, ”Tov.” Aurel Baranga, Ministerului Culturii și procurarea partiturilor… [mai mult]
Să recapitulăm. Aventura procurării partiturilor pentru un concert de cameră cu lucrări enesciene inițiat de Legația României la Roma începuse în toamna anului 1956. În 3 octombrie Directorul IRRCS, Aurel Baranga, trimisese Ministerului Culturii prima sa adresă oficială în care făcea cunoscută inițiativa Legației României din Roma și cerea să i se trimită ”materialul necesar”, adică,… [mai mult]
Ne-am fi așteptat ca fiind în interiorul aceleiași instituții circuitul procurării partiturilor pentru concertul de la Roma să fi fost mai scurt. Și, mai ales, timpul cheltuit pentru îndeplinirea acestei cereri. Dar, vor trece aproape două luni – notați: două luni – până când IRRCS va putea să comunice Ministerului Afacerilor Externe un rezultat pozitiv: da, avem… [mai mult]
ÎN LOC DE DIALOG – O HÂRTIE Când am citit documentul care a inspirat episodul de față – mi-a venit să râd! Ha., ha., ha., Ia te uită – mi-am zis! Directorul IRRCS, Aurel Baranga, se adresa Secției de Documentare a IRRCS – aflată în cadrul instituției pe care o conducea – nu pe cale… [mai mult]
UN DEMERS TÂRZIU Se știa că Uniunea Compozitorilor dispunea de o Bibliotecă remarcabilă cu lucrări despre viața și opera unor mari compozitori români și străini: studii, sinteze biografice, monografii; de asemenea de o zestre remarcabilă de partituri ale unor creații românești și străine. Însă, portofoliul partiturilor lucrărilor enesciene era departe de a fi fost pe… [mai mult]