Elis Petreanu

George Enescu pe peronul Gării de Nord, în ziua de 13 aprilie 1946, cu ocazia plecării sale în turneu în Rusia Sovietică. În prim plan, Petre Constantinescu-Iași, Constantin C. I. Parhon și Emanoil Ciomac. Alți participanți la eveniment. Foto Agerpres. EU CA ARTIST……SUNT APOLITIC! Într-un interviu acordat scriitorului Ion Biberi, în martie 1945, marele muzician… [mai mult]

Mașina mea de scris – la care am ”bătut” zeci, sute de pagini, unele scrise pe colț de masă, în grabă, într-o formulă telegrafică, aproape sibilinică. Mașina mea de scris dată la casat, cumpărată la un preț modic, dar aflată în evidența Poliției române, ”mâna lungă” a cenzurii comuniste! AM SCRIS LA BĂTRÂNA MEA MAȘINĂ… [mai mult]

DRACUL M-A PUS! N-am reușit s-o conving pe Anca! Argumentele mele, cum că nu mai țin minte, sau că implicarea mea, ca reporter, fusese una modestă, de rutină, limitată la materiale cu caracter informativ, bla., bla., n-au fost luate în seamă. ”Dracul m-a pus” – îmi ziceam cu obidă, când eram ”în focuri”. Alergam dimineața,… [mai mult]

O DESTĂINUIRE Au trecut de atunci 12 (doisprezece) ani. Într-adevăr. Așa cum a menționat Vlad Petreanu în nota publicată pe BLOGUL său : Petreanu.ro (vezi episodul anterior) Anca Grădinaru, căuta un martor ocular. Iar acel martor ocular, se afla la doi pași de ea, sub același acoperiș, în aceiași redacție. Eram EU – Elisabeta Petreanu!… [mai mult]

CU ABACUL Într-adevăr. ”Producția” compozitorilor români în celecâteva luni care trecuseră de la Conferința pe Țară a Compozitorilor și Muzicologilor din 21-22 octombrie 1949 și până la 1 martie 1950, a fost prodigioasă! Interesat să pună cât mai bine în evidență ”producția” din această perioadă, dornic să convingă asupra ”saltului” creației muzicale românești realizat în… [mai mult]

CE A URMAT? La Conferința Compozitorilor din octombrie 1949, precedată de o furibundă campanie de presă împotriva creației muzicale românești precedente, și, mai ales, după înființarea Uniunii Compozitorilor, creația muzicală din România a fost supusă unor critici aspre din perspectiva teoriilor esteticii marxist-leniniste. Prin discursurile susținute în cadrul Conferinței cât și prin documentele ei programatice,… [mai mult]

SOCOR: NU AVEA CONCURENȚI! Poate că nici Mihail Andricu, nu dorise să fie președintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România după Conferința din 21-22 octombrie 1949. Era, credem, imposibil ca marele muzician să nu-și fi dat seama pe ce drum pornise breasla muzicienior români în noile condiții istorice determinate de preluarea puterii politice de către… [mai mult]

CONTRACANDIDATUL Înainte de acest moment al ședinței, pe care Procesul verbal îl menționează atât de lapidar, a avut loc un alt moment despre care documentul pe care-l avem în față nu oferă amănunte. O discuție a lui Harry Brauner cu Mihail Andricu despre o posibilă alegere a acestuia ca președinte al Uniunii Compozitorilor. Desigur, Harry… [mai mult]