În perioada premergătoare Conferinței pe țară a Compozitorilor din România (21–22 octombrie 1949) aparatnicii din Societatea Compozitorilor Români trec printr-o efervescență ciudată. Compartimente întregi din activitatea Societății sunt supuse observației, sunt privite cu ”lupa” iar datele obținute sunt transferate în ”liste”. Citindu-le ai oglinda Societății Compozitorilor Români în anul de grație 1949. O oglindă –… [mai mult]
Ascultându-l pe Mihail Andricu rostind acel ”cuvânt de deschidere” a Conferinței Compozitorilor din octombrie 1949, probabil că unii dintre participanți vor fi simțit frisonul înghețului care se anunța! Ei vor fi înțeles scopul pervers al organizatorilor Conferinței. Un scop care a fost evident de la început. Perfidia organizatorilor venea de acolo că, propaganda pentru denigrarea Societății… [mai mult]
Stenogramele găsite de noi în Dosarele de arhivă cu documente din timpul Conferinței Compozitorilor din 21 – 22 octombrie 1949 nu mai consemnează nimic despre participarea lui Mihail Andricu la lucrările Conferinței. Nici în a doua zi distinsul muzician nu a mai urcat la tribună. Nici n-ar mai fi avut de ce! Spusese destul cu… [mai mult]
Dar, ”partidul” nu era un ”tătuc” binevoitor la nesfârșit și cu sacul plin. Era un ”tătuc” ceva mai grijuliu cu daniile pe care le făcea. Că nu le făcea așaaaaaa, oricum și oricui. El condiționa aceste daruri. Cum trebuia să fii – ca să te bucuri de aceste…daruri? Ce trebuia să faci ca să fii… [mai mult]
Aflat la tribuna Conferinței Compozitorilor din România (21-22 octombrie 1949) distinsul compozitor, Mihail Andricu, intra în subiect ex-abrupto. El își începea ”cuvântul de deschidere” așa: ”Tovarăși! În momentul deschiderii Conferinței compozitorilor o întrebare firească se pune: de ce Uniune și nu Societate? Răspunsul este ușor” (subl. ns.) – a precizat domnia sa! Și, fiind atât de… [mai mult]
Un document incredibil am găsit în Dosarul de arhivă 434/1949 din Fondul Uniunii Compozitorilor aflat în custodia ANIC! Dacă n-ar fi avut semnătura olografă a autorului n-am fi putut crede că el a aparținut compozitorului Mihail Andricu. O semnătură olografă, elegantă, încheie textul dactilografiat: o pagină și jumătate a unei coli A4. Câteva intervenții cu… [mai mult]
Urmărind acest ”plan general”, cum îl intitula Viorel Cosma, este ușor să înțelegem că un asemenea demers putea cuprinde – nu un volum, ci mai multe! Șase secole de istorie și încă aproape două decenii în plus (1300 – 1918) puteau fi cuprinse în sute și sute de pagini. Dar, prudent și exigent – în… [mai mult]
Cu siguranță, Viorel Cosma, tânărul muzicolog format la școala lui Mihail Jora, fusese șocat de tot ceea ce susținuse Matei Socor în Raportul său la Conferința Compozitorilor români din octombrie 1949, și mai apoi, în cadrul Plenarei Uniunii din 22 septembrie 1951. El înțelesese ”linia” lansată de Matei Socor. Și totuși, o lună mai târziu,… [mai mult]
Documentul întocmit de tânărul muzicolog Viorel Cosma în toamna anului 1951 – care a inspirat acest mini serial – l-am găsit, întâmplător, în Fondul de arhivă al Uniunii Compozitorilor aflat în custodia ANIC (Arhiva Națională Istorică Centrală), Dosarul 446/1949, p. 91. Spun, întâmplător, pentru că eu căutam documente despre George Enescu, mai exact, despre împrejurările în… [mai mult]
Bilanțul activității Secției de Critică și Muzicologie, putea fi considerat ca fiind mulțumitor. Temele referatelor elaborate de membrii secției – pe care muzicianul Zeno Vancea le prezentase – dovedeau capacitatea membrilor secției de a înțelege ”noile orientări” , de a-și concentra preocupările pe temele ce izvorau din ele. Capacitatea lor de a face ”pirueta” necesară… [mai mult]