Va fi fost ”Herr Krassin” înduioșat de scrisoarea marelui muzician Bruno Walter? Se va fi lăsat el cuprins de sentimente? Sau, ca un diplomat abil și experimentat, aflat în prim planul activității diplomatice a Rusiei – a Rusiei sovietice – se va fi dezbrăcat de sentimente și va fi pus în balanță logica și interesele… [mai mult]
AȘA Cum am arătat în episodul anterior, pentru George Enescu manuscrisele trimise la Moscova în acea vară nebună a anului 1917, erau ca niște ”copii pierduți”. Așa spunea el, cu tristețe, prietenilor săi apropiați. Bruno Walter, celebru muzician german, compozitor și dirijor, era unul dintre aceștia. El a aflat ”povestea” cu ocazia unei întâlniri pe care… [mai mult]
Ce se afla în ”lada” pe care George Enescu o predase lui Alexandru Lapedatu, unul dintre înalții demnitari români ce aveau să însoțească al doilea transport LA MOSCOVA cu Tezaurul artistic și istoric al României? Care era ”tezaurul său personal” – cum avea să-l numească adesea? Ce pusese muzicianul român în acea ”ladă” de lemn… [mai mult]
Sfaturile lui ”Moș” Leon n-au fost luate în seamă de tânărul muzician român. Decizia prințesei Maria Cantacuzino, iubita sa, de a-și trimite în Rusia valorile aduse cu ea la Iași, va fi avut un ecou mai mare în sufletul tânărului compozitor tulburat de gândul că la orizont era o primejdie din care nu putea ieși decât… [mai mult]
Prizonieri ai temperamentului lor și mai sceptici din fire, ieșenii nu se contaminaseră de panica refugiaților. ei refuzau să se gândească la alternativa unui nou refugiu – și încă în Rusia! Ei refuzau să creadă că vor pleca în Rusia, risipindu-se pe teritoriul ei, Regele, Regina, Casa Regală a României, doamnele de onoare, Guvernul, Parlamentul, funcționarii publici și miile… [mai mult]
Deși procedurile de trimitere a Tezaurului României în Rusia erau în plină desfășurare, Ion I. C. Brătianu, primul ministru al Guvernului României știa că ”în cetate” erau și voci sceptice privind oportunitatea trimiterii Tezaurului în Rusia. Desigur, avea și el, gândurile sale. Premierul dorea să afle și alte păreri: nu de la un militar, nu… [mai mult]
În iulie 1917, George Enescu lua din nou drumul Rusiei. De data aceasta nu El – cu vioara lui, nu EL – într-o acțiune de binefacere, să strângă bani pentru sinistrații de război, nu EL – muzicianul, în carne și oase – ci sufletul său, inima sa, creația sa: manuscrisele. Era o ladă de lemn… [mai mult]
Presa de la Petrograd n-a scris nimic despre Concertul lui George Enescu de la Teatrul Mariinski din ziua de 25 februarie/10 martie (pe stil vechi). Explicabil. Era revoluție și ziarele nu apăreau. Această precizare, foarte fermă, venea după aproape patruzeci de ani și ea aparținea unui tânăr muzicolog român, Octavian Lazăr Cosma aflat la studii,… [mai mult]
Să urmărim, pe cât e cu putință, concertul de la sala Teatrului Mariinski din ziua de 25 februarie/10 martie 1917. Care a fost programul lui George Enescu în acest concert? Care au fost opiniile cronicarilor muzicali? Cercetând presa de la Petrograd, muzicologul Octavian Lazăr Cosma aflat, în anii 1954-1959, într-un stagiu de studii doctorale la Conservatorul de… [mai mult]
Consecințele evenimentelor politice și sociale care au avut loc în capitala țaristă – Petrograd – ÎN FEBRUARIE/MARTIE 1917, au fost uriașe. Pentru Rusia – și nu numai. Rapiditatea cu care s-a consumat acest moment a fost năucitoare și aproape incredibilă. S-au emis critici, regrete și s-au născocit metafore. Un observator politic înzestrat cu imaginație aprecia, cu… [mai mult]