SFIDAREA LUI În pofida condițiilor vitrege de viață, lucrând într-un subsol întunecos și umed, în pofida climatului cotidian, infestat de politică și ideologie, Marțian Negrea, continua să fie credincios crezului său artistic. El își dăruia harul tinerilor studenți aflați în sălile de curs, își îndruma elevii pe drumul creației muzicale tradiționale, sfidând principiile esteticii marxist… [mai mult]
COHORTA DE SCRIBI Să urmărim mai departe cum a ”curs” discursul distinsului muzician ardelean, Marțian Negrea. În acest punct o întrebare se pune: va fi fost acest ”discurs” – un discurs întocmit de domnia sa pe baza acelui ”punctaj” primit în plic? Iată o întrebare la care nu avem răspuns! Și aceasta, din cauză că… [mai mult]
PRIMIT CU VII APLAUZE Anunțat de la tribună de către distinsul ”prezident” Matei Socor, Marțian Negrea a fost primit ”cu vii aplauze”, semn că se bucura de simpatia și aprecierea participanților la Conferință. Stenograma avea să consemneze acest aspect, așa cum făcuse și în cazul altor ”vorbitori”, precum Sabin Drăgoi, Achim Stoia, etc., etc., Desigur,… [mai mult]
MELODIA – CALUL DE BĂTAIE Dacă ”punctajul” primit s-ar fi oprit la indicația privind sublinierea (citește exaltarea) valorilor creației muzicale ruse (nu sovietice), distinsul muzician Marțian Negrea n-ar fi avut nicio problemă. Însă, capcana indicațiilor primite se afla în altă parte. În acea precizare finală intitulată: problema melodiei. Ori, problema melodiei constituise ”calul de bătaie”… [mai mult]
O SITUAȚIE INEDITĂ În toamna anului 1949, Marțian Negrea a fost pus în fața unei situații delicate. A fost invitat să țină un discurs la Conferința Compozitorilor și Muzicologilor din România (21-22 octombrie 1949). Dar, ce surpriză! Pentru discursul pe care urma să-l prezinte în fața confraților săi distinsului muzician ardelean i se trimisese un….punctaj!… [mai mult]
UN DOCUMENT REVELATOR În Dosarul 434/1949 din Fondul Uniunii Compozitorilor aflat în custodia ANIC, se află un document extrem de interesant care permite formularea unui răspuns privind felul cum distinsul muzician Marțian Negrea a știut să treacă prin vremi. Mai exact, prin vremile prin care românii aveau să treacă după instaurarea comunismului în România (6… [mai mult]
ANII DE BEJENIE – CONTINUĂ Este surprinzător că după război, distinsul muzician ardelean, Marțian Negrea, nu se întoarce acasă, la Cluj, între ai săi, acolo unde, în anii săi cei tineri, se afirmase plenar în plan artistic și universitar. El nu încheie anii de bejenie, determinați de Dictatul de la Viena (din vara anului 1940),… [mai mult]
ERA SUB VREMI Viața lui Marțian Negrea în Bucureștiul postbelic nu a fost scutită de privațiuni. Distinsul muzician ardelean îndură foamea, frigul, sărăcia – care domneau peste tot: în case, la piață, în magazine, cofetării și restaurante. Regimul cartelelor, al raționalizării alimentelor și al altor produse de uz cotidian, îl afectează și pe el. Într-un… [mai mult]
CU STOICISM – PRIN VREMI Anii ce aveau să urmeze, vor fi pentru Marțian Negrea și familia sa – ani grei. Erau ani de război – și Bucureștiul, care era Capitala țării, îi resimțea cu asupra de măsură. Frigul din case, camuflajul, absența alimentelor de bază, tensiunea, spaima provocată de bombardamentele aviației inamice, erau resimțite… [mai mult]
În urma evenimentelor din vara anului 1940, Marțian Negrea se rupe dureros de viața sa artistică și didactică desfășurată cu dăruire în spațiul cultural clujean. El părăsește Clujul intrat, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, sub stăpânirea Ungariei horthiste. Alege, nu Sibiul – unde se refugiaseră elitele culturale clujene –… [mai mult]