Dar ”listele” privind activitatea și viața compozitorilor români nu s-au încheiat odată cu cele privind autorii de ode, imnuri și cantate sau ”muzică cultă”. Tot atât de importanți erau pentru culturnicii și politrucii de la Societatea Compozitorilor din România, textierii, adică, autorii versurilor odelor, imnurilor și cantatelor. Și despre ei, politrucii din breasla muzicienilor români… [mai mult]
Episodul care urmează este continuarea celui consacrat TESTULUI CREAȚIEI din mini serialul nostru intitulat: MUZICIENII ROMÂNI SUB LUPĂ (1949). El aduce date noi – nume de compozitori și titlurile lucrărilor lor – îmbogățind astfel segmentul muzicienilor români care – în pofida valului de proletcultism și pro sovietism al acelor ani – n-au făcut ”pactul cu… [mai mult]
Breasla compozitorilor trecuse ”testul privind atitudinea ei politică față de regimul comunist instaurat la 6 martie 1945 prin instalarea la putere a guvernului Dr. Petru Groza. Dovada acestei reușite era acel document de douăzeci și două de pagini ce cuprindea ”compozițiunile” recente (declarate) întocmit de un aparatnic zelos – dar, rămas anonim. (ANIC, Fondul Uniunii… [mai mult]
Să ne întoarcem la prima ”listă” din Dosarul de arhivă (ANIC, Fondul Uniunii Compozitorilor, Dosarul 434/1949. pp. 1-22) cercetat de noi. Este prima dintr-o suită de ”liste” care aveau același obiectiv: să facă radiografia breslei compozitorilor români în anul de grație 1949. Cea mai ”neagră” dintre ele a rămas în manuscris, deoarece, credem că… [mai mult]
Trecerea, de la forma cea veche a Societății Compozitorilor Români, la forma cea nouă (după model sovietic) a Uniunii Compozitorilor din Republica Populară Română, avea să fie făcută la Conferința Compozitorilor din octombrie 1949. Iar breasla se afla la porțile ei. Era pregătită breasla compozitorilor români pentru această schimbare? Pentru acest pas? DILEMA Câți dintre… [mai mult]
În perioada premergătoare Conferinței pe țară a Compozitorilor din România (21–22 octombrie 1949) aparatnicii din Societatea Compozitorilor Români trec printr-o efervescență ciudată. Compartimente întregi din activitatea Societății sunt supuse observației, sunt privite cu ”lupa” iar datele obținute sunt transferate în ”liste”. Citindu-le ai oglinda Societății Compozitorilor Români în anul de grație 1949. O oglindă –… [mai mult]
Ascultându-l pe Mihail Andricu rostind acel ”cuvânt de deschidere” a Conferinței Compozitorilor din octombrie 1949, probabil că unii dintre participanți vor fi simțit frisonul înghețului care se anunța! Ei vor fi înțeles scopul pervers al organizatorilor Conferinței. Un scop care a fost evident de la început. Perfidia organizatorilor venea de acolo că, propaganda pentru denigrarea Societății… [mai mult]
Stenogramele găsite de noi în Dosarele de arhivă cu documente din timpul Conferinței Compozitorilor din 21 – 22 octombrie 1949 nu mai consemnează nimic despre participarea lui Mihail Andricu la lucrările Conferinței. Nici în a doua zi distinsul muzician nu a mai urcat la tribună. Nici n-ar mai fi avut de ce! Spusese destul cu… [mai mult]
Dar, ”partidul” nu era un ”tătuc” binevoitor la nesfârșit și cu sacul plin. Era un ”tătuc” ceva mai grijuliu cu daniile pe care le făcea. Că nu le făcea așaaaaaa, oricum și oricui. El condiționa aceste daruri. Cum trebuia să fii – ca să te bucuri de aceste…daruri? Ce trebuia să faci ca să fii… [mai mult]
Aflat la tribuna Conferinței Compozitorilor din România (21-22 octombrie 1949) distinsul compozitor, Mihail Andricu, intra în subiect ex-abrupto. El își începea ”cuvântul de deschidere” așa: ”Tovarăși! În momentul deschiderii Conferinței compozitorilor o întrebare firească se pune: de ce Uniune și nu Societate? Răspunsul este ușor” (subl. ns.) – a precizat domnia sa! Și, fiind atât de… [mai mult]
