Închide

Ce vrei să cauți?

Articole din categoria: Politic

FĂRĂ REVERENȚE MOSCOVEI. 1955. (8) George Enescu – reprimit

În martie 1954, Ion Dumitrescu înlătura acea mare nedreptate (citește: mârșăvie!) făcută marelui muzician român de către Matei Socor și acoliții săi. Iar această reparație o făcuse chiar în prima zi a mandatului său: 1 martie 1954, cu aproape un an înaintea sfârșitului tragic al marelui muzician român. Astfel, George Enescu, aflase cu bucurie (și durere, desigur)… [mai mult]

FĂRĂ REVERENȚE MOSCOVEI. 1955. (7) Demisia lui Matei Socor

Întâlnirea celor doi demnitari muzicali a continuat în aceiași ”cheie” stabilită de Ion Dumitrescu încă de la început. Demn. Fără reverențe Moscovei sau trimisului ei, I.I. Martînov. Dar, înainte de a prezenta oaspetelui său schimbările care avuseseră loc în viața și activitatea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, noul șef al breslei muzicienilor din România socotea… [mai mult]

FĂRĂ REVERENȚE MOSCOVEI. 1955. (6) Un alt lider

Să urmărim, deci, întâlnirea dintre compozitorul Ion Dumitrescu, secretarul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și muzicologul sovietic I.I. Martînov care a avut loc la București în toamna anului 1955. Cum am spus în episodul anterior oaspetele moscovit era doritor să afle, direct de la ”sursă”, schimbările care avuseseră loc la Uniunea Compozitorilor în câmpul creației… [mai mult]

FĂRĂ REVERENȚE MOSCOVEI. 1955. (5) Pe ”cai mari”

Dar, în programul ff dens pe care emisarul moscovit, I. I. Martînov, l-a avut la București în aprilie 1951, au fost nu numai ”consfătuirile” de la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România sau cu colaboratorii Revistei Muzica – ci și întâlnirile directe cu publicul din România, cu cei care au venit să asculte Conferințele sale… [mai mult]

FĂRĂ REVERENȚE MOSCOVEI. 1955. (4) O vizită maraton

Vizita lui I. I. Martînov la București, în aprilie 1951, fusese o vizită extrem de densă și de…. importantă. Desigur, pentru I. I. Martînov! Dar și pentru politrucii de la București. Muzicologul moscovit păstra și acum, peste ani, amintirea ei. Nu întâmplător în întâlnirea cu noul șef al Uniunii Compozitorilor din România, Ion Dumitrescu, el… [mai mult]

FĂRĂ REVERENȚE MOSCOVEI.1955. (3) Moștenirea unui politruc

Desigur, toate cele spuse la începutul întâlnirii de către emisarul Moscovei constituiau scopul declarat al vizitei sale la București. În realitate, I. I. Martînov sosea la București trimis de Ministerul Culturii, împins de necesitatea de a-l cunoaște îndeaproape pe noul șef al Uniunii Compozitorilor din România, de a-l evalua într-o întâlnire face-to-face, de a-l ”desface” bucată cu… [mai mult]

FĂRĂ REVERENȚE MOSCOVEI. 1955. (2) Între politețe și ipocrizie

Dialogul de la București dintre Ion Dumitrescu și I.I. Martînov este un dialog altfel decât dialogurile de altădată! Amfitrionul, Ion Dumitrescu, nu face reverențe oaspetelui. De fapt, nu face reverențe Moscovei! El adresează un ”salut călduros, de bun venit”, oaspetelui său, ”tovarășul Martînov”. Atât. Nu alte cuvinte de laudă, nu alte referiri la înaltele responsabilități sau… [mai mult]

FĂRĂ REVERENȚE MOSCOVEI. (1) Introducere

Începând de azi voi publica pe acest BLOG un serial consacrat unui moment revelator privind efortul muzicienilor români de a ieși de sub obrocul Moscovei, de sub prevederile documentelor întocmite în laboratoarele secrete ale Kremlinului, însușite și impuse de către liderii politici comuniști de la București, imediat după ce s-au văzut instalați/impuși (de Moscova) la guvernarea României, în… [mai mult]

PACTUL CU DIAVOLUL. Elly Roman – 1949. Momentul Grivița Roșie (7)

Cu siguranță ”momentul” Grivița Roșie va fi fost pentru distinsul muzician nu numai un moment de amărăciune ci și sursa unui impuls, a unei decizii privind conduita sa artistică de viitor, ”linia” creației sale. Căci, viitorul creației sale, al condiției sale de muzician, nu era acela al odelor și cantatelor cu mesaj proletcultist! Ci al… [mai mult]

PACTUL CU DIAVOLUL. Elly Roman – 1949. Momentul Grivița Roșie. (6)

Atelier Grivița Roșie – muncitori Coborând de pe scenă, Elly Roman și-a vârât repede textul în buzunar, s-a așezat pe un scaun, eventual în rândul întâi, în față, acolo unde erau poftiți întotdeauna oaspeții. A intrat pe scenă orchestra, cu muzicienii pe care distinsul compozitor și dirijor îi cunoștea bine. Erau, în fond, confrații săi…. [mai mult]