Dar zeița Fortuna și-a întors fața spre familia distinsului aristocrat român și i-a surâs fermecător. Se pare că prezența lui George Enescu în familia lui Mihail G. Cantacuzino a facilitat demersurile acestuia de a pleca grabnic acasă, în România. Aprobarea plecării a fost obținută în urma intervenției lui Andre Benac, ”un fel de eminență cenușie… [mai mult]
Starea de liniște, de mulțumire, a familiei prințului Mihail G. Cantacuzino, aflată în Franța, într-un Conac vechi de pe coasta normandă, a fost brusc întreruptă de evenimentele politice și militare care s-au produs în Europa. A izbucnit războiul. Primul război mondial. PACEA S-A FĂCUT ȚĂNDĂRI Acest conflict, mondial, a pornit de la un eveniment ce… [mai mult]
În acea vară neobișnuită a anului 1914, în acel august năucitor, când a izbucnit primul război mondial, prințesa Maria Cantacuzino (devenită mai târziu, Enescu, în urma căsătoriei sale, târzii, cu marele muzician român, George Enescu) se afla în Franța, împreună cu soțul ei, pe atunci Mihail G. Cantacuzino, și cei doi copii ai lor, Alice… [mai mult]
Dar somnul nu venea pe la gene. Era liniște în vagonul-curier. Liniște, întuneric și frig. Trenul militar alerga în noapte, despicând viscolul și înghițind distanțele. Iar cei doi bărbați tineri – muzicianul și ofițerul – vor fi fost, încă, sub impactul întâmplărilor din ziua aceea. Tânărul locotenent va fi fost fericit că-l întâlnise pe marele muzician… [mai mult]
GEORGE ENESCU – ”BOLNAV DE ȚARA SA” Să citim – cu o întârziere de aproape trei sferturi de secol – textul scris de Adrian C. Brudariu în 7 mai 1955. Avem în față un document dactilografiat, pe o hârtie de tot precară, atinsă de cele aproape trei sferturi de secol care au trecut peste ea…. [mai mult]
Un text tulburător am găsit în ARHIVA MUZICIENILOR, FONDUL GEORGE ENESCU II, DIN COLECȚIA MANUSCRISE A BIBLIOTECII ACADEMIEI ROMÂNE . Un text unde este povestită o întâmplare petrecută într-o noapte de iarnă în ”vagonul-curier” al unui tren militar din timpul primului război mondial. O întâmplare ce vine să întregească imaginea lui George Enescu în acei… [mai mult]
În acest punct al demersului nostru privind restituirea manuscriselor enesciene care a constituit un capitol aparte al relațiilor marelui muzician român cu Rusia, inclusiv cu Rusia Sovietică, să tragem linie și să adunăm. Să încercăm câteva concluzii. Cu siguranță, continuarea investigației pe tema restituirii manuscriselor enesciene va scoate la lumină și alte aspecte și alte documente REVELATOARE… [mai mult]
Va fi fost ”Herr Krassin” înduioșat de scrisoarea marelui muzician Bruno Walter? Se va fi lăsat el cuprins de sentimente? Sau, ca un diplomat abil și experimentat, aflat în prim planul activității diplomatice a Rusiei – a Rusiei Sovietice – se va fi dezbrăcat de sentimente și va fi pus în balanță logica și interesele… [mai mult]
Așa cum am arătat în episodul anterior, pentru George Enescu manuscrisele trimise la Moscova în acea vară nebună a anului 1917, erau ca niște ”copii pierduți”. Așa spunea el, cu tristețe, prietenilor săi apropiați. Bruno Walter, celebru muzician german, compozitor și dirijor, era unul dintre aceștia. El a aflat ”povestea” cu ocazia unei întâlniri pe care… [mai mult]
Ce se afla în ”lada” pe care George Enescu o predase lui Alexandru Lapedatu, unul dintre înalții demnitari români ce aveau să însoțească al doilea transport LA MOSCOVA cu Tezaurul artistic și istoric al României? Care era ”tezaurul său personal” – cum avea să-l numească adesea? Ce pusese muzicianul român în acea ”ladă” de lemn… [mai mult]
