DRACUL M-A PUS! N-am reușit s-o conving pe Anca! Argumentele mele, cum că nu mai țin minte, sau că implicarea mea, ca reporter, fusese una modestă, de rutină, limitată la materiale cu caracter informativ, bla., bla., n-au fost luate în seamă. ”Dracul m-a pus” – îmi ziceam cu obidă, când eram ”în focuri”. Alergam dimineața,… [mai mult]
O DESTĂINUIRE Au trecut de atunci 12 (doisprezece) ani. Într-adevăr. Așa cum a menționat Vlad Petreanu în nota publicată pe BLOGUL său : Petreanu.ro (vezi episodul anterior) Anca Grădinaru, căuta un martor ocular. Iar acel martor ocular, se afla la doi pași de ea, sub același acoperiș, în aceiași redacție. Eram EU – Elisabeta Petreanu!… [mai mult]
În ziua de 2 septembrie 2013 pe blogul Petreanu.ro, era publicat un text scurt – o introducere – prin care titularul, cunoscutul jurnalist Vlad Petreanu, anunța că în ziua aceea, pe pagina sa on-line avea un oaspete, adică un ”guest post”. Acel oaspete era Elisabeta Petreanu, adică EU….. MAMA LUI! Hi., hi., hi., Citiți: Petreanu.ro…. [mai mult]
CU ABACUL Într-adevăr. ”Producția” compozitorilor români în celecâteva luni care trecuseră de la Conferința pe Țară a Compozitorilor și Muzicologilor din 21-22 octombrie 1949 și până la 1 martie 1950, a fost prodigioasă! Interesat să pună cât mai bine în evidență ”producția” din această perioadă, dornic să convingă asupra ”saltului” creației muzicale românești realizat în… [mai mult]
CE A URMAT? La Conferința Compozitorilor din octombrie 1949, precedată de o furibundă campanie de presă împotriva creației muzicale românești precedente, și, mai ales, după înființarea Uniunii Compozitorilor, creația muzicală din România a fost supusă unor critici aspre din perspectiva teoriilor esteticii marxist-leniniste. Prin discursurile susținute în cadrul Conferinței cât și prin documentele ei programatice,… [mai mult]
SOCOR: NU AVEA CONCURENȚI! Poate că nici Mihail Andricu, nu dorise să fie președintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România după Conferința din 21-22 octombrie 1949. Era, credem, imposibil ca marele muzician să nu-și fi dat seama pe ce drum pornise breasla muzicienior români în noile condiții istorice determinate de preluarea puterii politice de către… [mai mult]
CONTRACANDIDATUL Înainte de acest moment al ședinței, pe care Procesul verbal îl menționează atât de lapidar, a avut loc un alt moment despre care documentul pe care-l avem în față nu oferă amănunte. O discuție a lui Harry Brauner cu Mihail Andricu despre o posibilă alegere a acestuia ca președinte al Uniunii Compozitorilor. Desigur, Harry… [mai mult]
”ȚARA” – NU-L VOIA? EI ȘI? Constatarea absenței celor patru ”grei” din Provincie: Sabin Drăgoi (Timișoara), Achim Stoia (Iași), Constantin Bugeanu și Max Eisikovics (Cluj) va fi fost pentru Matei Socor, viitorul președinte al Uniunii Compozitorilor, precum un ”duș rece”. Iată, ”Țara” nu-l voia! Provincia se distanța de domnia sa, în fond de ”linia” pe… [mai mult]
Matei Socor – promotorul proletcultismului și prosovietismului în creația muzicală românească postbelică. ABSENȚI? PESTE POATE! Absenți? Pe bune? De necrezut! Chiar din prima zi? Daaaaaaaaa! Chiar din prima! Hm., Hm., Hm., Cine erau ei? Și cât cântărea absența lor? A avut absența lor vreun impact asupra bunei desfășurări a acestui eveniment? Cum au primit-o ceilalți… [mai mult]
O ZI FASTĂ Ziua de 28 octombrie 1949 avea să fie pentru Matei Socor o zi fastă. Încă una din zilele sale faste – ca politruc. Am spus: politruc. Nu muzician. Iată, în această zi avea să fie confirmată izbânda pe care o obținuse în activitatea sa pentru pregătirea și desfășurarea Conferinței Compozitorilor – prima… [mai mult]
