O IMAGINE CÂT O MIE DE CUVINTE Priviți această fotografie. Soldați ruși în uniforme de front, decolorate, ponosite și prăfuite, sub lumina orbitoare a unei zile de august. Cu excepția unuia singur – ce pare încântat că este fotografiat – ceilalți sunt absenți, indiferenți la ceea ce este în jurul lor. Nimic triumfalist. EI TREC…. [mai mult]
PIERDUSERĂ OCAZIA UNUI MOMENT…EROIC! Nu știu dacă rușii veniți în orașul meu, Oltenița, oraș situat la confluența Argeșului cu Dunărea, vor fi avut oarece atribuții militare. Dar, un fluviu navigabil – mai ales ca cel precum este Dunărea – trebuia ținut sub observație. Mai ales în vreme de război. Iar acum, interveniseră evenimente militare deosebite:… [mai mult]
TRAUME NOI Un copil – o fetiță de doisprezece ani – ce ieșea din copilărie cu trauma privațiunilor impuse de război, al doilea război mondial și bătea la porțile adolescenței. O adolescență care avea să fie marcată de alte traume, mai rele, decât fuseseră cele provocate de război: instalarea rușilor în România, intrarea țării sub… [mai mult]
EU I-AM VĂZUT PE RUȘI SOSIND ÎN ORAȘ La câteva zile după plecarea ”nemților”, în orașul meu au venit….rușii! Eu i-am văzut la intrarea în oraș! Eram pe șosea, la marginea orașului. Mama mă trimisese cu ”de mâncare” (pâine caldă și tocăniță de cartofi) la vie unde bunicul meu avea și un mic lot de… [mai mult]
ORAȘUL MEU – UN ORAȘ MIC DE CÂMPIE Un oraș mic, de câmpie, la confluența Argeșului cu Dunărea: Oltenița. Ar fi putut să fie un port la Dunăre! Dar nu era! În oraș erau mari magazii unde se depozitau cereale – în special grâu, secară și ovăz. Căci zona era una dintre cele mai potrivite… [mai mult]
Cu siguranță ”soluția” găsită de Octav Livezeanu privind organizarea unui concert cu muzică de cameră din creația lui George Enescu la Viena, va fi făcut turul birourilor culturnicilor și aparatnicilor de la IRRCS. Unii – își vor fi frecat mâinile de bucurie! Iată – scăpau de griji! Alții vor fi găsit ca fiind foarte judicioase… [mai mult]
Pe cât de limpezi și precise erau propunerile Legației României din Viena pe atât de sinuos avea să fie parcursul îndeplinirii lor. La București, intră în acțiune ”personalul” IRRCS: culturnicii, aparatnicii. Ei scot ”lupa” din sertare și citesc cu ”o sută de ochi” propunerile Legației. Ei scot ”abacul” și socotesc banii – până la centimă! Ei pun… [mai mult]
Toamna anului 1956, trece repede. La fel și iarna anului 1957. Dar dinspre Viena nu vin – nu mai vin – știri despre promovarea post-mortem a creației lui George Enescu. Amplasarea unei plachete de bronz cu chipul marelui muzician român pe fațada casei din APFELGASSE 6, VIENA IV, depistată în vara anului 1956 de diplomatul-detectiv al… [mai mult]
Citind azi documentele de arhivă care ne-au fost accesibile și pe care vi le-am prezentat în episoadele anterioare, nu știm cui îi poate fi atribuită răspunderea – da, răspunderea (măcar pentru istorie) – că inițiativa privind montarea unui spectacol cu Opera Oedip la Roma a fost blocată, anihilată în țara creatorului ei, România, chiar de către… [mai mult]
NICI ZECE CUVINTE Un Oedip la Roma? Da! O operă modernă, inedită, inspirată din istoria Greciei antice, o operă care repurtase un succes fabulos încă de la prima ei prezentare la Paris, în mai 1936! Atunci, spectacolul fusese pus în scenă sub privirea și îndrumarea directă a marelui muzician român, George Enescu, aflat în acel timp… [mai mult]
