Dar, în programul ff dens pe care emisarul moscovit, I. I. Martînov, l-a avut la București în aprilie 1951, au fost nu numai ”consfătuirile” de la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România sau cu colaboratorii Revistei Muzica – ci și întâlnirile directe cu publicul din România, cu cei care au venit să asculte Conferințele sale… [mai mult]
Vizita lui I. I. Martînov la București, în aprilie 1951, fusese o vizită extrem de densă și de…. importantă. Desigur, pentru I. I. Martînov! Dar și pentru politrucii de la București. Muzicologul moscovit păstra și acum, peste ani, amintirea ei. Nu întâmplător în întâlnirea cu noul șef al Uniunii Compozitorilor din România, Ion Dumitrescu, el… [mai mult]
Desigur, toate cele spuse la începutul întâlnirii de către emisarul Moscovei constituiau scopul declarat al vizitei sale la București. În realitate, I. I. Martînov sosea la București trimis de Ministerul Culturii, împins de necesitatea de a-l cunoaște îndeaproape pe noul șef al Uniunii Compozitorilor din România, de a-l evalua într-o întâlnire face-to-face, de a-l ”desface” bucată cu… [mai mult]
Dialogul de la București dintre Ion Dumitrescu și I.I. Martînov este un dialog altfel decât dialogurile de altădată! Amfitrionul, Ion Dumitrescu, nu face reverențe oaspetelui. De fapt, nu face reverențe Moscovei! El adresează un ”salut călduros, de bun venit”, oaspetelui său, ”tovarășul Martînov”. Atât. Nu alte cuvinte de laudă, nu alte referiri la înaltele responsabilități sau… [mai mult]
Începând de azi voi publica pe acest BLOG un serial consacrat unui moment revelator privind efortul muzicienilor români de a ieși de sub obrocul Moscovei, de sub prevederile documentelor întocmite în laboratoarele secrete ale Kremlinului, însușite și impuse de către liderii politici comuniști de la București, imediat după ce s-au văzut instalați/impuși (de Moscova) la guvernarea României, în… [mai mult]
Cu siguranță ”momentul” Grivița Roșie va fi fost pentru distinsul muzician nu numai un moment de amărăciune ci și sursa unui impuls, a unei decizii privind conduita sa artistică de viitor, ”linia” creației sale. Căci, viitorul creației sale, al condiției sale de muzician, nu era acela al odelor și cantatelor cu mesaj proletcultist! Ci al… [mai mult]
Atelier la Grivița Roșie – muncitori la lucru într-o hală de montaj Coborând de pe scenă, Elly Roman și-a vârât repede textul în buzunar, s-a așezat pe un scaun, eventual în rândul întâi, în față, acolo unde erau poftiți întotdeauna oaspeții. A intrat pe scenă orchestra, cu muzicienii pe care distinsul compozitor și dirijor îi… [mai mult]
Foto Robert Capa Și Elly Roman s-a retras de pe scenă. Vor fi fost, desigur, aplauze! N-avem știre, întrucât, așa cum am spus, o relatare jurnalistică despre acest moment trăit de Elly Roman la Grivița Roșie în acel septembrie târziu al anului 1949, ne lipsește. Însă, știm, din alte experiențe, din alte relatări jurnalistice, că… [mai mult]
Atelierele Grivița Roșie București Calvarul nu se terminase! Acum venea momentul cel mai greu, cel mai umilitor, să vorbească despre creația sa, să arunce cu noroi peste cântecele care-i fuseseră dragi. Și lui, dar și publicului care le ascultase și care le fredona cu plăcere. Și distinsul muzician și-a potrivit mai bine ochelarii de pe nas… [mai mult]
Ateneul Român, 1956, foto Deutsche Fotothek, posted by Alex. Gâlmeanu Timp de mai bine de o jumătate de secol sub cupola Ateneului Român răsunase marea muzică, operele marilor compozitori ai creației universale de la Bach, Mozart, Beethoven, Ceaikovski și până la Richard Strauss, Paul Hindemith, Strawinsky și Prokofiev. Pe podiumul Ateneului Român urcaseră mari artiști… [mai mult]
