ÎN PLINĂ VARĂ La 30 iulie – în plină vară – Elena Joja trimitea Ministerului Afacerilor Externe o nouă adresă, însoțită în final, de aceeași rugăminte: retrimiterea lucrărilor ”scrise de mână” – cum preciza ea – ”pentru a fi utilizate și la alte concerte”. Acum erau gata ”știmele” doar pentru Simfonia de cameră pentru 12 instrumentiști,… [mai mult]
ȘTIMELE, ȘTIMELE Știmele! În sfârșit – luminița de la capătul tunelului! Procurarea partiturilor pentru concertul de cameră cu lucrări enesciene, inițiat de Legația României din Roma în 1956, intrase în faza ”știmelor”. Pentru aparatnicii din IRRCS, ca și pentru cei din MAE, acesta era indiciul că, în fine, concertul de la Roma intrase în linie dreaptă. Daaaaaaaar……. [mai mult]
ERA POSIBIL UN REVIRIMENT? Era martie. Prin parcuri și grădini înfloreau ghioceii, toporașii și brândușele. Pe câmpuri se topeau zăpezile și în orașe, prin cartierele cu case modeste, streșinile curgeau – noapte și zi. Era martie. Trecuseră cinci luni de la prima adresă trimisă de directorul IRRCS, ”Tov.” Aurel Baranga, Ministerului Culturii și procurarea partiturilor… [mai mult]
Să recapitulăm. Aventura procurării partiturilor pentru un concert de cameră cu lucrări enesciene inițiat de Legația României la Roma începuse în toamna anului 1956. În 3 octombrie Directorul IRRCS, Aurel Baranga, trimisese Ministerului Culturii prima sa adresă oficială în care făcea cunoscută inițiativa Legației României din Roma și cerea să i se trimită ”materialul necesar”, adică,… [mai mult]
Ne-am fi așteptat ca fiind în interiorul aceleiași instituții circuitul procurării partiturilor pentru concertul de la Roma să fi fost mai scurt. Și, mai ales, timpul cheltuit pentru îndeplinirea acestei cereri. Dar, vor trece aproape două luni – notați: două luni – până când IRRCS va putea să comunice Ministerului Afacerilor Externe un rezultat pozitiv: da, avem… [mai mult]
ÎN LOC DE DIALOG – O HÂRTIE Când am citit documentul care a inspirat episodul de față – mi-a venit să râd! Ha., ha., ha., Ia te uită – mi-am zis! Directorul IRRCS, Aurel Baranga, se adresa Secției de Documentare a IRRCS – aflată în cadrul instituției pe care o conducea – nu pe cale… [mai mult]
UN DEMERS TÂRZIU Se știa că Uniunea Compozitorilor dispunea de o Bibliotecă remarcabilă cu lucrări despre viața și opera unor mari compozitori români și străini: studii, sinteze biografice, monografii; de asemenea de o zestre remarcabilă de partituri ale unor creații românești și străine. Însă, portofoliul partiturilor lucrărilor enesciene era departe de a fi fost pe… [mai mult]
ÎNGRIJORĂRILE LOR Să continuăm analiza noastră asupra acestei probleme care a pus pe jar culturnicii și aparatnicii din IRRCS și Ministerul Culturii: procurarea partiturilor unor lucrări enesciene pentru un concert dedicat marelui compozitor român de către Legația României din Roma. Odată ajunsă la Ministerul Culturii, pe masa funcționarilor din Direcția de Relații Externe și, desigur,… [mai mult]
APARATNICII ÎN ALERTĂ Cererea Directorului IRRCS, Dl. Aurel Baranga, precisă și urgentă, nu suferea amânare iar aparatnicii din Ministerul Culturii au intrat în alertă. Ei s-au trezit în fața unei probleme pe cât de firești, pe atât de delicate: partiturile. Legația României din Roma ceruse partituri. Altfel, concertul nu putea să aibă loc. Instrumentiștii care… [mai mult]
După 18 august 1956, promovarea post- mortem a creației artistice și a personalității marelui muzician român George Enescu, primise o linie clară, definitorie. Prin vocea autorizată a distinsului profesor și muzicolog, Academicianul George Breazul, toată ”suflarea românească” aflase că partidul luase asupra sa grija promovării marelui muzician român, făcând din aceasta o problemă de stat…. [mai mult]
