Toamna anului 1956, trece repede. La fel și iarna anului 1957. Dar dinspre Viena nu vin – nu mai vin – știri despre promovarea post-mortem a creației lui George Enescu. Amplasarea unei plachete de bronz cu chipul marelui muzician român pe fațada casei din APFELGASSE 6, VIENA IV, depistată în vara anului 1956 de diplomatul-detectiv al… [mai mult]
Citind azi documentele de arhivă care ne-au fost accesibile și pe care vi le-am prezentat în episoadele anterioare, nu știm cui îi poate fi atribuită răspunderea – da, răspunderea (măcar pentru istorie) – că inițiativa privind montarea unui spectacol cu Opera Oedip la Roma a fost blocată, anihilată în țara creatorului ei, România, chiar de către… [mai mult]
NICI ZECE CUVINTE Un Oedip la Roma? Da! O operă modernă, inedită, inspirată din istoria Greciei antice, o operă care repurtase un succes fabulos încă de la prima ei prezentare la Paris, în mai 1936! Atunci, spectacolul fusese pus în scenă sub privirea și îndrumarea directă a marelui muzician român, George Enescu, aflat în acel timp… [mai mult]
În 16 aprilie 1956, profesorul Mihail Roșiianu, primea o telegramă surprinzătoare: ”Preghiamovi inviarci opera ”Edipo” di Giorgio Enesco”. Italia – Romania” . (ANIC, Fond IRRCS, Dosar 285/1956, Italia, p. 192). Era o telegramă semnată de Asociația de prietenie Italia-România. Dar ea – cum ar zice ”nenea Iancu”- își greșise….”andrisantul”, întrucât în 1956, Mihail Roșiianu nu avea nicio… [mai mult]
Comemorarea lui George Enescu la Viena așa cum și-o imaginase ”diplomatul-detectiv” – și poate nu numai el – prin aplicarea unei plachete de bronz pe fațada Casei în care a locuit muzicianul român în primul său episod vienez, n-a mai avut loc în anul 1956. APOSTILE – ATÂT Acolo, în fața Casei unde a trăit George Enescu… [mai mult]
SIMION – ATOTPUTERNICUL Decisivă – credem – pentru traseul pe care l-a luat propunerea Legației României de la Viena, a fost ”apostila” pusă de un subaltern al Directorului IRRCS. El semnează simplu: Simion. Nu știm dacă acesta este nume sau prenume. De altfel, precizăm că pe multe dintre documentele arhivei IRRCS, din custodia ANIC, cercetate… [mai mult]
Să urmărim, mai departe, traseul propunerii Legației României din Viena în urma investigației diplomatului-detectiv. OCAZIA – A FOST PIERDUTĂ Pe adresa trimisă de MAE la IRRCS se află numeroase apostile cu opinii și soluții care – din nefericire – demonstrează lipsa de implicare, de interes, de răspundere a culturnicilor și aparatnicilor ce mișunau prin birourile IRRCS… [mai mult]
Din nefericire, avem certitudinea că acest text a fost cenzurat întrucât el poartă semnele punctuale ale unui text întrerupt, adică….cenzurat! Desigur, pentru noi, ar fi fost ideal să fi avut textul integral al Raportului întocmit de acel diplomat anonim (pentru noi) aflat (credem) în Arhiva Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe. Vom citi, însă, cu atenție ceea ce a rămas necenzurat. – Deci, să scoatem… [mai mult]
Trecuse un an de la trecerea în eternitate a marelui muzician român George Enescu și diplomații români au imaginat o formulă des uzitată pentru a marca un astfel de moment: așezarea unei plăci comemorative pe fațada Casei în care micul George locuise în primul său episod vienez (1888 – 1893) înainte de a intra în… [mai mult]
În săptămânile următoare veți afla – în spațiul acestui BLOG – câteva aspecte din biografia (dulce-amară) a marelui muzician român, George Enescu. Este vorba despre promovarea post-mortem a personalității sale, a moștenirii sale artistice. Citind episoadele care urmează veți intra în hățișul birocratic în care hălăduiau cohortele de culturnici și aparatnici înfipți (și bine plătiți)… [mai mult]