Desigur, atunci când și-a exprimat dorința să fie înmormântat în cimitir, la Petrograd, lângă mama sa, Lenin nu va fi știut cine știe ce despre consecințele menținerii îndelungate a unui trup îmbălsămat! Nu va fi fost la curent cu tehnicile, cu ”lucrarea” substanțelor de îmbălsămare, cu accidentele posibile, precum pierderea genelor proprii, deteriorarea nasului, pierderea… [mai mult]
Dacă o întâlnire cu Stalin fusese ratată, întrucât, așa cum nota în Amintiri, îi fusese interzisă ferm de către George Enescu, o întâlnire cu un alt lider al Rusiei comuniste nu-i putea fi interzisă. (Cf. Maria Cantacuzino-Enescu, Umbre și lumini. Amintirile unei prințese moldave, Ediția a II-a revăzută, Editura Aristarc, Onești, 2005, p. 563) Era… [mai mult]
DILEMA AUTORULUI OLOGRAFEI SECRETE Poate că, în anul 1949, autorul anonim al acelei liste olografe secrete, pe care v-am prezentat-o în episoadele anterioare, să fi știut câte ceva despre toate acestea. Poate că știa ”pe surse” care vor fi fost intențiile guvernanților români față de George Enescu. Poate – cunoscându-se intenția sa de a elabora… [mai mult]
În America – în primul său turneu de după război – George Enescu s-a bucurat de primirea unui public entuziast, de atenția criticilor muzicali dar și a elitelor politice, culturale și mondene americane. Concerte de succes, recepții în locațiile cele mai scumpe, cronici muzicale în ziare de mare tiraj, sub semnături prestigioase, reportaje, încă de… [mai mult]
ATÂT DE EXIGENT CU ALȚII Absența numelui lui George Enescu de pe ”lista olografă secretă” – pe care v-am prezentat-o în episoadele anterioare ale mini serialului nostru intitulat: MUZICIENII ROMÂNI SUB LUPĂ (1949) Olografa secretă, 1, 2, 3) ne-a atras atenția imediat. Atât de exigent, – am spune, necruțător – față de alți compozitori români… [mai mult]
CE AVEA SĂ URMEZE? Citind ”olografa secretă” înțelegem că muzicienii români erau evaluați nu funcție de valoarea creațiilor lor artistice, ci funcție de statutul lor politic. Criteriul de bază era acela al calității de membru de partid – al Partidului Muncitoresc Român firește, întrucât, în anul 1949, acesta era singurul partid politic aflat pe eșichierul… [mai mult]
ȘASE COLOANE După cum am arătat în episodul anterior, autorul anonim al listei olografe, găsite de noi în Dosarul de arhivă 434/1949, din Fondul Uniunii Compozitorilor aflat în custodia ANIC, inventase mai multe criterii potrivit cărora el făcea judecăți, formula opinii sentențioase, hotăra destine. Domnia sa nu judeca opera, creația artistică a muzicienilor aflați în… [mai mult]
NU S-AU OPRIT Listele întocmite de aparatnicii de la Societatea Compozitorilor Români, liste pe care vi le-am prezentat în episoadele anterioare, le-am citit cu interes, încercând – în pofida anonimatului și a celorlalte carențe – să înțelegem scopul pentru care au fost ele întocmite. Era limpede că aceste ”liste” fuseseră inițiate și întocmite din dorința… [mai mult]
Episodul care urmează a fost inspirat de un Document pe care, la început, l-am considerat – să-i spunem blând – bizar, cumva, colateral acțiunii de investigare a muzicienilor din România, lansată în 1949, în perioada premergătoare Conferinței pe Țară a muzicienilor. După studiul Documentelor pe care vi le-am prezentat în episoadele anterioare ale mini serialului… [mai mult]
Adeziunea muzicienilor din România la politica Partidului Comunist Român putea fi decelată prin acele LISTE care cuprindeau creațiile – recente – declarate pe proprie răspundere de către compozitorii români. Credem că acele lungi LISTE care menționau lucrări cu mesaj proletcultist (ode, imnuri și cantate) sau lucrări de ”muzică cultă” (simfonii, muzică de cameră, lieduri, opere… [mai mult]
